Cei patru poeti s-au batut, intr-adevar, dar in versuri, in ringul Literary Death Match, moment care a reprezentat punctul culminant al celei de-a opta editii a Festivalului International de Literatura Bucuresti (FILB). Dar afisul intregului eveniment, desfasurat intre 2 si 4 decembrie, a mai inclus si alte numere de atractie: doua seri in care alti opt autori, nume importante ale literaturii contemporane din Turcia, Elvetia, Ungaria, Spania si Romania, au citit din propriile opere.
Poeme, nu upercuturi
Dupa ce a terminat de citit versurile scrise pe burta, Razvan Tupa si-a scos tricoul si l-a aruncat pe jos, in aplauzele audientei. „De euglena verde nu scapi/ n-a scapat nimeni si nici de diviziunea ei ambigua/ Toti cei pe care ii stiu au fost traumatizati de ras/ Toti cei care am urat literatura obligatorie/ si i-am spus (stiu, e o rima de om pe care il uraste inapoi literatura)“, a citit poetul de pe bratul stang. Razvan Tupa si-a scris versuri pe tot corpul, chiar si pe burta si pe picioare, si s-a prezentat cu ele mai intai ascunse sub haine. Apoi le-a lasat la vedere, in speranta ca va castiga Literary Death Match, primul eveniment de acest fel care a avut loc in Romania, la Festivalul International de Literatura Bucuresti.
Conceput de catre Adrian Todd Zuniga ca un meci de box, Literary Death Match nu aduce insa in ring boxeri, ci poeti care nu se napustesc unul asupra celuilalt cu upercuturi, ci cu poeme. „Literary Death Match isi propune sa confrunte pe scena patru autori care citesc din creatiile proprii, fiind apoi evaluati de catre un juriu. Literary Death Match a fost itinerat prin intreaga lume, iar Bucurestiul este primul oras dintr-o tara din Europa Centrala si de Est in care Zuniga ajunge cu proiectul sau“, am citit in prezentarea facuta de organizatorii FILB.
Meciul in versuri care a avut loc vineri, 4 decembrie, la Clubul Taranului, a fost al 420-lea din istoria acestui concept. La confruntare, pe care Adrian Todd Zuniga a considerat-o la final una dintre cele mai bune zece care au avut loc in lume, au participat Tara Skurtu, poeta si traducatoare americana, Svetlana Carstean, Razvan Tupa si Mugur Grosu, poeti romani. Juriul de la Bucuresti a fost format din Bogdan-Alexandru Stanescu, presedintele FILB, Luiza Vasiliu si Andrei Gheorghe.
„Poezia pe care o scriu e super amuzanta“
Dupa ce a intrat in ring intr-un halat care ar fi trebuit sa ne aminteasca de acoperamantul unui boxer, Tara Skurtu l-a lepadat pentru a ne etala rochia scurta si stransa pe corp a unei femei blonde, ale carei picioare au contribuit decisiv la victoria finala, dar au starnit si reactiile negative ale unor poete mai timide din public, care au comentat in culise ca au frivolizat poezia. „You don’t know how to give/ your word to the world this morning/ so you get out of bed, grab a shirt/ from the pile or worn shirts, take/ a walk to the cornered market“, cu aceste versuri a inceput Tara Skurtu duelul. „Dupa mine vine o masca, face un semn si cade cortina/in spatele ei trei vlajgani cu lanterna/ pornesc in cautarea mea/ primul are un musuroi de bunici pe fata/ deci pe drum uita de mine si se rataceste“, i-a replicat Mugur Grosu, adversarul sau din prima runda a meciului poetilor, din spatele unei masti negre. „Sunt aici in curtea interioara, fara chef,/ band o margarita sarata. Imi simt/ ficatul, il ignor ca pe paharul de apa/de azi-noapte. Am obosit sa iti scriu/ intruna cand ar trebui sa scriu/ poeme despre loc“, a contracarat poeta americana cu o poezie pe care a citit-o in limba romana. „Un rac/ atat de frumos venea plecand incat de piept mi l-am prins/ veni iar pisarul fotografie tot disparu/asa am ramas in istorie/ plecat/ venind“, a inchis si autorul roman. Pana la urma, un mar si o sticla de apa pe care si-a turnat-o in cap Tara Skurtu au decis castigatorul primei runde, cu argumentul juriului ca poeta „si-a dorit mai mult victoria si am vrea sa o vedem turnandu-si doi litri de apa in finala“.
Runda a doua i-a pus fata in fata pe Svetlana Carstean, „sper ca va dati seama ca daca sunt aici este pentru ca sunt foarte amuzanta, realmente, si poezia pe care o scriu eu e super amuzanta, o sa va distrati foarte tare“, si Razvan Tupa, „gata, toate hainele scoate-le, arunca-le peste tine/ iar cine le ia se transforma in tine/ pana cand pentru toate astea nu inventeaza medicamente“. Cum poetul a ramas, pana la finalul rundei, doar in niste bermude galbene, a castigat si a intrat in finala de la Bucuresti a Literary Death Match. O finala stransa, dar care nu a mai avut legatura cu poezia, ci cu silabisirea pe litere a unor nume complicate de scriitori. O departajare care a starnit amuzamentul majoritatii publicului, dar si nemultumirea acelorasi poete timide, care s-au plans de injustetea unei astfel de departajari cum se plang suporterii dupa ce echipa lor de fotbal a pierdut la loviturile de la 11 metri. Oricum, marea castigatoare a Literary Death Match, editia de Romania, a fost poeta americana Tara Skurtu, al carei discurs de multumire a fost o injuratura pe care a invatat-o in limba romana. Pentru ca, nu-i asa, injuraturile se invata primele.
„Acum sunt sigura ca nu visez“
Dar v-am povestit pana acum ceea ce s-a intamplat in cea de a treia zi a Festivalului International de Literatura Bucuresti. In prima zi, insa, FILB a fost deschis la Clubul Taranului de patru autori importanti, care au citit fiecare cate un fragment din romanele lor. Gyorgy Dragoman, Dana Grigorcea, Adriana Bittel si Ion Iovan s-au „confruntat“, de asemenea, in fata publicului, dar nu in ring, ci calm, la masa. „Cand deschid ochii, vad crescand pe cer, deasupra mea, un nor negru, atat de negru, incat am impresia ca visez“, a inceput scriitorul maghiar sa citeasca din Rugul, romanul sau tradus anul acesta la Editura Polirom. „Parfumul intim de tei se lipeste de ziduri si de masinile parcate de-a curmezisul pe trotuar, incleiaza chiar si blana cainilor din curti si nuielele maturatorului vanjos in salopeta galbena“, a citit si autoarea elvetiana de origine romana Dana Grigorcea din romanul sau Sentimentul primar al nevinovatiei. Confruntarea nu a avut loc sub forma unui duel, in realitate autorii si-au citit fragmentele lor pana la capat, dar sub influenta Literay Death Match putem sa ne imaginam ca a fost un duel al cuvintelor. Asa ca „la insistentele parintilor, absolvise dreptul, scarbit de ceea ce memorase si convins ca ceea ce va trebui sa profeseze are prea putina legatura cu democratia“, a continuat Adriana Bittel, cu lectura din volumul colectiv Cartea simturilor. „As vrea sa fiu ceva mai optimist azi, dar ieri a fost 1 decembrie. Nu pot inghiti aceasta data, care in 1918 ne-a ghilotinat nadejdea. (…) Pentru ca ce inseamna liberalismul? Demolarea traditiilor senioriale. Fara valori neeridare ne prabusim intr-o tara nedospita“, a „contracarat“ Ion Iovan, cu o lectura din romanul MJC, aparut tot anul acesta la Polirom.
„Norul e tot acolo, acum sunt sigura ca nu visez si nici nu-i o inchipuire de-a mea, cerul e intr-adevar complet intunecat. E un nor de fum dens si negru, care vine dinspre locomotiva cea veche, insa nu doar cosul locomotivei fumega….“, a revenit Gyorgy Dragoman. „…o anume raza a lunii care anuleaza geometria strazii si un graur care vrea sa imite o latratura in toiul noptii sau un motor care nu vrea sa porneasca si al carui ecou masoara cu precizie lungimea unei strazi“, a citit Dana Grigorcea.
„Plec de la o idee, de la o imagine si caut limbajul care sa se potriveasca cu ideea sau imaginea respectiva. Pot sa ma servesc de toata literatura universala, pot sa imi aleg orice stil vreau care sa serveasca povestii. Nu ma gandesc, cand ma apuc sa scriu, in ce traditie ma inscriu“, a explicat autorea cum isi construieste romanele, ca raspuns la o intrebare pusa de moderatorii primelor doua seri FILB, Adela Greceanu si Matei Martin.
„Cunosteam durerea si simteam in fiecare zi teroarea“
Ziua a doua a Festivalului International de Literatura Bucuresti a fost dedicata, de asemenea, lecturilor. Scriitorul spaniol Ivan Repila, autorul turc Burhan Sonmez, Octavian Soviany si Cosmin Perta au citit din volumele lor aparute anul acesta in Romania (sau care sunt in curs de traducere, cum este cazul scriitorului din Turcia).
Ivan Repila este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori tineri spanioli. Dupa ce a lucrat in publicitate, ca graphic designer si editorialist, cartile sale au fost traduse in peste 20 de limbi. Cel mai important roman al sau este cel de-al doilea pe care l-a scris, Baiatul care a furat calul lui Attila. „Cel Mare suspina si isi pune din nou dopurile in urechi. Fratele lui a intrat intr-una din acele transe, atat de frecvente in ultima vreme, in care nu pare sa stie cine e si de unde vine. Cu o noapte in urma a tinut un lung discurs despre natura umana, explicand ca oamenii au fost, de fapt, vietati marine inainte de a deveni animale terestre; zicea ca e important sa privesti marea ca sa te intorci la originile speciei tale“, a citit Ivan Repila.
„Celula era rece. In timp ce eu ii spuneam povestea Doctorului, Frizerul Kamo zacea chircit pe betonul gol-golut. Nu aveam cu ce sa ne invelim, ne incalzeam inghesuindu-ne unul in altul ca puii de catea. Timpul se invartea in loc de zile intregi si nu mai deosebeam ziua de noapte“, a citit si autorul turc, considerat una dintre cele mai impresionante voci ale literaturii turce de astazi.
„Ma bucur mult ca pe lista oaspetilor?FILB 8 se afla si un scriitor contemporan turc, ca avem sansa sa descoperim literatura turca de astazi, sa trecem dincolo de Orhan Pamuk si Elif Shafak“, l-a laudat Oana Boca Stanescu, managerul festivalului, in prezentarea pe care i-a facut-o pe Facebook lui Burhan Sonmez.
Dar sa revenim in offline. „Apoi s-a hotarat sa descrie, cu precizie, felul in care arata in mintea sa diferitele sentimente, ajungand la concluzii incredibile, precum aceea ca structura urii este piramidala si giratorie sau ca plictiseala are o inconsistenta vascoasa“, a citit Ivan Repila. „Cunosteam durerea si simteam in fiecare zi teroarea cum ne umple sufletul in timp ce eram dusi la tortura. In acea scurta pauza in care ne pregateam sa simtim durerea, omul era totuna cu animalul, sanatosul cu nebunul si ingerul cu demonul“, a incheiat Burhan Sonmez.
„Ne raman speranta si barterele“
„Bugetul FILB nu depaseste 8.000-10.000 de euro, o suma palpabila, nimic extravagant. Din pacate, insa, asa cum spuneam si mai inainte, nici o institutie, publica sau privata, nu si-a asumat pentru o perioada mai lunga aceasta «investitie». Si atunci ne raman la dispozitie speranta, plus sirul nesfarsit de bartere pe care le activam anual – Carturesti ne hraneste gratis oaspetii la pranz, Dacia ne printeaza gratis cataloagele si afisele s.a.m.d. –, plus colaborarile cu institute straine de cultura din Bucuresti: British Council, Institutul Cervantes, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucuresti, Institutul Polonez, Ambasada Israelului, Ambasada Elvetiei“ – Oana Boca Stanescu, intr-un interviu pentru Mediafax.