Exista, de exemplu, o patura educata de stanga, anticapitalista si antiamericana, ce cauta sistematic burse, finantari sau alte forme de sprijin tocmai in lumea sumbra si injusta a capitalului – si chiar le obtine. Exista, pe de alta parte, insi ce se proclama de dreapta, dar care au trait toata viata din slujbe la stat si sinecuri aditionale, supravietuind binisor in cercurile lor inchise de influenta si prestigiu, de unde vorbesc public despre meritocratie si competenta fara a practica niciodata ce predica. Marii capitalisti de la noi traiesc din banii statului si ai administratiilor locale, cu care fac mereu afaceri profitabile, iar cea mai sigura cale de reusita in afaceri este sa ai o legatura stransa cu un slujbas de la stat. Inaltii functionari romani sunt mereu preocupati de grija poporului – nu altfel decat semenii lor din perioada comunista –, dar au grija mereu doar de ei si de familiile lor – nu altfel decat in comunism.
Si atunci mai are rost sa vorbim despre capitalism sau comunism in Romania? De politici de stanga sau de dreapta? Sa comparam ce a fost bine ieri cu ce e rau astazi si invers? Are, fiindca trebuie sa vorbim despre ceva – ca altceva tot nu ne prea iese, oricat ne-am stradui.
Dar daca discutam despre hibele politice, economice, educationale… in fine, despre toate hibele Romaniei actuale, mai bine sa incepem cu un adevar simplu: Romania capitalista de astazi e rezultatul Romaniei comuniste de ieri – si al oamenilor ce au condus-o, care sunt de multe ori aceiasi sau provin din aceleasi reziduuri. Exemple, cate vreti.
De armata sau siguranta nationala (ex-Securitate) nici n-are rost sa amintim: acolo selectia au facut-o dur si natural fostii securisti si militari rutinati, multi mediocri, multi „mosi Basina“, care au promovat sistematic pe langa ei oameni de aceeasi teapa, cu aceleasi competente, cu aceeasi moralitate. Militari care au tras in civili in decembrie 1989 au condus apoi armate, au predat la universitate, au facut politica inalta si au format noi cadre de nadejde.
Un proces de selectie similar a functionat pretutindeni. Tin minte cum candva, dupa 1989, in functia de inspector metodist responsabil cu pregatirea studentilor de la Facultatea de Litere din Timisoara a fost numita fosta instructoare UTC pe municipiu, recalificata rapid in 1990, ca mai toti activistii din liniile a doua si a treia (pana la urma doamna cu UTC-ul a emigrat tot in lumea putreda a capitalului, in SUA). Multi lideri PCR si UTC au devenit rapid capitalisti de frunte. La un nivel mai inalt, un premier ca Victor Ponta nu a fost decat versiunea actualizata a unei beizadele comuniste de top, un fel de Nicu Ceausescu mai parlit. Marii ziaristi romani de ieri, azi milionari, sunt propagandistii si turnatorii comunisti de alaltaieri. In invatamant, haosul si birocratia sunt perpetuate, mai ales pe plan local, de aceiasi inspectori, sindicalisti, specialisti in bla-bla-uri, si de fidelii lor din noile generatii. Nu-i deloc intamplator ca singurele schimbari semnificative si benefice in domeniu au fost impuse de un ministru al Educatiei format in strainatate – unul pe care, tot deloc intamplator, nu l-a placut mai nimeni, de la elevi la profesori de liceu si profesori universitari.
Asta e Romania de astazi: Romania de ieri, cu alte etichete. Cu alti oameni, dar din aceleasi esente. Doar ceva mai frustrati, mai dezorientati si mai tafnosi. Si – unii dintre ei – mai batrani. Ce bine era in comunism!