Cea de-a IX-a editie a Forumului Media al Europei de Sud-Est, organizat la Bucuresti in perioada 5-7 noiembrie de catre South East Europe Media Organization (cu finantarea Fundatiei Konrad Adenauer si a Central European Initiative), a fost un eveniment de o zi si jumatate, organizat nemteste, cu invitati din randul actorilor mari din media europene, dar si start-up-uri, cu un public de circa 200 de jurnalisti din regiunea noastra. Doar cateva nume: Florian Nehm, Head of Corporate Sustainability & EU Affairs, Axel Springer Berlin, Marcin Olender, Public Policy and Governmental Relation Manager Central and Eastern Europe, Google, Andreas Rudas, Vicepresedinte executiv CEE and Asia, RTL Group, Luca de Biase, Innovation Editor, „Il Sole 24 Ore daily“, Italia, Cristoph Lanz, redactor-sef „Deutsche Welle“, Berlin, Andrej Matisak, redactor-sef adjunct, „Pravda“, Bratislava.
In mod previzibil, discutia cu invitatii din media de la noi a derapat in prima seara, prin alaturarea lui Dan Tapalaga de la Hotnews cu Adrian Ursu de la Intact Media Group. Paginademedia.ro a relatat corect faptul ca Ursu a fost inclusiv huiduit de catre audienta romana din sala. Tapalaga a sustinut aria mogulizarii, Ursu pe aceea a basismului si a „uriasei“ rezistente a Antenei 3 in fata „regimului“. Nu avea ce sa iasa bun din discutia aceasta in cadrul careia, totusi, factorii de stabilitate au fost Ioana Avadani de la Centrul de Jurnalism Independent si Ion M. Ionita de la „Historia“/„Adevarul“. In mod aproape unanim, la discutia informala de pe holul de la JW Marriot, s-a comentat indelung asupra faptului ca munca de un deceniu a Antenei 3 a lasat urme adanci intr-o breasla care incearca sa supravietuiasca si care si-a vazut atinse imaginea si demnitatea de un organism de presa manipulator, pornit intr-o cruciada pentru a-si salva stapanul de puscarie prin presiuni constante asupra justitiei.
Altfel, discutiile cu invitatii principali au fost pline de miez, realism si, pe alocuri, tragism. Vremurile negre ale presei… Un viitor in care fundamentele meseriei sa dispara e greu de acceptat, motiv pentru care pana si reprezentantul Google a indemnat audienta: dumneavoastra faceti-va in continuare meseria si restul „grijilor“ lasati-le in seama noastra (e o „traducere“ subiectiva). Doar ca acest „in seama noastra“ inseamna tendinta de monopol a Google, care musca tot mai puternic din piata de publicitate si ai carui algoritmi de cautare dicteaza trendurile, in defavoarea selectiei de subiecte pe care o face o redactie. Mai mult, social media ne-a pus in fata unui fapt implinit: daca ieri „regele“ era continutul, astazi a fost urcat pe tron contextul. A devenit mai important ce se spune despre un subiect decat subiectul-insusi, documentat si scris de jurnalisti.
Romania, deloc surprinzatoare
Caram dupa noi, din epoca web-ului fara 2.0, sectiunile de comentarii (un articol pe acest subiect a scris si Dragos Cojocaru in editia trecuta a „Suplimentului de cultura“). In fapt, redactiile nu dau doua parale pe comentatori, sectiunile dedicate exista in continuare pentru ca le are toata lumea si pentru ca „asa am apucat“. Subsolurile articolelor sunt adeseori un spatiu al discursului urii, coborat din Orwell si perfectionat de gherila online de partid (existenta peste tot in Europa). Romanii nu au inventat nimic nici din relele si nici din binefacerile mass-media. Suntem, macar din acest punct de vedere, in trend. Piata e la fel de saraca, politicienii isi fac voia. Cu o diferenta notabila: libertatea exista, nu vine Politia peste redactii asa cum se intampla in Turcia si, atunci cand nu ne ofera raspunsuri, macar politicienii romani ne cadorisesc cu mostre de ridicol cu care noi, ca presa, putem face uneori audienta, le putem „viraliza“ pe net. In Ungaria ne-am multumi doar cu o pozitie seaca a purtatorilor de cuvant. Acolo nici un parlamentar nu isi permite „libertatea“ de a sta la suete cu jurnalistii, dupa cum jurnalistul este un „sub-om“ in fata granzilor.
„Nu suntem casatoriti cu hartia, ci cu continutul de calitate“, a spus raspicat Florian Nehm de la Axel Springer. Iar audienta l-a aplaudat. L-a aplaudat in speranta ca incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala va putea fi intr-un oarecare viitor asanata, ca se va gasi vreodata un leac pentru furtul nesimtit de continut (zis si „clonare“). Daca va da Cel de Sus, intr-o zi, nu stim in care, patronii vor reusi si sa castige bani adevarati din content-ul online si vor putea plati si salarii. Vanzarea de abonamente online pare sa fie masura cea mai imbratisata de breasla. Dar in cat timp publicul va intelege ca pentru un produs premium trebuie sa plateasca fie si cativa centi? Mai supravietuiesc ziarele pana atunci? Seful Google prezent la Bucuresti lasa tot pe umerii industriei media responsabilitatea de a gasi modelul corect de business si pretul potrivit. Pana atunci, sa-i dam cuvantul lui Andrej Godlewski: „Daca va mai fi mult continutul furat pe net, pana la urma nu va mai fi continut deloc“.
Cu sabia unor regimuri politice corupte si indispuse de libertatea presei deasupra capului, cu online-ul care e prezentul pe care trebuie sa-l imbratisam ca pe apa rece, cu reglementari europene viitoare in care ne-am putea pune sperantele, concluzia se desprinde firesc: jurnalismul de calitate va supravietui doar daca banii vor veni de la public, nu din alte surse. Si o veste buna: publicul e tot mai interesat de subiectele politice pe fondul crizelor de tot felul dintr-o Europa aflata in mijlocul unei nevroze serioase. „In situatii de incertitudine, oamenii cauta orientare, online-ul nu e de ajuns, au nevoie de analiza“, ne-a dat vestea Andreas Rudas de la RTL (acuzat pe parcursul conferintei de o jurnalista croata ca RTL difuzeaza programe „sub limita demnitatii umane“). Tot Rudas ne-a si spus cele trei chei: actual, relevant, critic. Si, sa nu uitam de unde am pornit: contextul este azi rege, continutul doar un adjuvant?