Dintre prestatiile marii pianiste in Romania, setul Meloclassic prezinta Sonata pentru pian no. 1 in Fa diez minor, op. 11 de Robert Schumann (Bucuresti, 8.12.1966), Concertul pentru pian si orchestra nr. 5 in Fa major, op. 103 de Camille Saint-Saëns, cu Orchestra Simfonica a Radioului si Iosif Conta (16.12.1966), Variatiunile simfonice de César Franck, cu Orchestra Simfonica a Filarmonicii din Cluj sub bagheta lui Emil Simon (18.12.1966), patru piese de Debussy, intre care – noteaza editorii – Prélude nr. 10 „La Cathédrale engloutie“ avea sa fie „cea din urma lucrare interpretata si inregistrata in public, cateva ore inaintea accidentului ei de masina“, si Toccata de John Vallier (Cluj, 18.12.1966). Intre muzicienii orchestrei clujene s-a aflat si mama violonistului Robert Szabo, imortalizata alaturi de Monique de La Bruchollerie si Emil Simon pe o fotografie cu autograful pianistei.
Cu ocazia altor concerte, la Budapesta, lui Monique de La Bruchollerie avea sa-i fie prezentata o tanara speranta a pianului, Csilla Szabo, al carui tata se nascuse si el la Cluj. Csilla Szabo, viitoare laureata a Concursului Marguerite Long-Jacques Thibaud in 1961, astazi o cunoscuta pianista si profesoara, a avut amabilitatea de a ne trimite cateva din amintirile ei, redate in continuare in traducerea lui Robert Szabo: „Monique de La Bruchollerie a concertat la Budapesta, in 1957, imediat dupa revolutia din ’56. Tatal meu Szabo Sandor, care a fost violonist, a aranjat gratie unei invitatii sa audiez in fata pianistei. Monique a venit la noi acasa si m-a ascultat, eu avand atunci 14 ani. I-am cantat, intre altele, Balada in sol minor de Chopin. Atunci a venit vorba si s-a discutat despre o solutie de a ajunge la Paris pentru a studia cu dansa. Am ajuns acolo dupa ce am dat un examen de limba franceza si am inceput studiile gratie unei burse la Academia de muzica Marguerite Long.
Fotografia de pe noua editie a albumului comemorativ recent aparut imi aminteste de panorama de pe balconul casei unde locuia, cu vedere spre Palatul Chaillot si turnul Eiffel. Cat de serviabila, de ajutor si de inimoasa a fost Monique! Am locuit la Institutul Maghiar, dar cum acolo nu aveam posibilitatea de a studia, ea mi-a oferit oportunitatea si mi-a dat voie sa studiez in scoala ei privata. Acolo se afla si o menajera, de neuitat, de la care am avut si mancarea asigurata…
As aminti o peripetie, aproape o aventura, din anul 1961, de prin mai-iunie. Monique de La Bruchollerie m-a luat cu ea in provincie, unde avea un castel ce arata ca un decor dintr-un film vechi de epoca, ca sa ma pregateasca pentru concursul Marguerite Long-Jacques Thibaud. Monique era o persoana foarte vitala, sportiva, calarea, si a venit cu ideea sa incerc mersul cu motocicleta, care era parcata pe domeniu. Ei, de ce nu!? Hai sa incerc! Fiica ei era in spate si am accelerat sa pornim! Nu am ajuns departe! Am intrat, ciocnindu-ne, intr-o camioneta care aducea produse de brutarie. Mica plimbare nu s-a terminat cu bine! Sfarsitul aventurii a fost asa: fiica ei nu a patit nimic, doar o sperietura, dar eu am ajuns in spital cu fractura de clavicula si o rana mare la picior!
Am ajuns inapoi la domeniu cu corpul jumatate in ghips si cu bandaje mari! Urmarile? Nu am renuntat la lupta! Trebuia sa privesc inainte, cu perseverenta si cu ambitie! In pat mi-a pus o masuta pentru micul dejun si pe ea o claviatura de cauciuc, pe care o avea acolo in casa, si asa am studiat mai departe… Dupa vreo trei saptamani, prea devreme, mi-au scos ghipsul, dar piciorul trebuia operat! Cu vointa si incurajare inainte! Am luat examenul de diploma si m-am pregatit mai departe pentru Concursul Marguerite Long-Jacques Thibaud. Nu-mi vine sa cred nici acum ce face tineretea! Am fost laureata la Concurs!!! Aceste momente din viata m-au ajutat la demararea carierei mele….
Cu Monique am mentinut relatia. Am fost impreuna la Balaton, am vizitat-o la Paris, iar dupa accidentul ei m-am dus la ea. Sanatatea ii devenise foarte subreda, afectata de urmarile accidentului: vederea i-a fost foarte rau afectata, umbla cu baston… Atunci mi-a povestit ce s-a intamplat dupa concertul de la Cluj, la 18 decembrie 1966. A fost dusa cu masina spre Timisoara in vreme grea de iarna si in aceste conditii a avut loc accidentul! Ce tragedie!…“.