„What a Wonderful World“ a lui Ion Barbu a atras privirile tuturor. Scriitorul Florin Lazarescu a surprins preoti uitandu-se lung la mia de chipuri care-i priveau nonsalant de pe panza instalata de partea cealalta a pietonalului fara tei al Iasului. A prins in cadre muncitori punand roaba jos si uitandu-se lung la panza de doi metri inaltime care se incolotacea ca un sarpe si pe care erau 1.036 de personalitati ale lumii. O lista aleatorie, dar una a fetelor culturale si semnificative. Singurul loc din lume unde Al Pacino ar putea sta langa Kant sau Leo Messi, iar Columb langa Shakespeare si Mozart. „Romania a fost confruntata cu niste probleme mari la Consiliul Europei, cu problema imigrantilor, si atunci am zis sa dau o mana de ajutor. Am vrut sa ajut Iasul si sa aduc ce-i mai bun. Aveti aici 1.000 de imigranti pe care sper sa-i folositi in mod util si sanatos si sa va fie adevarate modele“, a spus Ion Barbu la vernisajul expozitiei sale, starnind umorul general in randul celor aproximativ 30 de persoane care s-au strans sambata, in a doua zi a FILIT, sa ii observe lucrarea si sa-l vada inclusiv pe creatorul ei.
Povestea instalatiei a explicat-o autorul facand referire la o calatorie a fiului sau in China, la invitatia BMW. Cand s-a intors de acolo, acesta i-a adus tatalui o fotografie care nu putea fi pusa intinsa in apartamentul sau din Petrila. „Avea 25 de centimetri inaltime si trei metri jumatate lungime. Asta ca sa va dati seama in ce conditii precare traiesc la Petrila daca nu am o camera de 3,5 metri sa intind o fotografie“, a povestit, razand, caricaturistul. I-a promis fiului sau ca va face ceva cu acea fotografie, iar in doua zile s-a nascut ideea – a transformat cei 1.000 de militari ai lui Mao, pastrandu-l doar pe el, „singurul politruc“, si i-a alatura 1.000 de fete ale culturii din toate timpurile.
In patru luni a realizat proiectul, ajutat de Rolland Szedlacsek pe partea de grafica, si de Mariana Codrut si Teodora Coman la nivel de idei de personalitati de umplut panza. Insa tot au ramas 80 de locuri libere, in companie selecta, pe care artistul a promis ca le va da pe „dosar si pile“. „Chiar sunteti un artist reusit fiindca puteti combina in toate felurile, in special in domeniul vizualului, si de fiecare data suntem uluiti pentru ca atrageti atentia. Cand am vorbit acum trei-patru luni nu am inteles exact ce voiati sa faceti, dar eram absolut convins ca o sa fie ceva interesant si asta s-a si intamplat“, a spus Florin Lazarescu la vernisaj. Intreaga expozitie a fost instalata pe melodii in rezonanta cu tema aleasa de artist, si acestea variind de la John Lennon la Louis Armstrong, fiind si pasaje din piese romanesti. „Cred ca este momentan cel mai cunoscut caricaturist si grafician din Romania, si pe buna dreptate. Nu doar ca e foarte bun in tot ce face, dar e bantuit de o ingeniozitate fantastica. Am venit aici cu vreo ora inainte vernisaj, m-am invartit de jur-imprejur, m-am uitat la poze, la nume, cred ca este un produs reprezentativ pentru istoria culturala a lumii“, a spus scriitorul Liviu Antonesei.
Pana la finalul discutiilor de la vernisaj, Ion Barbu i-a lasat pe privitori cu mai multe intrebari decat raspunsuri, cele din urma putand sa le descopere pe panza care va ramane in continuare in proprietatea Muzeului Literaturii Romane.
„Ar fi frumos ca, inconjurati de atata prostime, sa facem o lume mai buna“
In ce a constat munca la proiect?
Am lucrat doi oameni, eu si Rolland Szedlacsek, care e priceput la calculatoare, eu fiind omul din spate care vine cu ideile. Am lucrat efectiv cam patru luni de zile, zilnic, volumul a fost urias si munca de documentare a fost necesara pentru ca, spun eu, din punctul de vedere al selectiei afective si calitative, nu s-a facut nici un rabat. Chiar lipsesc inca multi altii care ar fi meritat o lume mai buna…
Cum s-a nascut ideea proiectului? Ati mentionat fotografia pe care v-a adus-o fiul dumneavoastra din calatoria in China.
A fost o chestie care a pus la incercare calitatile mele de a gasi intrebuintare la orice, ca asta e defectul meu: cand vad un lucru vreau sa-l schimb si sa-i adaug personalitatea mea. Atunci am zis ca, uite, ce frumos ar fi ca, inconjurati de atata prostime peste tot, pe toate canalele mass-media, de atatia hoti, sa facem o lume mai buna. Practic asta si e, dupa cum zice si numele proiectului, o lume mai buna. Asta e foarte important, faptul ca nu exista in tot acest tablou vreun politician, in afara de Mao caruia ii apartine de fapt ideea acestei fotografii. Pentru ca altfel nu stiu cine a mai reusit sa adune 1.036 de oameni sa-i fotografieze, si in 1964, cand conditiile tehnice erau cum erau, cand nu existau calculatoare.
Pe ce v-ati bazat selectia, in afara criteriilor de „pile si dosar“?
Prima data pleci de la oamenii dragi pe care i-ai intalnit sau citit in viata. Dar la un moment dat, oamenii astia se cam termina sau, de fapt, memoria ta e prea scurta, si atunci am mai apelat catre sfarsit la ajutorul a doi oameni in care cred foarte mult si cu care rezonez din punct de vedere artistic – Teodora Coman si Mariana Codrut. Mi-au sugerat cateva nume pe care m-am bucurat ca le aveam in memorie si alti cativa de care trebuie sa recunosc ca nu am auzit, ocazie cu care proiectul a fost si ca o lectie, am descoperit nume noi.
Pozitionarea personajelor pe panza cum a fost gandita?
Logica a fost sa nu fie nici o logica, pentru ca asa e si viata, te trezesti cu Messi langa tine si trebuie sa ii dai o pasa buna.
Ce parere aveti despre marile proiecte, de teatru, literatura, de arta in general, sustinute de administratiile locale, dar in care intervine si politicul?
Am o admiratie pentru oamenii care reusesc sa convinga autoritatea locala sa bage bani in asta. Pentru ca, din pacate, la Petrila fac atatea fapte de vitejie, dar le fac pe banii mei. Acolo e un desert cultural, dar si cei care ne conduc sunt de o prostie feroce si nu rezonam. Adica sa faci Festival National de Teatru Subteran si sa nu primesti nici un leu, sa faci festival de jazz si la fel sa nu primesti nimic, spune ceva despre locul in care te afli.
FOTO: Andi Spot