Interviu  -  Iulia Blaga  -  

Cand ti-am spus, la iesirea de la vizionarea cu Bucuresti nonstop, ca mi-a placut mai mult decat Acasa la tata, n-ai apucat sa spui decat: „Pai, tu…“, pentru ca intrai la conferinta de presa.

Am vrut sa te intreb daca ai vazut filmul lui Andrei Cohn, dar mi-am adus aminte ca ai fost la vizionarea cu presa… In ceea ce priveste „placutul“ unui film, cred ca poate avea loc o discutie mai ampla legata de argumente cinematografice, culturale si de idei… Sigur ca, pana la urma, filmul privit ca un produs comercial poate fi „judecat“ in termeni directi, adica „mi-a placut“, „nu mi-a placut“ sau „m-am plictisit“, „nu m-am plictisit“. Cu cinemaul ca arta e un pic altfel. Cred ca, in primul rand, trebuie sa te gandesti ca spectator (fie el si critic, regizor, actor de film etc.) ca poate nu ai datele necesare sa intelegi filmul si dupa ce ai facut acest minim exercitiu de „igiena“ cinematografica sa il judeci si sa il diseci….

Aha! Ma refeream – asta am apucat sa-ti spun – la faptul ca in Acasa la tatam-au deranjat schimbarile dese de cadru. Am apucat sa convenim ca sunt un statemental regizorului.

Mie mi se pare ca lucrurile functioneaza foarte bine asa. Variante de montaj existau foarte multe, variante de filmare existau foarte multe. Cred insa ca ar trebui sa il chestionezi pe Andrei in privinta asta. Incerc sa nu-mi depasesc competentele. Oricum, pe parcursul postproductiei am mai vazut o varianta de montaj si, ca sa folosesc o expresie „consacrata“, mie imi „place“ mai mult in felul asta!

Deci filmul a avut mai multe variante de montaj si nu a fost de la inceput gandit asa – schimbari de cadru, sarituri peste ax, elipse s.a.m.d.?

Nu cunosc indeaproape parcursul „post 2 Mai“ al filmului. (La 2 Mai am filmat.) Dar cu atatia termeni, insa (sarituri peste ax, jump cut-uri etc.), am senzatia ca imi este descris un film de Spike Lee… Noroc ca am vazut filmu’, altfel nu mai stiam ce sa cred (n.r.: rade). Sunt sigur ca o discutie cu Andrei ar fi mai mult decat lamuritoare.

Replicile „Ce ai in geanta? Droguri!“ existau sau au fost introduse in film ca citat la Marfa si banii, mai ales ca jucai tu?

Cand am primit scenariul replica exista si, din cate stiu, se gasea in piesa de teatru de la inceput. Deci nu este un citat cultural. Marturisesc insa ca pe mine personal nu m-ar fi deranjat deloc o eventuala referire la Marfa si banii.

Tin minte si acum interviul pe care l-am facut in 2001 pentru „Romania libera“, pe terasa de la Casa Presei, cand faceai misto de intrebarile de la Cannes despre Marfa si banii: „A fost greu? A fost usor?“. Cum ti se pare ca ti s-au intamplat lucrurile de atunci si pana acum?

Da… Tin minte ca a fost unul dintre primele interviuri „serioase“ pe care le-am dat. Cateodata am nostalgia vremurilor de atunci, cand „noul val“ abia se contura si eu abia terminasem facultatea. Pot sa zic ca a fost usor pentru ca norocul nu m-a parasit niciodata. Asa cum am avut atunci norocul sa joc in filmele de inceput ale unor regizori care ulterior au devenit mari personalitati europene, asa am avut acum norocul sa il intalnesc pe Andrei Cohn si sa joc rolul principal in Acasa la tata. Ce s-a intamplat in acesti 15 ani de cand n-am mai vorbit cred ca poate fi „incadrat“ de aceste filme si de intalnirea cu acesti regizori.

Te-am intrebat chestia de mai sus pentru ca sunt mai multe trimiteri la Marfa si banii(si Puiu) in Acasa la tata, dar si pentru ca la interval de o saptamana ai mai scos un film pe ecrane, Bucuresti nonstop, de Dan Chisu. E un moment important pentru tine sau o coincidenta?

Cred ca e doar o coincidenta… A fost o perioada in care au avut loc multe premiere romanesti, dar, pe de alta parte, evident ca momentul este important. Pentru un actor e o bucurie sa fie vazut in filme. As fi ipocrit sa spun ca nu-mi place intrebarea: „Apareti in doua filme intr-o saptamana, cum va simtiti? A fost greu, a fost usor?“.

Cum ai lista atuurile filmelor lui Cohn si Chisu?

Bucuresti nonstop este un film, cum se zice „de public“, cu o lume colorata si foarte vie. Genul asta de scenariu e foarte aproape de intelegerea marelui public, al platitorilor de bilet la cinema. Sunt convins ca va fi un succes. Pe de alta parte, Dan Chisu reprezinta unul dintre cei mai prolifici realizatori de film independent din tara noastra. Nu vreau sa fac o comparatie. Nici nu cred ca ma pricep. Las asta la aprecierea criticilor, si tu stii bine despre ce vorbesc.

Acasa la tata e, dupa parerea mea, unul dintre cele mai sincere filme facute in Romania  „noului val“, iar Andrei Cohn unul dintre cei mai importanti regizori. In spatele unor replici de multe ori comice se ascund niste drame puternice, iar personajele sunt destul de constiente de propria ratare pe care insa vor sa o mascheze. Andrei a lasat sa transpara lucrurile astea cu masura unui mare artist. Noi, actorii din film, ii suntem profund recunoscatori pentru modul in care a stiut sa gaseasca momentele noastre de „prezenta“ in fata aparatului de filmat. Cred ca Acasa la tata reprezinta, asa cum foarte frumos se spunea intr-o cronica: „sangele proaspat de care noul val avea nevoie“.

La Cohn ai rol principal, cel mai principal (sic!) rol de la Occident incoace. Ma insel?

As spune de la Marfa si banii incoace… In aceste doua filme sunt 100% „purtatorul de poveste“… Am facut mai multe roluri principale (Doamne ajuta!!!), dar le-am „impartit“ cu ceilalti. In Occident erau inglobate mai multe povesti, mai multe destine. La fel si in seria Love Building… Si acolo pot spune ca am avut rolul principal, dar o pondere egala au avut si Dorian Boguta, si Dragos Bucur.

Care a fost investitia ta in Robert? Ce te-a atras la el?

Investitia, hmmm…. Pur si simplu cred ca un om se poate gasi pe el insusi intr-un moment corect de reevaluare a unor notiuni care pareau de nezdruncinat. Robert face lucrul asta independent de vointa lui. Cred ca circumstantele in care a fost pus m-au atras. Nimeni nu poate ramane indiferent la ceea ce se intampla in jurul lui si la rasturnarile de repere care au loc. Robert e un om pus in niste situatii de viata exceptionale. Mi-am dorit sa joc personajul asta.

La Chisu esti o piesa dintr-un angrenaj; toti pareti la fel de principali. Cum a lucrat regizorul cu voi?

Dan Chisu ne ajutase pe noi (actoriedefilm.ro) sa producem seria de filme Love Building si a fost unul dintre putinii cineasti care au crezut in valabilitatea proiectului. Ii suntem recunoscatori pentru asta. In ceea ce priveste filmul Bucuresti nonstop, lucrurile sunt simple. Mi-a trimis scenariul, mi-a placut, mi-a zis cine mai joaca si am acceptat fara ezitare. Cam atat. Tin minte ca am facut destul de multe repetitii.

Cand am vorbit dupa vizionarea de presa, apucasesi sa vezi filmul?

Da, vazusem filmul. Il vazusem la Cluj, in cadrul TIFF-ului, intr-un private screening cu niste producatori straini.

Ce diferente sunt perceptibile pentru un actor roman intre productia unui film finantat de stat (de pilda, Acasa la tata) si unul independent (Bucuresti nonstop)?

Eu am lucrat la mai multe filme independente ca producator. Ca actor pot spune ca se castiga mai bine la un film finantat de stat. La filmele independente nu se pune problema castigului material.

Ce criterii ai cand alegi un proiect?

Pai la orice proiect accepti rolul luand in calcul cateva criterii simple: povestea, regizorul si partenerii. Mai sunt si altele care nu tin de esenta profesiei, dar nu vreau sa intru in detalii plictisitoare.

Din 2001 ai avut ocazia sa faci de toate: filme de festival, filme de public, seriale, telenovele, filme independente (unele produse de tine impreuna cu Dragos Bucur si Dorian Boguta, cu care aveti si scoala de actorie). Unde te regasesti cel mai bine?

Cu cat filmez mai mult, cu atat mai mult imi place teatrul (n.r.: rade). Exagerez, desigur!

Andrei Gorzo l-a numit pe Robert, personajul din Acasa la tata, „un bombonel in pierdere de prospetime si totusi imatur, ascuns, irascibil si egoist“. Iti plac rolurile astea de contre-emploi? In Marfa si banii, respectiv Occident erai un „bombonel“ nu doar proaspat, dar si inocent.

De la primele roluri pe care le-am jucat au trecut vreo 15 ani. S-or fi schimbat multe de atunci. Pe de alta parte, nu cred ca a aduce un plus de inocenta si naivitate unui personaj strica. Cred ca personajul Robert, chiar daca a mai pierdut din prospetime, si-a pastrat un dram de inocenta si reuseste sa se mire cate putin in fata intamplarilor pe care nu le mai poate gestiona. Cred ca debusolarea personajului reiese foarte bine din replica pe care o adreseaza tatalui: „Crezi ca, daca aveam alta varianta, mai veneam aici, acasa?“. Robert e un baiat trist si debusolat, lucrul asta naste si un pic de egoism, dar aduce si un pic de naivitate in felul lui de a privi lucrurile.

In biografia ta de pe Cinemagia (care cred ca e de ceva vreme acolo), am gasit: „Actori preferati: Anthony Hopkins, Peter O’Toole, Richard Burton, Robert De Niro, James Woods, Woody Harrelson, Robert Downey Jr., Victor Rebengiuc. Actrite preferate: Emma Thompson, Courtney Love, Uma Thurman. Scriitori preferati: Somerset Maugham, I.L. Caragiale, Kazuo Ishiguro. Hobby-uri: mersul pe role, filmele, reportajele si emisiunile de pe Discovery si Animal Planet, lectura. Muzica: Smokie, Tom Jones, Robbie Williams, Vank“. Ce s-a modificat intre timp?

S-au schimbat multe de atunci… Au reaparut Tolstoi si Dostoievski. Au ramas Caragiale, De Niro, ma rog, e complicat. Oricum vad ca nu aveam niste gusturi chiar atat de rele. Sunt bucuros ca nu au aparut Van Damme si Steven Seagal. Ce ne faceam atunci?

Ce faci cand nu filmezi?

Sunt angajat la Teatrul Odeon unde joc in vreo cinci piese. E o perioada in care teatrul a trecut pe primul loc. Cand nu filmez, repet si joc la teatru. Cred ca indatorirea principala a unui actor e sa lucreze si sa joace cat mai mult. Teatrul este, de fapt, firul rosu din viata oricarui actor. Sau ar trebui sa fie. In rest, merg la filme la cinema, fac sport, citesc si ma vad cu prietenii. Prietenii mei sunt in marea lor majoritate actori sau regizori, si atunci raspunsul ar fi: cand nu filmez, vorbesc despre filme!

Ce gen de satisfactii iti da Actoriedefilm.ro?

Actoriedefilm e un produs de succes cu care am reusit sa producem in jur de 13 scurtmetraje si 3 lungmetraje. Ultimul lungmetraj va iesi anul viitor si se numeste Doua lozuri. E o comedie in regia lui Paul Negoescu.

Ce proiecte pe termen scurt ai?

Pai deocamdata pot spune ca am avut o perioada foarte agitata. Am fost cu teatrul in turneu prin tara si, cand m-am intors, a inceput toata pregatirea premierei filmului Acasa la tata, asa ca am plecat cu Andrei Cohn si Andi Vasluianu cu filmul prin tara. Acum am inceput repetitiile la o noua piesa la Odeon, care va avea premiera cel mai probabil la inceputul lunii ianuarie a anului viitor. In acelasi timp, alaturi de colegii mei Dragos si Dorian vom produce lungmetrajul lui Jesus del Cero, care se va numi Uruguay. Filmarile vor demara la inceputul lunii februarie si vor dura aproximativ o luna. Este primul film ne-independent pe care il produce Actoriedefilm.ro.

Galerie foto