Mi s-a parut un joc de cuvinte insipid, care nici nu incita la ascultarea discului. Scrise cu aplomb si entuziasm, cateva pasaje introductive au cazut la recitire, fiind confuze, chiar patetice. Si cum stateam asa, privind la display, cu sunetul noului vinil distilat spre suflet de vechiul pick-up, cu timpanul neimpovarat de casti sau marafeturi hi-tech, am realizat deodata ca e foarte greu sa pot scrie obiectiv despre ce-mi place. Nu sunt „critic muzical“ sa decelez niste idei abisale dintr-o partitura simpla ca un hit bubble-gum. Nu am nici obligatii contractuale sa scot, de unde-de neunde, o prezentare apetisanta pentru produsul musai de vandut. Daca muzica nu transmite fiorul acela imprecis care ne salta din cenusiul serviciului, al casei, al traiului de vertebrata primara, atunci degeaba o ascultam. In cazul meu particular, transmisiunea e conditionata de lipsa factorilor perturbatori, pentru ca prefer auditia in singuratate – discul, boxele, eu. O fi rockul „traire impreuna“, o fi „comunitate“ si alte asemenea chestii pozitive; dar cum sa explici existenta cumparatorilor a milioane de LP-uri, care isi rumega in izolarea culcusului „comoara“ greu achizitionata, nu de putine ori stropind-o cu licori sau elixire?
New Order – Music Complete (P&© 2015 New Order Ltd. under exclusive licence to Mute Artists Ltd. MCPS LC27959), este, cum specifica eticheta, Double Vinyl with 12 page Booklet, includes Digital Copy. Am transcris amanuntele astea ca sa subliniez grija pentru o aparitie discografica, ale carei implicatii par strict comerciale. Fraieriti de liota managerilor verosi, priceputi in scoaterea banilor cu ghiotura de pe urma cate unui nume celebru, multi dintre rockerii care inseamna ceva in domeniu si-au facut propriile firme de productie, ca sa nu ramana saraci la un moment dat, cand li se termina inspiratia sau le trece moda. Tipii regrupati ca New Order din ramasitele incandescente ale bulversantei Joy Division nu s-ar putea plange ca sunt vaduviti la batranete de cuvenitele drepturi, au confortul asigurat. Dar cine a dovedit forta sa se ridice dupa o cadere precum cea mentionata, nu va inceta sa cante pana la final. Bernard Sumner, Stephen Morris si Peter Hook inca au ce spune. Chiar daca uneori par sa se repete…
Repetitiv, asa suna in urechile neatente noul disc. Pe deasupra, aduce cam prea mult cu precedente titluri New Order. Insa, cu siguranta, nu este deloc asemanator cu realizarile trupelor grupate sub genul electronic-synth-pop-rock. Music Complete, pe scurt, este un melanj de ritmuri dansante si texturi generate sintetic prin procesoarele speciale, mangaiate abil de-o femeie repusa in drepturi: nimeni alta decat Gillian Gilbert, mama copiilor lui Stephen Morris si fiinta care a indraznit sa urce pe scena alaturi de trioul despre care toata lumea stia ca se straduise din rasputeri sa-l salveze pe enigmaticul Ian Curtis de streangul din creier. Ocupat cu altceva, Peter Hook lipseste din componenta, inlocuit de Tom Chapman, iar Bernie Sumner e ajutat la chitara de Phil Cunningham. Amandoi sunt mai vechi coechipieri cu „batranii“ new-orderi, in diferite proiecte pe care acestia si-au lasat amprenta. Fanii se impart acum in pro si contra basistului Hook, vazut ca un fel de Roger Waters al trupei NO, acuzand noul album ba de inovatie, ba de „nimic-nou“.
Nu am astfel de dileme. Imi place muzica New Order completamente, e una dintre slabiciunile mele fara explicatii. Ce ma amuza (iar!) este booklet-ul de 12 pagini. Sase contin „ilustratii“ marca Peter Saville (adica niste linii incrucisate), ultima insira creditele albumului, cinci sunt complet albe…
Drept care si eu las textul fara titlu!