Romanul acesta nou-nout, Razboiul Mondial al Fumatorilor, pare scris dintr-o suflare si cu multa placere. Sa fie asa? (Cel putin asa se citeste.)
Sper sa fie exact asa cum tragi un fum si il dai afara din plamani. Uneori il expiri cu viteza, alteori il lasi sa iasa incet, ca o ceata peste o vale.
Mi s-a parut „Arhiva de fum“ din cartea aceasta o gaselnita cel putin la fel de faina precum cea a albumului de fotografii mentale din Lunetistul. Cum ti-a venit ideea sa fragmentezi romanul printr-o asemenea arhiva?
Cred ca vine din interesul meu pentru cum e structurata o carte. Arhiva de fum consolideaza schelaria romanului. Cel putin asta as fi vrut sa faca.
In multe dialoguri mentionezi ca scrii pentru a scapa de cateva obsesii. In logica aceasta, am putea reduce fumatul la o obsesie (desi e mult mai mult sau mult mai putin, in functie de cititor). Ai scapat de ea? Vrei sa scapi de ea?
Fumatul e mai degraba o dependenta decat o obsesie. O singura data am incercat sa scap de ea, adica a fost o zi in care am vrut sa ma las de fumat si mi-am aruncat tigarile la cosul de gunoi. A doua zi am revenit sa le iau, dar altcineva mi-o luase deja inainte si nu le-am mai gasit. Asa ca gestul meu eroic de atunci nu a facut altceva decat sa ma priveze de nicotina pentru cateva ore si de niste bani care au fost efectiv aruncati la cosul de gunoi.
Care parte din Razboi…ti-a placut cel mai mult sa o scrii? Si care te-a distrat cel mai tare?
Cel mai mult si mai mult mi-a placut sa lucrez la capitolul „Lady Chester“ si la cele doua parti din „Camarile“. De distrat, m-am distrat la fragmente scurte, la anumite idei care m-au amuzat. Unele au ramas in roman, altele nu.
Ce nu a ramas in carte, dar ai scris initial?
In manuscris sunt mult mai multe scene cu Accidentu, cu parintii lui Constantin, mai multe date despre presedintele Ricardo Rivas Ponti. Iar intrunirea Lojii Mondiale a Fumatorilor era in manuscris un capitol distinct, nu integrat altui capitol, ca in carte. Dar deocamdata cred ca am scos ce trebuia scos.
Spui intr-un dialog recent cu Eugen Istodor, in „Catavencii“, ca fumezi de pe la 13 ani. Cum ti-ai imparti viata in functie de tutunul pe care l-ai fumat? Care sunt perioadele de care ti-e dor?
Oho, aici ar fi multe de spus. Mi-e tare dor de perioada din adolescenta, cand eram un salbatic care-si petrecea serile si de multe ori si noptile prin padurile din Singeorz-Bai. Stateam printre copaci si citeam. Era extraordinar. Padurea ma fascina, cartile ma fascinau si fumam Carpati fara filtru, fabricate la Sfantu-Gheorghe. Padurea vuia, personajele cartilor erau vii, tigara ardea (mai greu, dar ardea). De perioada aceea mi-e cel mai dor. Apoi, ma gandesc de multe ori la o vreme in care aduceam tigari din Spania prietenilor mei din Romania: Ducados pentru Dan Coman si Florin Partene, Wings (astea erau tigari de foi, mici, subtiri, ambalate in cutie de metal) pentru Constantin Acosmei. Si imi amintesc tot cu mare drag de o duminica in care eram in Córdoba si ramasesem fara tigari si nu aveam nici un cent, efectiv nu aveam nici macar trei euro pentru un pachet de tigari, si atunci l-am sunat pe seful meu, pe Rafael Ayuso Escobar, care se afla undeva pe langa Malaga si i-am zis ca nu am tigari, ca e duminica si nu am de la cine sa cer nici bani si nici tutun. Si el a facut 150 de kilometri ca sa-mi aduca tigari. A venit, a intors si mi-a aruncat pe geamul masinii doua pachete de Ducados si s-a dus din nou la Malaga. Gestul lui mi se pare fabulos. Un om care stie ce inseamna sa fumezi, care apreciaza fumatul la justa lui valoare.
Oamenii vor intotdeauna sa stie cat dintr-o carte e realitate – un fel de cancan literar. In Razboiul Mondial al Fumatorilor, cateva capitole sunt ingenios denumite dupa marcile de tigari pe care le fumau iubitele lui Constantin: Vogue, Lady Chester, Virginia Slim. In loc sa te intreb cat e realitate si cat e fictiune in roman – pentru ca nu mi se pare ca ar conta vreo clipa –, as vrea sa ne spui daca ai poreclit vreodata pe cineva dupa marca de tigari pe care o fuma sau daca, dupa Razboi…,ai face-o.
Sper sa o faca cititorii. Ar fi cea mai mare realizare a acestei carti.
Te-ai gandit vreo clipa ca-ti vor sari in cap nefumatorii, chiar daca nu-i o carte (numai) despre fumatori si dependenta de tutun? Si, daca da, care ar fi scenariul cel mai nedorit?
Sigur ca m-am gandit, dar imi asum tot ce am scris, bineinteles. Chiar scenarii n-am facut, pentru ca nu-i o carte tezista, totusi. Sper sa nu ajung ca Thomas Bernhard care era agresat constant de concetatenii lui austrieci pentru ca le zicea in fata cat de tampiti sunt.
Constantin din Lunetistuleste cat se poate de diferit de Constantin din Razboiul Mondial al Fumatorilor. Cu toate acestea, am avut o mica tresarire cand i-am citit numele (din nou, caci la fel a fost si la Lunetistul, mi-aminteam de un Constantin din Apropierea), am incercat sa fac o recapitulare, sa vad daca am picat intr-o capcana si nu cumva am ratat ca e unul si acelasi personaj. Sau Cristinele, mari iubiri pentru ambii Constantini. Pe Ponti ii excludem. Ce-i cu atatia Constantini? Dar Cristine? Fete diferite ale aceleiasi monede? Capcane pentru cititori, obisnuinta sau altceva?
Capcane in nici un caz, nu obisnuiesc sa intind capcane cititorilor. Oricum, mi-ar fi imposibil, pe cititorii mei ii consider la fel de isteti ca lupoaica lui Cormac McCarthy din Marea trecere. Cred ca problema e mult mai simpla: daca am inceput sa folosesc niste nume, de ce sa le schimb cu altele? De ce sa-mi tot bat capul sa gasesc alte si alte nume? Pana la urma, literatura nu e un dictionar onomastic.
Pe coperta a patra avem urmatoarea descriere: „Nu e un roman de dragoste. Nu e despre «orfanii cu parinti». Nu e istoria unei prietenii. Nu e despre Loja Mondiala a Fumatorilor. Nu e o distopie politica. Nu e despre escapade tabagice. Este toate acestea la un loc. O poveste pentru fiecare dintre noi: YOU’LL NEVER SMOKE ALONE“. Cateva propozitii succinte si de efect despre carte. Daca le-am reduce la trei cuvinte descriptive, care ar fi acestea?
Nostalgie, nostalgie, nostalgie.
Chiar, dupa ce am citit romanul, mi s-ar fi parut mult mai potrivita ca ultima fraza in descrierea de mai sus cea din Sólo para fumadores, povestirea pe care o traduce Constantin: „Sin haber sido un fumador precoz, a partir de cierto momento mi historia se confunde con la historia de mis cigarillos“. De ce ai ales, totusi, sa inchei cu o propozitie in engleza?
Fraza din Sólo para fumadores e extraordinara, intr-adevar, dar ar fi fost prea lunga pentru cum am gandit, impreuna cu redactorul Adrian Botez, coperta a patra. Am ales sa inchei prezentarea cu o propozitie care parafrazeaza, cred eu, o propozitie universala: imnul echipei FC Liverpool. Pentru ca fumatul – gest esential al omenirii timp de sute de ani – merita aceeasi pasiune de care dau dovada suporterii clubului englez.
Sólo para fumadoreseste o proza scurta care da titlul unui volum semnat de scriitorul peruan Julio Ramón Ribeyro si joaca un rol important in viata si viciul lui Constantin. Autorul chiar nu a fost tradus la noi, daca nu ma insel. A fost scrierea lui Ribeyro un declansator?
Nu, nu a fost. Rolul de declansator l-a jucat mai degraba o postare a lui Enrique Vila-Matas in care se plangea ca fumatul nu e reprezentat in literatura asa cum ar merita sa fie. Si am inceput sa ma gandesc: ce-ar fi daca…
Te-ai gandit sa-l traduci pe Ribeyro in limba romana?
Da, bineinteles. E un prozator excelent.
Scrierile tale sunt considerate livresti, cel mai adesea cu un sens peiorativ. In afara unor referinte livresti (precum proza lui Ribeyro) si a unei pasiuni evidente pentru lectura, literatura, autori, cred ca Razboiul Mondial al Fumatorilorse indeparteaza cel mai mult de aceasta „eticheta“. Daca i-ai pune alta in loc, care ar fi aceea?
Pe mine nu ma deranjeaza cu adevarat eticheta de livresc. Poate si pentru ca toti autorii mei preferati sunt livresti: de la Mircea Cartarescu la Sebald, de la Saul Bellow la Livius Ciocarlie.
Recunosc ca n-am mai citit, pana acum, o carte dedicata acestui viciu. Tu ce carti cu si despre tutun ai citit si ce ne-ai recomanda?
Pai nu prea exista, in afara de nuvela lui Ribeyro. Pagini dedicate fumatului se mai gasesc la Thomas Mann si la Italo Svevo. Si mai exista un text foarte bine scris si publicat de Barbu Cioculescu intr-un numar din „Romania Literara“.
Intr-un interviu realizat de Matei Martin pentru Radio Romania Cultural spui: „Chiar cred ca fumatul din roman poate fi inlocuit cu altceva – cu alcoolul, dar nu neaparat cu un viciu“. Si Ana Dragu a afirmat ceva asemanator la lansarea cartii de la Gaudeamus, indemnandu-ne sa inlocuim tutunul cu orice alt cuvant. Daca am pune in loc de „tutun/tigara“ „carte“, cum s-ar schimba numele statului inventat, Camarile, cu ce slogan ar fi castigat Ricardo Rivas Ponti alegerile (sloganul din carte este „Lasati-ne sa ne fumam petrolul“, iar in Constitutie, Camarile „este stat laic si fumator“), cum ar fi aratat tara aceasta si cu ce ai inlocui „Arhiva de fum“ minunata?
Asta cred ca e treaba cititorilor. Jocul acesta trebuie sa-l duca ei mai departe, sa-si contabilizeze si sa-si exprime obsesiile si dependentele. Consider ca eu mi-am facut treaba.
Ada Rivas Ponti, Nicotine, cea mai mare fumatoare din lume si iubita prezenta si dorita a lui Constantin, ii propune acestuia, la un moment dat, sa joace Fazan cu marci de tigari, moment in care se dezlantuie un adevarat pomelnic de tutun. N-am auzit de mai bine de 70% din marcile de tigari pe care le enumera Ada. Asa ca trebuie sa te intreb: cum te-ai documentat pentru secventele din acest roman?
Am fumat multe dintre marci (nu sunt genul care sa fumeze aceeasi marca de tigari toata viata), iar altele le-am gasit pe internet, in extinsa baza de date despre tigari.
Daca ar fi jucat Spanzuratoarea, ce marca de tigari crezi ca ar fi ales Ada?
K _ _ _ _n _ _ _ _ _ _g.
Apropierea este in curs de ecranizare – ai scris, impreuna cu Tudor Giurgiu, scenariul filmului. Iar Lunetistul a avut parte de un trailer, realizat tot de Tudor Giurgiu. De ce nu s-a pregatit ceva vizual si pentru promovarea Razboiului Mondial al Fumatorilor? Mai ales ca, de data aceasta, Constantin lucreaza in publicitate si intentioneaza sa realizeze, alaturi de Cutitas, un spot pentru povestirea lui Ribeyro.
Eu nu ma dau in vant dupa trailere la carti. Si cred ca Razboiul Mondial al Fumatorilor are parte de promovarea pe care o merita. Pana la urma, cea mai buna promovare o fac cititorii, cei care zic mi-a placut sau nu cartea asta.
Sa zicem ca ai scrie scenariul si dupa acest roman – la fel de cinematografic precum celelalte – si ai avea libertatea sa alegi actorul care il va interpreta pe Constantin. Cine ar fi acesta?
Cate Blanchett!
Razboiul…are un soi de final fericit, macar pentru faptul ca Ada si Constantin se regasesc si se indreapta, impreuna, spre Marile Depozite de Tutun, avand in fata un „viitor superlung, cartonat“. Ce ar insemna asta pentru tine? Cum arata viitorul tau superlung si cartonat?
Nu vreau altceva decat sa traiesc cat mai mult impreuna cu oamenii care-mi sunt foarte dragi. Si sa fumez atata timp cat destinul mi-o va permite, cum zice Pessoa in poemul Tutungeria.
Galerie foto
