in fata DNA-ului pentru a surprinde momentul in care vreun demnitar ghinionist ajunge la interogatoriu. Neaparat, dar neaparat trebuie sa se auda si cateva intrebari: Va considerati vinovat? Pentru ce v-au adus aici?
Las’ ca stiu ei mai bine pentru ce. Ei, adica procurorii. Si ce daca e ministru? Daca a gresit, sa plateasca. Poporul vrea sa vada sange. Poporul vrea sa vada, in general.
— Eu tot nu inteleg care este acuzatia.
— Lasati, lasati, ca nu trebuie sa intelegeti dumneavoastra chiar tot. A fost vorba despre un denunt.
— Ha? Pai cine si de ce sa ma denunte?
— Numele Coca va spune ceva?
— Hmmm, cunosc pe cineva sau, ma rog, am cunoscut.
— Ahaaa! Deci o stiti pe Coca Dimitriu. E o fosta iubita a dumneavoastra, asa-i?
— Da.
— Ahaaa! Noteaza, bai, nu sta. Coca Dimitriu, in denunt, a scris despre fotografia cu dumneavoastra in chiloti. Apropos, cum de erau atat de albi, ca la mine… in fine.
— Poza mea in… ce-i cu ea?
— Pai atat doamna Coca, cat si noi, credem ca e falsa.
— Nu e falsa.
— E… cum sa spun… imbunatatita. Adica stiu ca albul mareste, dar totusi…
— Nu inteleg ce vreti sa insinuati.
— Uite cum sta treaba, dom’ ministru. Noi suntem cei care am cautat-o pe Coca, fiindca aveam dubii. Si ea ni le-a confirmat. Din spusele ei, nu o aveti atat de mare, ca sa ma exprim direct.
— Nu stiu ce sa va raspund. Coca e suparata ca am parasit-o, poate ca vrea sa ma denigreze. Dar sa stiti ca nu am primit niciodata plangeri referitor la…
— Da? Uite ca ati primit acum! Recunoasteti ca poza e trucata?
— Nu e trucata.
— Ei, nu, ca incep sa-mi pierd rabdarea. Cheama, bai, jandarmii!
Imaginati-va acum doi jandarmi zdraveni, imobilizand un ministru, in timp ce procurorul ii da pantalonii jos.
— Nu pleaca nimeni de aici, ca am nevoie de mai multe pareri. Cum vi se pare? Da-mi poza aia, sa pot compara. Ahaaa! E mai mica.
— Am chiloti negri.
— Hai, lasati-ma cu scuzele astea ieftine.
— Plus ca e si destul de frig aici. Cand am facut poza aia, batea o lampa de lumini direct pe mine.
— A, da? Ia du-te, bai, de adu veioza! Stati fara griji, dom’ ministru, va incalzesc eu imediat. Vedem noi acusica cine pe cine minte.
Acum va rog sa va inchipuiti cum procurorul tine veioza, pret de vreo trei minute, in dreptul zonei inghinale a ministrului.
— Aaaa, cred ca am tinut veioza prea mult, altfel nu-mi explic. E…mare.
— E in starea normala, dom’ procuror.
— In cazul acesta, va rog sa ma scuzati pentru deranj. Aveti tot respectul si… admiratia mea.