Traiesc acum ceea ce francezii numesc L’esprit de l’escalier, adica am raspunsurile perfecte abia dupa ce s-a incheiat conversatia. Si pentru ca interlocutorul meu indragostit de intrebari retorice mi-a disparut de sub ochi, am sa le scriu aici. Poate, ca intr-o frumoasa poveste de dragoste, care porneste de la un anunt de ziar cu „te-am zarit la metrou, aveai o umbrela rosie“, raspunsurile mele se vor regasi cu intrebarile celuilalt si isi vor schimba, pentru totdeauna, viata. Preferabil a lui, nu a mea.
Anul 2015 a stat probabil mai mult decat alti ani anteriori sub semnul festivalurilor. Pe langa cele deja consacrate – „George Enescu“, TIFF, Festivalul de Teatru de la Sibiu – toata Romania a fost cuprinsa de febra Untold, iar protestul organizatorilor FILIT fata de folosirea evenimentului in rafuieli politice a tinut mai multe saptamani cuvantul „festival“ in agenda publica.
Numai de la inceputul lui octombrie si pana astazi au avut loc: Astra Film Festival la Sibiu, Festivalul International de Film de Animatie Anim’est la Bucuresti, FILIT si FITPT la Iasi, Festivalul International de Poezie la Sighetu Marmatiei, Festivalul International de Film, Diaporama si Fotografie „Toamna la Voronet“ si Festivalul Fotografiei Chineze la Bucuresti. La Topalu, in Constanta, are loc cea de-a 19-a editie a Festivalului Concurs National de Interpretare a Cantecului Popular Romanesc „Dan Moisescu“, la concurenta mare cu Festivalul National de Folclor „Doina Baraganului“, Slobozia. Ploiestiul gazduieste Festivalul Castanilor, un eveniment dedicat folkului, Timisoara este in plin Festival Eurothalia, dedicat teatrului. Vor mai fi, in perioada imediat urmatoare, Dracula Film Festival la Brasov, Festivalul International de Film „Comedy Cluj“, iar in Bucuresti prima editie Creative Est, ce reuneste industriile creative din Romania si Europa de Est.
Un cinic ar putea sa priveasca enumerarea de mai sus cu suspiciune. Calitatea, impactul, desfasurarea de forte a tuturor acestor activitati adunate sub generoasa palarie a denumirii de „festival“ sunt cat se poate de eterogene.
Ceea ce face un festival bun, in comparatie cu unul de birou, este sa uneasca oamenii sub o aceeasi vraja impartasita. La final de FILIT, mergand pe Copou la pas cu un invitat provenit dintr-un mediu corporatist, acesta mi-a marturisit: „Vorbesc aproape in fiecare zi numai despre cifre, grafice, procente si cresteri. Stii ce inseamna sa fiu la Iasi si sa port o discutie despre literatura?“.
Festivalurile reunesc, in jurul lor, oameni preocupati de aceleasi lucruri, in general de o circulatie mai putin larga decat Lumea lui Banciu. Conexiunea dintre participantii la festival este reala, aproape instanta si mai mult decat necesara intr-o lume atat de digitalizata ca a noastra. Pentru ca sunt internationale, isi pun publicul in fata unor culturi si a unor lumi atat de diferite incat singurele solutii sunt cunoasterea si empatia. Festivalurile bune ii ajuta pe oameni sa descopere: alta muzica, alte carti, alte filme pe care sa le iubeasca.
Nu intamplator, intr-un sondaj realizat in randul IT-istilor, cei mai curtati de angajatori in Romania, la intrebarea „ce v-ar determina sa schimbati orasul in care locuiti“, raspunsul „pachetul salarial“ era aproape egal cu „sa fie un oras cu viata culturala vie“.
La Edinburgh, saptamana viitoare, vor avea loc Romanian Cultural Days, o serie de evenimente ce aduc in prim-plan literatura, artele vizuale si teatrul din Romania. Din fericire pentru noi, la Edinburgh nu se intreaba nimeni la ce folosesc festivalurile.