a aduce la cunostinta cititorului de carte straina ca nu e niciodata singur: „Iubite cititor, e toamna, s-a intunecat repede, iar tu te-ai refugiat sub o patura calduroasa, cu o carte in mana. Esti singur cu textul, traiesti in el, te opresti din cand in cand sa rumegi, sa te lasi fascinat de mintea autorului. Dar sunt sanse mari ca cineva sa fi fost intre voi inainte – la fel de mari cum e si numarul de carti traduse pe care le gasesti in librariile din Romania. Inaintea ta, cineva a citit cartea aceea cu multa atentie“. Din cauza ca am lipsit (motivat) de la dezbatere, intentionez sa ma revansez traducand doua poeme pe care le-am descoperit zilele trecute si care nu vor sa se mai dezlipeasca de mine. „Comitetul ia o decizie“, de Andrea Cohen (unul dintre poetii tineri pe care-i recomanda Lloyd Schwartz intr-un interviu pentru Boston NPR). „Ii zic mamei/ Am luat Premiul Nobel.// Iar? zice. La ce/ disciplina de data asta?// E un joculet/ pe care-l jucam: eu ma prefac// ca sunt cineva, ea/ se preface ca nu e moarta.“ Un fragment din „Aparitii“, poemul care incheie volumul These People al lui Lloyd Schwartz: „Intarziasem la munca, tarziu intr-o dimineata, in metroul/ spre Queens (inca aveam douazeci si ceva de ani),/ stateam peste drum/ de o femeie batrana, care se aplecase in fata si se legana/ deasupra degetelor de la mana stanga, pe care le tinea ridicate/ aproape de ea – si parea ca numara, rand pe rand,/ cu fiecare deget pereche de la mana dreapta./ A ridicat privirea spre mine si mi-a facut semn sa vin langa ea;/ m-am dus. S-a aplecat ca sa-mi sopteasca la ureche:/ «Ich bin krank»./ Si-a asezat capul la mine in poala./ Mi-am pus bratul in jurul ei; oamenii incepeau sa se uite in alta parte…/ Am strigat un paznic. Cand trenul s-a oprit, am dus-o/ pe peron –/ unde a murit. Am asteptat/ pana a venit politia si i-a luat trupul de-acolo“.