Inainte de atentate, cartea lui Hemingway, numita in versiunea franceza Paris est une fête (Parisul e o sarbatoare) si in original A Moveable Feast, se vindea in Franta cam in 10 exemplare pe zi. Dupa atentatele din 13 noiembrie, vanzarile au urcat la 500 de exemplare pe zi, ceea ce a determinat Editura Gallimard sa comande un nou tiraj.
„Aceasta carte este o forma de rezistenta“, scrie „Le Figaro“ care aminteste ca dupa macelul din redactia „Charlie Hebdo“ parizienii manifestau avand in maini Le Traité sur la tolérance, a lui Voltaire. Astazi, acest text neterminat al lui Hemingway este cumparat de francezi si este prezentat peste tot, pe orice retea de socializare ca „un simbol al luptei contra obscurantistilor“.
Hemingway a inceput sa lucreze la textul care avea sa devina Paris est une fête in cursul verii anului 1957, iar titlul a fost ales de sotia sa, Mary. Textul nu a fost finalizat in 1961, cand marele scriitor a decis sa incheie conturile cu viata, dar va fi publicat in 1964 dupa ce a suferit „retusuri abuzive“ si din nou, in 2009, in Franta, de catre Gallimard in faimoasa colectie „Folio“, de data aceasta in versiunea lui originala.
In prefata cartii, nepotul scriitorului, Sean Hemingway, scrie: „Pentru bunicul si pentru mine, Parisul a fost un loc exaltant si crucial, frumusete si lumina, arta si istorie. Parisul a ramas pana in ultima lui zi orasul sau preferat“.
Paris est une fête, aminteste „Le Figaro“, pare a fi un roman, dar e doar o poveste autobiografica in care Hemingway evoca viata sa de tanar scriitor sarac. In anii ’20, mai precis intre 1921 si 1926, Hemingway a devenit un veritabil parizian, vorbind in carte despre intalnirile sale cu alt american francofil, F. Scott Fitzgerald, dar si cu Gertrude Stein, James Joyce sau poetul Ezra Pound.