Pe vremea mea, ideea de excursie scolara nu putea sub nici o forma sa fie disociata de manastirile din Nordul Moldovei. Nimeni nu concepea altceva. In fiecare an refaceam acelasi traseu. Revedeam aceleasi maici si taici, cu fetele lor senine si practic inexpresive, si cumparam aceleasi suveniruri. Cel mai mult imi placea la Manastirea Putna, ca doamna invatatoare ne aduna in curte si noi cantam ceva de genul: Ridica-te, Stefane, si vezi-ti fiii, ca vremea in lume e rea, credinta vesnica patriei noastre juram, Maria Ta. Apoi mancam fiecare ce avea de acasa.
Al naibii dresaj, se pare ca functioneaza. Recent, avand un weekend liber, m-a palit nostalgia si in trei ceasuri eram la Putna. Ma simteam din nou pionier, cu cravata rosie si snurul de comandant de grupa, fata in fata cu istoria, asa cum era ea permisa la acea vreme. Am aprins doua lumanari la vii si doua la adormiti, ca sa nu existe discutii, apoi m-am oprit in dreptul mormantului lui Stefan.
Era la fel cum il stiam din copilarie. Si iarasi m-a cuprins senzatia aia de pionier. Nu puteam sa plec de acolo fara sa-i fredonez omului cantecul, ar fi fost ca si cum am batut drumul degeaba. M-am apropiat cat am putut de cripta si am inceput: Ridica-te, Stefane, si vezi-ti fiii, ca vremea in lume e rea, credinta vesnica…
Si dintr-odata a inceput sa se crape piatra de deasupra mormantului. Doua maini vanjoase s-au ivit de dinauntru, s-au proptit de margine si, cu un icnet reumatic, insusi Stefan s-a ridicat in picioare. Era imbracat in vesmintele lui domnesti, cam prafuite. Destul de mic de statura, mustacios si cu privire taioasa. Si-a trosnit oasele intr-un fel de gimnastica medievala. Apoi si-a dres vocea nefolosita de secole si mi-a spus: Moldova nu-i a mea si nici a voastra! Este a… A urmasilor urmasilor nostri, Maria ta!
Ce? Indraznesti sa-mi iei vorba din gura? Si l-am vazut cum se pregateste sa-mi traga o poaca. M-am ferit cum am putut si pumnul lui a trosnit la impactul cu zidul. Maria ta, i-am zis, daca vrei sa stii, nici nu te afli in Moldova. Acum esti in Bucovina.
Bai, m-a fugarit saracul Stefan prin curtea manastirii, pana m-a prins. Si se agita, zici ca era turbat. Iti tai capul! Cum adica nu e Moldova? Iti tai capul!!! Da’ unde mi-i sabia? Sabia ta e la turci, Maria ta, o tin astia ca trofeu. Cuuuum?
Totul pana la sabie. Omul si-a pus mainile in dreptul inimii, s-a invinetit la fata si a murit de infarct. L-am tarat cum am putut si l-am pus inapoi in cripta. Dintr-un copac se auzea cucul, bata-l vina.