In filmul Martianul, bazat pe bestseller-ul programatorului Andy Weir, Matt Damon este un cosmonaut care se pomeneste, fara voie, in rolul de Robinson Crusoe pe Marte. Studiourile spera ca Martianul se va conforma tendintei ultimilor ani cand filmele cu cosmonauti, precum Gravity sau Interstellar, lansate in toamna, s-au inscris in cursa pentru Oscar.
Dar, mai ales, toata lumea de la Hollywood spera ca filmul lui Ridley Scott va pune capat blestemului martian care se manifesta pe marile ecrane.
Inca de la inceputurile cinemaului, Marte a fost unul dintre subiectele si decorurile favorite ale filmului SF. In ultimele decenii insa, Marte a devenit o planeta mai periculoasa pentru Hollywood decat pentru astronauti, fiindca numele ei a ajuns sinonim cu esecul la box-office.
Rand pe rand, filmele care aveau legatura cu Marte au dat-o in bara: Misiune pe Marte, Planeta rosie, Ultimele zile pe Marte si chiar excelenta fantezie John Carter. „Ultimul succes comercial al unui film a carui actiune are loc pe Marte este probabil Total Recall“, spune Andy Weir.
Dar si altii au sperante de la succesul Martianului, iar adevarul este ca NASA este cel mai mare fan al cartii lui Andy Weir si al filmului – Agentia Spatiala avand nevoie de publicitate ca de apa pe Marte.
Cata vreme cursa spatiala a avut un inteles politic clar, intre 1957 si 1975 NASA a lansat 30 de misiuni spatiale cu echipaj uman si a dus omul pe Luna. Odata terminat Razboiul Rece, NASA n-a mai fost atat de interesata cand a venit vorba de buget. Dintr-o data, filmele SF din ultima perioada au devenit oportunitati de promovare extraordinare, fiindca ele pot aduce popularitate, iar o imagine buna va sprijini intentiile NASA, in special faimosul program martian.
NASA a colaborat cu Hollywood-ul de multa vreme: i-au oferit designeri lui Stanley Kubrick pentru 2001: O odisee spatiala, au stat in spatele lui Misiune pe Marte si al Planetei Rosii, ba chiar au consiliat si sprijinit productii in care stiinta este ignorata, precum Barbati in negru III, Armageddon sau Transformers III. Un „varf“ al colaborarii s-a inregistrat anul trecut, cu Interstellar. Astrofizicianul Kip Thorne a fost consultant, presa stiintifica, de la „Scientific American“ la „Wired“, a acordat spatii generoase filmului, s-a facut o mediatizare de zile mari. Iar toata aceasta respectabilitate stiintifica a fost si mai mult pusa in valoare cand s-a tradus in premii si succes de box-office.
Cu Martianul lucurile au mers si mai departe. NASA adora deja romanul lui Weir, iar cand Ridley Scott le-a cerut ajutorul, agentia si-a frecat mainile de bucurie.
Pe langa consultanta, oamenii Agentiei au profitat de orice moment pentru a promova filmul si a promova Agentia: interviuri, o premiera a filmului speciala pentru astronautii de pe ISS, pana si o prezenta la Comic Con, faimoasa conventie a fanilor filmelor SF.
Sa mai subliniem si faptul ca NASA a facut marele anunt al descoperirii apei pe Marte cu doar cateva zile inainte de premiera mondiala a Martianului? Ridley Scott declarase ca stia „de luni de zile“ de descoperire numai ca nu a mai avut cum s-o introduca in film. Cei de la NASA spun ca e doar o coincidenta legata de ritmul aparitiei revistei „Nature“ si nimic altceva.
NASA este obligata printr-o lege din 1958 sa informeze publicul despre activitatile ei. Dar colaborarea cu Hollywood-ul si cu realizatorii de filme artistice si documentare este „o modalitate minunata de a spune povestea noastra“, explica Ben Ulrich, ofiterul de presa al agentiei.