Cum intri, usor pe dreapta, daca privesti dinspre usa, se afla mereu stralucitorul stand al Editurii Rao, unde difera de la un an la altul doar volumul vedeta. La cea de-a 23-a editie a Gaudeamus, care s-a incheiat pe 22 noiembrie, a fost Biblia pierduta a lui Igor Bergler, dar tin minte ca acum ceva vreme trona acolo un volum din celebra serie a stapanilor inelelor. In stanga, gasesti standul Humanitas, cu spatiul de lansare a noilor aparitii editoriale indreptat intotdeauna spre scari. Intrarea in Pavilionul Central este din cand in cand blocata de spectatorii veniti sa-i vada pe scriitorii-vedeta promovati de aceasta editura. Mai spre dreapta de Rao, e amplasat standul Nemira, care prezinta mereu pachete la oferta legate cu aceleasi panglici rosii, devenite deja un brand. Iar ofertele sunt anuntate de mai multi ani cu aceeasi bancnota de cinci lei tiparita pe un fluturas. Mai in spate, dar nu cu mult, e standul editurilor Polirom si Cartea Romaneasca, cu o firma mai discreta, in permanenta sub asalt la randu-i.
Dar asemanarile de la an la an nu se termina aici. Daca primele trei zile ale targului de carte sunt relativ suportabile, deoarece numarul de vizitatori este inca mic, sambata si duminica devine „un talmes-balmes, un Babel generalizat“, dupa cum mi l-a descris chiar reprezentanta unei edituri. Un talmes-balmes de lansari care se acopera acustic una pe alta, de clienti si gura-casca ingramaditi ca in metrou – o comparatie reusita pe care am citit-o pe semnebune.ro –, de editori, directori, traducatori, PR-isti, vanzatori, soferi si, evident, scriitori. Enumerarea apartine aceleiasi reprezentante de editura si insist asupra vorbelor ei pentru ca vreau ca in textul de fata sa dau cuvantul tocmai vocilor din spatele rafturilor, celor care raman niste anonimi pentru cititorii care cauta vedetele literaturii si nu pe intermediarii acestor intalniri. Din pacate, aceste voci vor ramane in continuare anonime, pentru ca nu au dorit sa vorbeasca de culisele propriilor standuri asumandu-si numele. E de inteles.
„Daca nu au lansare la targ, isi imagineaza ca nu exista“
Chiar, cum sunt vedetele unui targ de carte, i-am intrebat pe acesti anonimi. „O, scriitorii“, a ras reprezentantul unei mari edituri romanesti. „Scriitorii se impart in doua categorii. Unii nu vor sa le fie organizate evenimente editoriale la targ, iar tu trebuie sa-i convingi ca totusi merita sa isi arate celebritatea pe acolo si sa mazgaleasca niste autografe in graba. Altii, cum ar fi mai toti cei din secta USR sau tinerii aspiranti, care inca nu stiu cu ce se mananca viata de apoi (de dupa publicare adica) insista sa li se faca evenimente, intreaba zilnic daca vor avea si afis, daca o sa fie suficiente carti de vanzare la stand“, mi-a povestit acesta. Evident ca unii au orgolii mai mari decat realitatea. „Le explicam, de exemplu, ca volumul lor aparut acum sase luni nu mai poate fi lansat la targ, pentru ca nu mai reprezinta o noutate, iar ei suna la editor si se roaga sa intervina la Departamentul de Promovare, sa primeasca totusi o lansare. Pentru ei lansarea e ceva, daca nu au lansare la targ, isi imagineaza ca nu exista. Apoi, sunt dezamagiti ca nu e public pentru cele 30 de minute cat au de vorbit.“
Daca targurile de carte inseamna vanzari ceva mai bune pentru edituri si scriitori ce pot fi atinsi cu mana de catre cititori, pentru angajatii din industria cartii inseamna munca suplimentara cu multa vreme inca dinainte de deschiderea Pavilionului Central al Romexpo. „Editurile mari se intrec in numarul de titluri publicate. In apropierea targurilor, e o nebunie in redactiile acestor edituri, redactorii muncesc enorm, stau peste program, isi iau de lucru acasa. Apoi e o nebunie si cu numarul de evenimente si autori-vedeta pe care-i aduc la standul lor pentru placerea cititorilor“, mi-a explicat un alt „anonim“ de la stand.
„Mancam hotdogi de un leu de la Ikea“
Nici macar la editurile care publica volume pentru copii treaba nu e mai simpla, desi aici „Gaudeamus-ul nu se masoara in lansari de carte, intalniri cu scriitorii si autografe“. Reprezentanta unei astfel de edituri din provincie mi-a povestit muncile prin care trece de la inceput, „plecam noaptea spre Bucuresti, cu o zi inainte. Descarcam cutii cu carti, rafturi, stalpi care vor construi decorul, reflectoare, chei tubulare, carucioare de marfa. Mancam hotdogi de un leu de la Ikea, in timp ce incercam sa facem ordine in haos si sa pregatim standul. Ne plangem de oboseala si de dureri de spate, mai radem un pic, mai montam un panou, mai desfacem un roll-up. Organizam cartile pe varste, de la bebelusi la elevi de gimnaziu. Punem preturi, stergem praful, verificam sa fie suficiente role pentru casa de marcat, asezam patratele de mocheta. La sfarsit, ne indreptam de sale: Hai ca-i bine, n-a durat decat vreo doispe ore!“. Si pana la final, „pentru mine, Gaudeamus inseamna cam optzeci de ore de stat in picioare, fast food, graba, unghii exfoliate, tenisi in loc de pantofi cu toc, ecuson in piept, naduf, zambet deseori fortat. Nu, n-am fost la lansarea lui Cartarescu. Da, asa e in fiecare an. Nu, n-am avut timp de cafele si socializare, abia daca am apucat sa-mi cumpar carti. A fost cald, aglomerat, epuizant, succes peste asteptari. Am vandut cu 30% mai mult decat anul trecut, e bine“.
Intre cele doua momente, un targ de carte inseamna pentru cei care trebuie sa vanda „cu 30% mai mult“ ca fiecare client trebuie sedus. La propriu. „Rareori cel care intra in stand stie exact ce vrea cand cauta o carte pentru copii. Asa ca trebuie sa-i arati, sa-i explici, sa rasfoiesti odata cu el, sa-l convingi. La inceput, interactiunea asta mi se parea nesuferita. Cu timpul, mi-am dat seama ca, oricat de antipatica m-as crede, multora le sunt de folos. (Cel mai mult sefilor mei, care se bucura de fiecare data cand «depasim target-ul», dar asta e alta poveste.) Vin bunici care le cumpara nepotilor carti de povesti romanesti, intr-o incercare duioasa de a-i apropia de tara pe care o stiu doar din vacante. Vin invatatoare care negociaza la sange pretul cartilor pentru serbare. Vin parinti obsedati de performanta academica, pe care incearca s-o cladeasca inca din scutece, si parinti relaxati, care-si poftesc odraslele sa aleaga ce le place. Unii ar sta cu orele sa le povestesti, sa studieze si sa compare, altii te expediaza rece. Am vazut batrani care cauta doar carti la un leu, dar si parinti fara limita de buget, care cumpara orice le recomanzi, cu gesturi moi, aproape a lehamite, «cum spui tu, oricum nu-mi pasa, hai sa terminam odata»“. Macar copiii se bucura.
Si totusi, oamenii din spatele standurilor traiesc si momente frumoase la targurile de carte, cum ar fi „vibratia, toti acei oameni care vin si cumpara cu nesat carti, care se asaza apoi pe scarile Romexpo si le deschid, le mangaie si le adulmeca paginile, toti acei copii care vor carti, «Doar asta si atat! Promit! Te rooog!», toti acei autori care coboara din turnurile lor de fildes si redevin egali cu cei care-i citesc“. „Uneori, targul de carte seamana cu o mare familie“, mi-a spus unul dintre reprezentantii editurilor participante la Gaudeamus 2015. O familie construita din vocale si consoane.
Miss Lectura
Dincolo de aceste povesti din culise, cea de-a 23-a editie a Targului International de Carte Gaudeamus are si povestile sale oficiale. Anul acesta au vizitat standurile 125.000 de persoane, un record absolut de vizitatori in istoria acestei manifestari, care au cheltuit circa 3.200.000 de euro, conform rezultatelor studiului de trafic prezentat de catre organizatorul evenimentului, Radio Romania. „Cea mai ravnita carte a targului“, trofeu stabilit prin votul publicului, a revenit Editurii RAO, pentru volumul Biblia pierduta al lui Igor Bergler, o carte care de cateva luni beneficiaza de o publicitate extrem de agresiva.
Trofeele Gaudeamus, ai caror castigatori au fost stabiliti tot prin votul publicului, au fost acordate Editurilor Humanitas (locul 1), RAO (locul 2) si Nemira (locul 3). Premiul de Excelenta, in valoare de 10.000 lei, oferit de catre Radio Romania, a fost decernat Editurii Cartier, „pentru abnegatia cu care, alaturi de alte edituri basarabene, tine sus steagul pietelor de carte din Romania si Republica Moldova“, dupa cum au precizat organizatorii intr-un comunicat de presa. Premiul pentru traducere „Antoaneta Ralian“ a fost acordat la aceasta editie lui George Volceanov, pentru traducerea din limba engleza a romanelor Ochii doamnei mele si Moartea la Deptford, de Anthony Burgess, si Ruxandrei Cesereanu, pentru proiectul Moods & Women & Man & Once Again Moods. An Anthology of Contemporary Romanian Erotic Poetry. A existat chiar si o „Miss Lectura“, respectiv Emanuela Ivan, studenta la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, din cadrul Universitatii din Bucuresti. In fine, din donatiile vizitatorilor si expozantilor au fost adunate peste 5.000 de volume, pe care Radio Romania a anuntat ca le va trimite la bibliotecile publice din Rupea (Brasov) si Scoreiu (Sibiu).
Mircea Cartarescu, 1.000 de Solenoid-uri vandute
Cea mai vanduta carte de la Editura Polirom a fost, la editia din acest an, romanul Doi ani, opt luni si douazeci si opt de nopti, cea mai recenta creatie a lui Salman Rushdie. Urmatoarele pozitii in top au fost ocupate de Du-te si pune un strajer, romanul recent descoperit al scriitoarei americane Harper Lee, Ucenicul arhitectului, de Elif Shafak, Drumul catre libertate, de Yeonmi Park, si Despre toate, pe scurt. De la Big Bang la ADN, de Bill Bryson. La Editura Cartea Romaneasca, pe primul loc in clasamentul celor mai vandute carti s-au pozitionat Imperiul fetelor batrane, de Liliana Corobca. Locul al doilea a fost ocupat de cele doua carti din seria de autor Gheorghe Craciun (Compunere cu paralele inegale si Scriitorul si puterea), iar pe locul al treilea a urcat Sesiunea de toamna, de Eugen Negrici. Topul vanzarilor este completat de Calatorii si calatoriile in literatura romana, de Mircea Anghelescu, si Putin sub linie, volumul poetului timisorean Robert Serban.
Cartea-eveniment a targului a fost totusi Solenoid, romanul lansat chiar la Gaudeamus de catre Mircea Cartarescu, din care s-au vandut peste 1.000 de exemplare, potrivit Editurii Humanitas, unde a fost publicata cartea. Au urmat in topul vanzarilor Lucian Boia, cu volumul Mihai Eminescu, romanul absolut. Facerea si desfacerea unui mit, Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu, cu Dialoguri de duminica. O introducere in categoriile vietii, Ioana Parvulescu cu Si eu am trait in comunism, Dan C. Mihailescu cu Cartea simturilor – volum colectiv.
Al treilea cimpanzeu, de Jared Diamond, a fost cartea vedeta a grupului editorial ALL la Targul International Gaudeamus 2015, in topul vanzarilor Corint s-a situat volumul Dezastrul de la Cernobil. Marturii ale supravietuitorilor, de Svetlana Aleksievici, laureata premiului Nobel pentru literatura pe 2015. La Curtea Veche Publishing, cea mai bine vanduta carte a fost Pe trecerea timpului. Jurnal politic romanesc 1996-2015, de Emil Hurezeanu, iar la Nemira volumul Sculptand in timp, jurnalul de creatie al lui Andrei Tarkovski.