Iasul este un oras care are extrem de multe de oferit din punct de vedere cultural, iar rostul acestei fundatii – care in loc sa infloreasca pare ca-si prelungeste agonia din 2013 incoace – era sa dea un sens comun, o comuniune, o inchegare pentru toti polii culturali care exista in capitala Moldovei. Sa privim lucrurile realist – Iasul nu se va scufunda intr-un neant daca nu va deveni Capitala Culturala Europeana. Si, ironic, tocmai din cauza acestei lipse de coeziune. Oamenii care vor dori sa investeasca bani in organizarea de evenimente culturale o vor face si daca in 2021 nu se vor revarsa rauri de turisti europeni. Marile institutii reprezentative ale culturii, de stat sau nu, isi vor realiza in continuare proiectele, universitatile nu-si vor alunga studentii, care vor veni si ei tot la Iasi, chiar daca orasul de pe cele sapte coline va ramane numai o capitala a Moldovei si a sufletelor iesenilor.
Problema nu trebuie privita apocaliptic. Dar sa ne inchipuim pentru cateva momente ce va pierde Iasul si sa enumeram, succint, fructele cele mai de pret pe care le-am putea inhata – infrastructura (autostrada, renovarea institutiilor culturale etc.), vizibilitate europeana, mondiala, o promovare gratuita in toata Uniunea Europeana, pe care municipalitatea n-ar putea-o plati din zeci de imprumuturi, si respect. Un respect pe care-l cerem de la toata lumea, dar pentru care nu prea avem ce oferi. Ei bine, dupa un flux de sute de mii de turisti, evenimente culturale din Bularga pana-n Pacuret, integrarea acestora in starea orasului, in respiratiile agitate, sufocante pe care le trage acum, vom putea privi in ochi pe oricine. Si pe clujeni, care aluneca incet, dar sigur, departe de noi, in aceasta cursa neoficiala in care ne aflam de ani de zile. Vom putea sa capatam un respect din partea Bucurestiului, pe care l-am meritat dintotdeauna, dar nu l-am vazut niciodata. Iar ochii Europei vor sti ca Iasul nu e doar cel mai mare oras din estul Uniunii, ci unul frumos, viu, care merita sa fie consemnat in toate hartile turistice.
Vedeti cat de frumos suna? Daca miza aceasta exista din 2013, astazi puteam fi o comunitate unita in spatele unui dosar puternic cu zeci de proiecte gandite la comun, de intelectuali, universitari, artisti si cetateni de rand. Insa privim preselectiile care urmeaza cu o teama studenteasca de examenul care n-are restanta si pentru care trebuie sa refaci anul. Echipa care a lucrat pe branci la dosarul acesta n-are cum sa fi facut in cateva luni o treaba la fel de buna cum ar fi facut daca s-ar fi apucat de acum un an. Fara alte presiuni decat cele morale si ale comunitatii, care sa se fi implicat in proiectarea visului unui Iasi cultural in 2021. Insa noi am aflat cu cateva luni inainte de depunerea candidaturii ca Fundatia a facut contabilitatea pe genunchi vreo doi ani, ca sunt bani cheltuiti in mod nejustificat, ca s-a irosit o groaza de timp pe mizilicuri, pierzandu-se din vedere scopul final. Si acum, in loc sa stam umar la umar mandri, asteptand rezultatele, stiind ca am facut tot ce se putea, tremuram ca-n sesiune, dupa ce-am petrecut tot anul in crasme si-am invatat, cu litri de cafea si nopti nedormite, doar in sesiune.
FOTO: Ozolin Dusa