Nascut in 1924 in apropiere de Krasnodar, educat la Moscova de mari pedagogi precum au fost Lev Zeitlin, elev al lui Leopold Auer, Vadim Borisovski (viola) si, mai apoi, Ilia Musin, pentru arta dirijorala, Barshai a fost unul dintre membrii fondatori ai Cvartetului Borodin, apoi ai celui cu scurta existenta, Ceaikovski, iar din 1955 creatorul si dirijorul Orchestrei de Camera din Moscova, o formatie de celebritate mondiala. Despre ea spunea, la sfarsitul vietii, ca a fost singurul lui mare regret de a fi parasit Rusia sovietica, nemaiintalnind ulterior, in „a doua lume“, un concert maestru de calitatea lui Evgheni Smirnov. O lume in care a emigrat in 1976…
„Fiecare din cei ce au parasit Uniunea Sovietica a avut un motiv anume. Mi-e foarte greu sa vorbesc. Este ca o rana deschisa“, declara Barshai in fata camerei de filmat, adunandu-si apoi puterile pentru a povesti trairile si presiunile suferite sub regimul lui Stalin, alaturi de cei pe care ii iubea si de mai varstnicii mari muzicieni prieteni, Dimitri Sostakovici, David Oistrah, Sviatoslav Richter. Cu o sentinta memorabila, Barshai spune ca „istoricii vor scrie in viitor despre Stalin ca a fost o personalitate politica majora a epocii lui Sostakovici“.
Interdictiile, cenzura, ce au atarnat in balanta la decizia de a emigra, se refereau la muzica lui Hindemith, la Verklärte Nacht, sextetul lui Arnold Schoenberg, la muzica unui mare compozitor rus, Alexandr Loksin, autorul a 12 simfonii, la imposibilitatea de a dirija cea de-a 13-a Simfonie „Babi Yar“ a lui Sostakovici pe un fundal de antisemitism. „De ce iti pierzi vremea cu Sostakovici si Prokofiev, in loc sa canti Balada soldatului a lui Knipper?“ – il intreba un politruc…
Ajuns in Occident, a dirijat succesiv Orchestra de Camera a Israelului (1977-1981), Orchestra Simfonica din Bournemouth, angajat in calitate de consilier muzical intre 1982-1988, Orchestra Simfonica din Vancouver (1985-1988) si, ca dirijor principal invitat, Orchestra Nationala a Frantei. Invitat de toate marile orchestre ale lumii, Barshai a facut o cariera stralucitoare, inregistrand operele zeilor sai muzicali Bach, Mahler si Sostakovici, readucand la lumina muzica lui Alexandr Loksin, realizand numeroase transcriptii si aranjamente pentru orchestra de muzica de camera.
Un tribut lui Rudolf Barshai reuneste pe 20 de CD-uri un tablou luminos, exceptional, al unui muzician de geniu. Admirabile interpretari ca altist (transcriptii dupa Prokofiev, Partita in re minor de Bach, Sonata pentru viola solo de Paul Hindemith), exceptionale interpretari ale unor Triouri de coarde beethoveniene (cu Leonid Kogan si Mstislav Rostropovici), Quartetul cu pian nr. 1 de Gabriel Fauré si Quintetul cu pian al lui Sostakovici (cu prima formatie Borodin si Emil Gilels, respectiv Sostakovici la pian), Cvartetele 1, 3 si 4 de Sostakovici (cu Julian Sitkovetki, Nina Barshai, Valentin Berlinski, Anton Saroev si Iakov Slobodkin), un CD cu primul Quartet Razumovsky de Beethoven si Sextetul de coarde „Souvenir de Florence“ al lui Ceaikovsky (cu Sviatoslav Knusevitki si Rostropovici la violoncel). Numai aceste prime opt discuri ar fi suficiente pentru a ilustra caracterul exceptional al arhivelor ce alcatuiesc Tributul adus lui Barshai.
Li se adauga alte 12 discuri, multe din anii de glorie ai Orchestrei de camera din Moscova: cu muzica preclasica, cu concertele de vioara de Bach si cu Simfonia concertanta de Mozart in compania lui Oistrah, un disc Haydn cantat in spiritul antrenant al unui Hermann Scherchen. Sostakovici, Simfonia a 14-a cu Zara Doluhanova si Evgheni Nesterenko si Simfonia de Camera, Dvorak (Simfonia a 9-a), Mahler cu ciclul Lieder eines fahrendes Gesellen (cu Sir Thomas Allen) si, mai ales, versiunea sa a Simfoniei a 10-a (cu Orchestra Simfonica Metropolitana Tokyo), un disc cu muzica lui Martinu, Bartok si Stravinski, in sfarsit un altul dedicat exclusiv lui Alexandr Loksin si simfoniilor sale Shakespeare’s Sonnets si Sinfonia Stretta, sunt toate de ascultat in monumentalul tribut adus artei lui Rudolf Barshai.