„Scuza“ pentru o cronica „intarziata“ ar fi ca n-am simtit nevoia, pana acum, sa scriu despre volumul acesta, tocmai pentru ca proza lui Duchovny a fost exact cum ma asteptam: naiva, lejera, plina de umor si satira, aventuri, critici directe si indirecte la adresa societatii contemporane, mult postmodernism in stil, intesata de referinte culturale, cu fraze scurte, dialoguri peste dialoguri, ironie si cateva idei care merita discutate si retinute.
Declansatorul acestor randuri a fost momentul in care mi-am dat seama ca la noi a avut, cu putine exceptii, o receptare slaba – nici cronicarii din strainatate, mai ales cei de la publicatiile prestigioase americane, nu l-au elogiat pe Duchovny in unanimitate, ba unii chiar l-au desfiintat, dar la noi am observat un „se putea muult mai bine“ si un „scrie proost“ mult mai apasat (poate pentru ca sunt putine recenzii pe marginea cartii?). Chiar recent am fost contrariata cand am citit o cronica si mi-am dat seama ca n-am inteles, totusi, la ce se asteptau oamenii, mai ales ca aveam urmatoarele premise (inainte de a deschide cartea):
1. Omul care debuteaza cu Holy Cow, desi absolvent de literatura engleza la Princeton, respectiv Yale (cu Harold Bloom cap de afis la sectiunea „profesori“), este actor. De Hollywood. Experienta sa se invarte in jurul cinematografiei. Holy Cow este prima sa iesire din zona aceasta, dupa cea din anii studentiei, cand scria poezii. Un actor celebru in special pentru interpretarile din X Files (Fox Mulder) si Californication (Hank Moody), seriale de televiziune comerciale, la urma urmei (si eu le-am iubit, nu aruncati cu pietre, dar nu e nici o filosofie profunda acolo).
2. Pe coperta a patra si in toate materialele de promovare este precizat ca personajul-narator este o vaca, Elsie Bovary, care afla, subit, ca zilele ii sunt numarate la ferma – pentru ca, nu-i asa?, sacrificarea ei pentru carne este doar o chestiune de timp – si decide sa plece spre India, acolo unde vacile, d’oh!, sunt venerate. Alaturi de Tom si Jerry (ha!), un curcan si un porc. Cand citesti aceste lucruri, te astepti sa descoperi in cuprinsul cartii adevaruri esentiale? Crezi ca Elsie iti va vorbi precum Leopold Bloom? Sau iei lucrurile de bune si, cand deschizi volumul, te pregatesti sa accepti conventiile pe care o astfel de fictiune ti le cere?
Ajung la ideea ca noi gustam bancurile, respectiv umorul si ironia, doar pe internet, nu si in paginile unei carti – carte care trebuie sa fie plina de sentimente tragice, drama, adevaruri absolute si revelatii-soc. Altfel nu se justifica reactiile pe care le-am citit. Caci David Duchovny isi stapaneste bine vacuta, ii da candoare, ii alege un nume simpatic (Elsie. Elsie Bovary!) si deloc intamplator (exista in text o explicatie mai mult decat lamuritoare), o asaza intr-un context potrivit – in nordul statului New York, in zilele noastre, la o ferma – pentru descoperirile pe care le va face si pentru planurile pe care le va coace – accesul la TV (cancan, obsesia audiovizualului) si la smartphone, cu harti si GPS, bilete online, avioane etc. –, o lasa sa monologheze sau o implica in dialoguri cand e cazul, ii daruieste insotitori (la fel de trazniti) de calatorie, o pune in situatii-limita, ii include in program timp pentru a emite aforisme, judecati de valoare, ironii de tot felul, critici dure, isi exaspereaza cititorul prin discutiile interminabile cu editoarea lui Elsie (cu un scop bine definit, atentie!) si il provoaca prin referintele pomenite si prin solicitarea la maximum a conventiei narative.
„Mi s-a adus la cunostinta ca unele aspecte ale povestii lui Elsie sunt neverosimile: faptul ca eroii nostri reusesc sa treaca drept oameni in calatoria lor prin lume; ca Shalom gaseste un mohel dispus sa-si faca numarul pe un porc; ca Elsie e vaca de lapte inainte sa devina mama; si, cel mai dubios, ca toate cele trei curse intercontinentale n-au avut nici o intarziere. O cunosc foarte bine pe Elsie, tinde s-o mai infloreasca ici-colo, ca orice bun povestitor, poate ca mai toarna si ea gogosi, ca orice mare povestitor. La scoala am invatat sa „ma incred in poveste, nu in povestitor“, asa ca te rog si pe tine, draga cititorule, sa te arati la fel de generos cu prietenii nostri de rang animal. Increde-te in poveste, nu in povestitaur.“ (David Duchovny)
Cred ca ne trebuie putina imaginatie pentru a citi nescandalizati Holy Cow si o dorinta mica de a nu ne mai lua tot timpul atat de in serios – se vede cu ochiul liber ca Duchovny vrea sa ne distreze, asa cum face si in filmele in care joaca, sa ne descreteasca fruntile, sa ne determine sa nu mai fim asa incrancenati, cel putin pe parcursul a doua-trei ore, cat ii citim cartea.
„Noi avem o «traditie orala» – cum se zicea pe vremuri in cultura voastra. Povestile si invataturile de viata se transmit din vaca-n vitica, din generatie in generatie. Cam ca Odiseele si Iliadele voastre. Le cantam chiar. Ma scuzati ca ma sparg in figuri cu nume ilustre. Homer. Bum! Hai ca va las un pic sa va reveniti din soc.“
„Sa vedem daca primesc vreun telefon de la Hollywood. O sa trebuiasca sa dau jos cateva kile. Sunt ditamai iacul. Deja stiu foarte bine cine-ar trebui sa ma joace, insa editoarea imi zice ca, daca pomenesc de asta, o sa-i enervez pe producatori. Cica producatorii vor sa aiba impresia ca numai ei au idei. Asa ca o sa-mi tin gura. Jennifer Lawrence.“
Ca gasim, printre capitole, si teme mari luate la bani marunti – moarte, iubire, familie, prietenie, religie, toleranta, umanitate, consum de carne, sacrificare a animalelor, pace, lumea editoriala, lumea Hollywood-ului, superficialitate, vedete de carton, istorie, practicile de lectura contemporane, solidaritate etc. etc. – ar trebui sa fie o surpriza placuta, nu sa ne folosim de faptul ca sunt aduse sporadic in discutie pentru a-l critica pe Duchovny ca nu s-a aplecat asupra lor in adancime. Dimpotriva, sunt de parere ca, daca ar fi facut-o – si ar fi ajuns la un roman-fluviu –, s-ar fi pierdut mult din dinamismul textului si abia atunci ar fi putut deveni o carte moralizatoare si plictisitoare.
„Eu vreau ca America sa afle de calatoria mea. Vreau ca voi toti, baieti si fete, barbati si femei, fauna si pasaret, sa intelegeti ce am inteles si eu – ca nu-i bine nici sa fii urat, nici sa fii venerat. Nu suntem zei si zeite, dar nici diavoli si bestii. Stiu ca natura e sangeroasa si nu-i port pica lui Lupsheim ca a incercat sa ne manance – asa e firea lui, asa supravietuieste. Si stiu ca viata pe care a ales-o Mallory poate fi plina de demnitate si sfintenie, ca poti sa traiesti ani buni la ferma, sa faci un copil si sa fii sacrificata pentru consum. Toata povestea asta are o frumusete circulara. Eu, una, sunt vegetariana, ca toate vacile, insa nu sunt naiva sa-i cer tigrului sa renunte la carne si sa manance germeni de fasole verde. Toti suntem animale si avem locul nostru in sanul Mamei Naturi. Numai omul s-a rupt de marele lant al fiintei si de restul animalelor, ceea ce cred ca i-a daunat grav si i-a adus nefericire, atat lui, cat si noua. Nu mai pot sa urmez turma. Vreau sa ma citeasca cireada.“
Nu vreau s-o mai lungesc, desi as mai avea cel putin zece fragmente din volum de dat spre lectura, ceea ce spune ceva in legatura cu scriitura lui Duchovny.
Una peste alta, oricat de enervante ar putea fi discutiile dintre Elsie cu editoarea ei ori cele dintre vacuta si prietenii sai, de exemplu, pe mine m-a distrat tare Holy Cow, a fost pauza pe care o asteptam. De acord, nu e o capodopera. In nici un caz. Totul e sa nu pleci cu asteptari false si sa realizezi ca, pe langa mesajele bune atent inserate in text, pe langa Breaking Bad, Freud, Ferma animalelor, Razboiul stelelor, Depeche Mode, Led Zeppelin, Cat Stevens si alte si alte referinte, Holy Cow e divertisment. Cititi-o ca atare!
Holy Cow, de David Duchovny, traducere din limba engleza si note de Ioana Filat, colectia „Biblioteca Polirom“, seria „Actual“, Editura Polirom, 2015