Prezenti la Muzeul „Vasile Pogor“, la dezbaterea intitulata „Criticul, mediator cultural“, invitatii Bogdan Cretu, Daniel Cristea-Enache, Marius Mihet, Doris Mironescu, Antonio Patras, Radu Vancu, precum si Alexandru Calinescu, in calitate de moderator, au ajuns la concluzia ca, in pofida schimbarilor radicale din ultimii ani, in lumea criticilor literari exista totusi o „apocalipsa vesela“. Desi nu mai are statutul pe care il avea in trecut, criticul literar are in continuare un rol esential. „Traim intr-un spatiu literar foarte dinamizat, mai ales de cand oricine isi poate da cu parerea despre orice, pe orice platforma. Si atunci criticul este singurul care poate da o logica, o directie. Critica literara reprezinta organele esentiale ale literaturii si ale vietii literare“, a afirmat Bogdan Cretu.
Doris Mironescu: „Desi nimic nu incurajeaza sa existe critica literara, aceasta totusi exista“
Antonio Patras crede ca menirea criticului este de a-l face pe cititor sa citeasca. „Chiar si cartile proaste. Important e sa citim, lectura te face mai tolerant, te face sa relativizezi, sa fii sceptic, sa nu crezi ca certitudinile sunt doar ale tale. Eu intotdeauna am vazut in critica o forma de mediere, in sensul acesta al negocierii, al tolerantei si observ, cu o anumita tristete, in peisajul criticii actuale ca se face simtita intoleranta cu care eu nu pot sa fiu de acord“, spune acesta.
In acelasi timp, Alexandru Calinescu a mentionat ca, in ciuda unor pareri mai avizate, care spun ca de fapt „criticul e un lux complet inutil“, acesta poate fi un mijlocitor, care asigura legatura intre cititor si scriitor. Chiar si asa, acesta pune sub semnul intrebarii faptul ca cititorul mai poate discerne intre o opinie avizata si una agresiva care de fapt nu ascunde nimic in spate: „Vocile care se pronunta asupra cartilor s-au dispersat, de unde e o oarecare impresie de haos, de galagie, de lipsa de criterii“. De aceeasi parere este si Bogdan Cretu care spune ca este din ce in ce mai dificil sa convingi un cititor al tau ca trebuie sa devina cititor al unui scriitor de calitate. „E un exercitiu de incredere, iar la increderea aceasta un critic literar ajunge foarte greu. Nu orice critic literar reuseste sa fie crezut“, a declarat acesta. De asemenea, Daniel Cristea-Enache a adaugat ca „un critic lucid trebuie in primul rand sa se medieze pe sine insusi, sa isi infraneze propriile porniri si sa aiba aceeasi receptivitate si deschidere fata de toate categoriile de public“. „Un critic trebuie sa educe gustul publicului, iar pentru asta trebuie sa fie mereu in avangarda.“
Tocmai de aceea, Radu Vancu considera ca lucrurile nu se mai rezuma doar la a scrie si a publica o simpla cronica intr-un ziar cultural. „Criticul de azi, ca sa fie cu adevarat un mediator, trebuie sa se foloseasca de toate armele care ii stau la dispozitie pentru a difuza catre mase informatia culturala. Iar la noi lucrurile astea au inceput sa se intample si se intampla bine“, a precizat Vancu.
Desi nu crede in statutul de mediator al criticului, mentionand ca in prezent doar jurnalistul cultural mai poate media ceva, Marius Mihet a afirmat faptul ca un critic literar este un fel de „autist veridic care fixeaza valori, un ghid, un individ care selecteaza in permanenta, care vede inaintea celorlalti. Criticul incearca prin toate mecanismele foarte sofisticate, de la bloguri culturale la Facebook, sa ajunga cumva la cititori. S-a spus ca s-au schimbat literatura, scriitorii, dar s-au schimbat cititorii cel mai mult“. Pe un ton mai increzator, Doris Mironescu a preferat sa treaca peste semnalele apocaliptice si sa propuna un exercitiu de optimism: „E clar, stam rau. Dar in ciuda faptului ca institutiile nu merg, literatura functioneaza. Desi nimic nu incurajeaza sa existe critica literara, aceasta totusi exista. Este uimitor ca desi nimeni nu citeste, exista cititori, iar festivalurile literare sunt pline de iubitori de lectura“.
Bogdan Cretu: „Critica literara fara polemica ar fi stupida, amortita“
„Frumusetea criticii este ca noi interpretam. Interpretarea nu ajunge niciodata la adevar, literatura nu are un adevar al ei pe care criticii sa-l descopere, sa-l puna pe tapet si atat. Critica literara e dialog prin definitie. Opiniile si interpretarile pot intra si in concurenta. Critica literara fara polemica ar fi stupida, amortita. Dezacordul – civilizat – e mult mai viu si mai creator in critica literara.“
FOTO: Andi Spot