Deocamdata vorbim despre Macbeth, o surpriza placuta a Festivalului de la Cannes 2015, unde a concurat in Competitia Oficiala. Filmul e asa cum ii place regizorului sa-l defineasca – organic, natural, robust, muscular. Doua ore de cinema ca o opera rock in care povestea tragica a lui Macbeth, cea care il ucide pe regele Scotiei ca sa-i ia locul si sa implineasca profetia celor trei vrajitoare, se desfasoara ferm si implacabil intr-o lume atemporala in care violenta e justificata fiind, nu-i asa, organica si naturala.
Kurzel, care a exploatat violenta si in lungmetrajul sau de debut, Snowtown (2011), spune in interviuri ca e interesat de felul in care oamenii o folosesc pentru a astupa un gol din propria lor existenta. Uciderea lui Duncan face liniste in Macbeth. Ramanand in registrul auto, Kurzel mai spune ca eroul e ca o masina care goneste cu 200 km/ora, neputandu-se opri. Comparatiile automobilistice au rostul lor pentru ca abordarea lui Kurzel, desi clasica din punct de vedere dramaturgic, e moderna, viguroasa si proaspata stilistic. Efectele speciale dau un aer visceral, la antipodul butaforiei hollywoodiene, iar cei doi protagonisti sunt intr-adevar ireprosabili. Kurzel, poate pentru ca sotia sa, actrita australiana Essie Davis, a interpretat-o pe Lady Macbeth intr-o montare teatrala unde el semnase scenografia, da personajului feminin mai multa atentie decat i se da de obicei, iar Marion Cotillard joaca intr-adevar la milimetru. De altfel, intreaga constructie de 113 minute functioneaza ca un ceas elvetian, fara pauze de respiratie. Tragedia e tricotata strans si sigur, fara nici o teama ca marele Will se va face mic in mormant sau ca spectatorii de mall vor adormi cu capul in galeata (mai ales ca The Weinstein Company distribuie filmul).
Comparatiile sunt inevitabile: Macbeth e mai bun decat Gangsteri de legenda / Legend, care e mai bun decat Black Mass: Afaceri necurate. Similar, Michael Fassbender il pune la respect pe Tom Hardy (chiar daca l-a luat de doua ori), care la randul lui il umilise pe Johnny Depp. Scris si regizat de Brian Helgeland (care a scris L.A. Confidential si Mystic River), Legend e un film cu gangsteri, unul dintre multele care adapteaza biografiile unor gangsteri reali (apetenta cinemaului de fictiune din ultimii ani pentru povesti reale e deja un trend). Ingrijit vizual (DoP e Dick Pope, care a lucrat si la Mr. Turner), cu o coloana sonora pe faza si cu o Londra ca o acadea, Legend e genul de film caruia ii acorzi credit – desi intrevezi reteta, mai ales datorita jocului dublu al lui Tom Hardy. Acesta ataca frontal ambele personaje principale, gemenii Ronald si Reginald Kray, si face un tur de forta cu aceste doua tipologii diferite. Jocul lui nu e, insa, atat de supercalifragilistic incat sa nu realizezi la un moment dat ca povestea s-a blocat cu rotile-n noroi si ca acolo ramane, oricat de greu s-ar cazni Hardy.
In alta ordine de idei, David Thewlis are roluri secundare si in Macbeth, si in Legend. Ce pacat ca, inaintand in varsta, nimeni nu i-a mai dat un rol atat de exploziv ca cel din Naked (de Mike Leigh) pentru care a luat la Cannes Premiul de interpretare masculina. Neavand fizicul unui Tom Hardy (desi e mult mai talentat ca el), Thewlis e distribuit acum doar ca prafuit middle-aged man de plan secund.
Macbeth, de Justin Kurzel. Cu: Michael Fassbender, Marion Cotillard, David Thewlis, Paddy Considine
Gangsteri de legenda/ Legend, de Brian Helgeland. Cu: Tom Hardy, Emily Browning, David Thewlis, Christopher Eccleston, Paul Bettany, Chazz Palminteri