Dar sa nu mai vorbesc despre altii.
- Cit de prost puteam sa fiu cind lacrimam la Sandy Bell!
- Cit de prost puteam sa fiu cind n-am pierdut nici un episod din Sclava Isaura!
- Cit de prost puteam sa fiu cind il citeam pe Pavel Corut si Carlos Castaneda, laolalta cu Cioran, Freud, Sartre si Malraux!
- Cit de prost puteam sa fiu cind m-am bucurat ca la un meci de fotbal, iesind in strada, ca a cistigat Emil Constantinescu alegerile!
- Cit de prost puteam sa fiu cind credeam ca am logica lui Hegel la degetul mic!
- Cit de prost puteam sa fiu cind credeam ca Biblia se incadreaza la sectiunea „literatura veche”!
- Cit de prost puteam sa fiu cind ma bucuram ca imi apare numele intr-o revista.
- Cit de prost puteam sa fiu cind credeam ca presa e cea mai serioasa institutie din Romania!
- Cit de prost puteam sa fiu cind eram convins ca Steaua cistiga anul asta, fara nici o problema, campionatul!
- Cit de prost puteam sa fiu cind asteptam sa ma laude seful la serviciu, sa ma cheme la el si sa-mi dea o marire de salariu, fara ca eu sa-i cer asta!
Constat ca genul acesta de exclamatii poate fi un exercitiu terapeutic foarte bun. Vi-l recomand cu caldura. Iar cine nu gaseste nici un motiv de a-si spune: „Doamne, cit de prost puteam sa fiu!” inseamna ca ori e geniu, ori ala e.