Black Sabbath pun capat unei cariere care a durat aproape jumatate de secol. Ultimul an a fost foarte greu pentru cei patru membri ai trupei, printre problemele acestora numarandu-se pierderea pe drum a bateristului original, Bill Ward, suparat pe o disputa cu privire la roialitati, si lupta cu cancerul a chitaristului Tony Iommi.
In lumina acestor probleme, planurile originale ale trupei s-au schimbat dramatic. Initial, Sabbath intentiona sa scoata un nou disc. In octombrie insa, trupa a renuntat la aceasta idee, preferand sa se concentreze asupra unui lung turneu de despartire, intitulat „The End“, turneu ce va incepe in ianuarie 2016.
„Oamenii nu sunt chiar atat de interesati sa asculte piese noi“, a explicat Ozzy Osbourne, intr-un interviu acordat revistei „Rolling Stones“. Iar un nou album de studio ar fi creat anumite probleme. „Daca era sa scoatem un disc inaintea turneului am fi avut nevoie de trei, patru ani ca sa-l terminam. Dorim acum sa punem punct cata vreme suntem in varf“, spune Ozzy.
„Chiar nu mai pot face asta“, spune si Iommi. „Corpul meu nu mai rezista.“
Cu toate acestea, celebrul chitarist a adus in discutie si un alt motiv pentru renuntarea la album. El spune ca a compus mult material nou, dar ca ceilalti membri, in special basistul Geezer Butler, nu prea aveau chef de o noua aventura discografica.
Cat despre Ozzy, el nu da semne ca vrea sa se linisteasca. „Am sa fac un album solo si apoi un turneu“, spune Ozzy. „Nevasta-mea e shopaholica si toata ziua arunca bani pe pantofi sau altceva, deci trebuie sa fac rost de bani in permanenta.“
Orice despartire e trista, dar 50 de ani de cariera de succes stau marturie pentru locul extrem de important ocupat de Black Sabbath in istoria muzicii in general si a muzicii rock in special. Spre deosebire de colegii de generatie Led Zeppelin sau The Rolling Stones, ei n-au fost niciodata „zei“ intangibili ai rockului, ci, mai degraba, cum spun multi istorici, niste „outsideri proletari care aveau mai multe in comun cu publicul lor decat superstarurile vremii“.
Pentru cei patru membri initiali ai trupei (Iommi, Butler, Ward si Osbourne), heavy metalul (pe care ei l-au inventat, de fapt) a reprezentat salvarea de la viata saraca si deprimanta pe care le-o oferea orasul natal Birmingham.
Atmosfera depresiva si lipsita de speranta in care au crescut a influentat muzica lor: riff-urile grele, monolitice, versurile parca desprinse din povesti horror. Un nou sound, care le-a atras imediat renumele de „satanisti“ (fara nici o legatura cu realitatea) si dezaprobarea criticilor vremii. In acelasi timp, aceasta respingere n-a facut decat sa stranga legaturile cu publicul lor, fani care nu (mai) credeau in idealurile flower-power si vedeau un viitor fara viitor, acelasi tip de fani castigati mai apoi de Sex Pistols si formatiile punk.
Black Sabbath au vandut milioane de discuri, au umplut arene si au influentat noul gen pe care il creasera, devenind modele si surse de inspiratie pentru generatii de alti muzicieni.
Cumva, cei de la Black Sabbath, in diverse forme si incarnari, au reusit sa reziste in toate aceste decenii, devenind incet si sigur legendari.
„Mostenirea noastra?“, se intreaba Ozzy. „Imi este de ajuns sa stiu ca lumea isi aduce aminte de mine!“