Mihai a muncit mult si la patruzeci de ani deja se afla intr-o oarecare elita a cercetarii medicale, de parca un domeniu ca asta ar presupune altceva decat oameni de elita. Adica este printre cei mai buni. Cu toate sacrificiile pe care munca asta i le cere si aici ma refer la timp, stres si uzura. Nu vreau sa spun ca l-ar fi parasit si nevasta din cauza programului incarcat. Mai bine o strang de gat cu mana mea. Lui Mihai ii atribui o sotie frumoasa, sexy, care il adora si abia asteapta sa-l stranga in brate seara, oricat de tarziu si de obosit ar veni. Na, va ofticati ca un tocilar are o astfel de bunaciune?
Toate eforturile lui din ultimii ani au fost depuse pentru dezvoltarea unui tratament revolutionar. Care sa vindece o forma de scleroza multipla, a carei denumire stiintifica imi scapa. Si nu stiu cum naiba a facut, ce spirit bun l-a strafulgerat, ce idee de geniu i-a bagat in cap Sf. Parasch… pardon, ca intr-o dimineata a identificat o proteina. Bai, fratilor, facea proteina aia ca toti dracii. Cum o inghitea un cobai bolnav, cum incepea sa se simta mult mai bine si sa roada fericit. Acum nu ca vreau sa-l laud, dar chiar e o descoperire demna de premiul Nobel. Mai trebuia doar testata pe subiecti umani.
Pe banii lui, a adus-o pe doamna Geta si a cazat-o la el acasa. Ca ar fi fost foarte greu sa faca zilnic naveta pana in satul respectiv. Saraca femeie era intr-un stadiu foarte avansat al bolii. Dar tocmai in asta consta munca de cercetare medicala, sa pui pe picioare un om aflat in ultimul hal. Oameni buni, din ziua in care a inceput administrarea proteinei, Geta se recupera vazand cu ochii. Isi recapatase mobilitatea, vorbea din ce in ce mai bine, ba chiar putea citi seara din cartea ei de rugaciuni. Si Mihai era foarte fericit de rezultatul muncii sale.
Atat de bine se simtea Geta, incat peste doua weekenduri a vrut sa faca o calatorie la mormantul lui Arsenie Boca. Cu masina lui Mihai, evident. S-a apropiat de cruce, a sarutat-o si a zis: „Iti multumesc, parinte, ca mi-ai ascultat rugaciunile, ca daca ma lasam in baza doctorilor muream cu zile“.