Ioana Parvulescu: „Dintre multele bunuri perisabile ale vietii, literatura are termenul de garantie cel mai generos“
„I-am spus celui care m-a impuscat ca e un soldat slab, daca nu m-a omorat de la o distanta atat de mica“, le-a declarat fostul militar din trupele de comando ale Israelului elevilor care au umplut sala de festivitati a labirinticului Colegiu National Banatean din Timisoara. „Cu cat deveneam mai celebru la televiziune, cu atat eram mai nemultumit de mine. Voiam sa fac ceva cu adevarat valoros, care sa aiba semnificatie. Citeam de la patru ani si pana la urma m-am apucat de scris la 40 de ani“, a destainuit cel care a devenit, dupa ce a renuntat la armata si la 15 ani de televiziune, scriitorul Meir Shalev, unul dintre cei mai apreciati povestitori israelieni. A publicat peste 25 de carti, romane, eseuri, carti pentru copii, traduse in peste 20 de limbi. Romania abia ii descopera prima dintre ele, Roman rusesc, tradusa anul acesta si in limba romana.
Meir Shalev s-a deplasat la Festivalul International de Literatura de la Timisoara (FILTM) intr-un autoturism inchiriat, al carui numar de inmatriculare s-a dovedit a fi, spre amuzamentul zgomotos al scriitorului, B 57 JEW (evreu in engleza).
Ioan T. Morar: „Eu am o definitie despre curaj, dar mi-e frica sa v-o spun“
„Pana si in puscariile comuniste, oamenii au gasit resurse de a crea scene comice“, a sustinut Andrei Plesu, in prima seara a FILTM, in Sala Baroca arhiplina a Muzeului de Arta din Timisoara. „Petre Tutea a nimerit intr-o celula cu un taran si a inceput sa-i explice diferenta dintre Jaspers si Heideger. Colegii l-au auzit la plimbare, in curte, si l-au intrebat «Petrache, ce ai cu omul?». La care Tutea a raspuns: «Draga, odata si odata trebuia facut»“, a relatat Andrei Plesu o astfel de scena tragi-comica.
„Trebuie sa iti calibrezi dialogul in asa fel incat sa mearga spre un tip de audienta generala. Nici foarte sus, sa te apuci sa discuti problema mortii la Heidegger, pentru ca i-ai pierdut pe toti, dar nici foarte jos, sa-l intrebi pe Andrei Plesu cum era cand canta romante“, mi-a explicat poetul Robert Serban care ar putea fi secretul succesului ca moderator al unei emisiuni culturale de televiziune.
Dar, „odata si odata trebuia facut“ mai mult. Robert Serban este si presedintele FILTM: „Nu 100% dintre oamenii care au venit si l-au vazut pe Mircea Cartarescu sau pe Horia-Roman Patapievici vor merge sa ii cumpere si cartile. Nu 100% dintre cei care au participat la dezbaterile cu public vor deveni propagandisti ai culturii de foarte buna calitate. Dar daca 10% dintre oameni vor pune dupa aceea mana pe o carte, orice fel de carte de literatura buna, sunt castigati. E un tip de contaminare pe care festivalurile o au. Vezi un scriitor interesant povestind pe viu si e imposibil sa nu se declanseze in tine interesul de a vedea si ce scrie. De aceea e necesar un astfel de festival“.
Radka Denemarkova: „Sunt de fiecare data romanul pe care il scriu. In ultimii ani am fost o randunica“
„Inainte sa devin un anticomunist, am fost comunist. Comunismul a fost utopia unei societati perfecte. Pentru noi, cei care am trait in comunism, chiar si Vestul a fost o utopie, o societate pe care ne-o imaginam a fi perfecta. Dar nici Vestul nu era asa de bun cum il credeam“, a precizat Gyorgy Dalos, scriitor, jurnalist si unul dintre fondatorii miscarii anticomuniste din Ungaria in 1977, ca raspuns la tema „Nevroze, dileme, utopii“ din prima seara a Festivalului International de Literatura Timisoara. Scriitorul maghiar s-a aratat dezamagit de modul in care a evoluat societatea postcomunista in Estul Europei. „Politicienii spun: democratia este a voastra (a poporului), puterea este a noastra. Dictatura s-a transformat in democratie, dar noi am devenit mai democrati?“, s-a intrebat Gyorgy Dalos.
Unii au devenit cel putin scriitori profesionisti, care isi asigura traiul din propriul scris intr-o lume a capitalismului in care cartile sunt tot mai greu de vandut. „Viata de scriitor full-time este foarte grea. Visez uneori sa fiu angajata, ca sa apuc sa ma odihnesc“, a dezvaluit scriitoarea ceha Radka Denemarkova.
Asta poate pentru ca starea de tranzitie permanenta, despre care Andrei Plesu a afirmat ca este „un concept fundamental al lumii romanesti“, e extinsa la nivel mondial. La urma urmei, tot globul este intr-o tranzitie prelungita.
Gyorgy Dragoman: „Nu mi-am propus sa scriu carti bazate pe fapte istorice, ci carti despre posibile libertati intr-o societate in care libertatea nu ar fi trebuit sa existe“
„Fiecare dintre noi, chiar si cei geniali, avem o jumatate de ora de prostie pe zi. Dar prostia asta ne apropie de noi. Trebuie sa ai curajul de a fi prost“, a sustinut scriitorul Cristian Teodorescu, in seara a doua a FILTM. Prezentul este trecutul care tocmai se petrece. Viitorul e trecutul care nu a avut loc. „De fapt, noi traim tot timpul in trecut“, e viziunea lui Cristian Teodorescu. Pana in 1989 am avut doua forme de trecut, a explicat scriitorul, trecutul oficial si cel al memoriei colective.
Cristian Teodorescu: „Daca azi nu mai merita, din punct de vedere economic, sa fii scriitor, e in schimb un timp bun pentru a povesti fara oprelisti, e o bucurie de a povesti“
Tot trecutul de pana in 1989, cu traumele si nevrozele sale, il obsedeaza si pe scriitorul maghiar Gyorgy Dragoman, al carui nou roman, Rugul, a aparut anul acesta si in limba romana. „Locuiam la Targu Mures intr-un bloc in care jumatate erau romani si cealalta jumatate maghiari. Toti eram prieteni unii cu altii. Eu am invatat romaneste de la ei, ei un pic de maghiara de la noi. Cand ne jucam razboi, era blocul nostru contra altor blocuri, dar nu conta cine face parte din echipa, romani sau maghiari, eram la un loc. Dar la scoala unde am mers eu, existau intrari separate pentru maghiari si romani, era o chestie acceptata tacit, chiar si de catre noi. Niciodata nu am vorbit despre asta, dar asa era si am acceptat. Am simtit cumva ca politica ne impinge spre separare. La scoala ne jucam intotdeauna maghiarii cu maghiarii si romanii cu romanii. Apoi, cand ajungeam la bloc, eram toti prieteni. Politica face tensiunea dintre oameni“, mi-a povestit Gyorgy Dragoman, la Timisoara, despre anii pe care i-a petrecut in Romania pana cand familia sa a emigrat, de nevoie, in Ungaria, la finalul anilor 1980.
Meir Shalev a fost impuscat in 1967, cu patru gloante, de un coleg din armata israeliana care l-a confundat cu un terorist.