La 41 de ani dupa adaptarea muzicala a lui Stanley Donen, Mark Osborne (Kung Fu Panda) impreuna cu scenaristii Irena Brignull si Bob Persichetti au facut o chestie intrucatva buna. Au topit povestea Micului Print intr-o baza moderna, unde o fetita careia mama ii compartimenteaza deja viata ca s-o pregateasca pentru o maturitate realizata se imprieteneste cu un vecin boem care sta cu biplanul rosu in curte. Batranul aviator incepe sa ii spuna povestea Micului Print, iar cand acesta intra in sfarsit in scena, animatia CGI lasa loc animatiei stop-motion in 2D, dupa care revine la „normal“ si tot asa. Judecand la rece, cu mintea unui matur, ideea e inteligenta, iar animatorilor le reusesc detalii amuzante, mai ales in privinta tabelului compartimentat al vietii fetitei. In plus, o sumedenie de actori cunoscuti le dau voce personajelor in varianta in limba engleza (exista si una in franceza). Jeff Bridges e aviatorul, Rachel McAdams mama, Benicio Del Toro sarpele, Marion Cotillard trandafirul, James Franco vulpea. Totusi, filmul nu pare sa-si ia zborul, iar candoarea povestii lui Saint-Exupéry e topita intr-o constructie organizata si plina de intentii bune, dar rece, chiar daca desenele stop-motion pleaca de la legendarele desene originale.
Secretul/ Secret in Their Eyes adapteaza pentru publicul nord-american succesul argentinian El secreto de sus ojos, de Juan José Campanella, care a primit in 2009 Oscarul pentru film vorbit in alta limba decat engleza. Filmul lui Campanella ecraniza romanul lui Eduardo Sacheri, dar americanii muta cu totul thrillerul/drama sentimentala & psihologica din Argentina anilor ’70 in SUA, in primele capitole ale razboiului impotriva terorismului de dupa 11 Septembrie. La filmul lui Campanella n-am rezistat pana la sfarsit, mi s-a parut melodramatic si lent, dar varianta americana e mult mai proasta pentru ca inghesuie povestea originala peste calapodul genului, astfel ca filmul nu mai seamana cu originalul pe care pretinde ca-l adapteaza, ci cu toate filmele comerciale despre lupta antiterorista contemporana. Elementul de noutate, daca-l cautam neaparat, il reprezinta melodrama dintre cei doi anchetatori FBI interpretati de Nicole Kidman si Chiwetel Eijofor, care devine rapid ridicola, si folosirea Juliei Roberts intr-un nou rol de Oscar pentru ca apare in contre-emploi aproape, adica nerujata in rolul unei agente FBI a carei fiica e ucisa. Roberts nu e memorabila, dar machiajul ei palid da.
Inapoi acasa/ Louder than Bombs, primul film in limba engleza al norvegianului Joachim Trier, are, in schimb, un scenariu (nonlinear) minunat scris, care anuleaza orice posibil derapaj al subiectului. Intr-atat de bine e scris filmul, incat a facut revista „Variety“ sa afirme ca „in mainile lui Trier, naratiunea devine act politic. Cu mare grija ca sa nu scap informatii importante, voi spune doar ca filmul e o drama psihologica focusata pe o familie multiculturala din zilele noastre care scoate pe rand la lumina secretele acesteia, integrandu-le inteligent. Interpretarile sunt, cum se spune, solide“.
Totusi, nu e un film de palmares, chiar daca a fost selectionat in Competitia Oficiala la Cannes, poate si pentru distributia sa de covor rosu – Gabriel Byrne, Isabelle Huppert, Jesse Eisenberg, David Straitharn, Amy Ryan. Dar e un film bun.
Micul Print/ The Little Prince, de Mark Osborne. Voci: Jeff Bridges, Mackenzie Foy, Rachel McAdams, Paul Rudd, Marion Cotillard, James Franco, Benicio Del Toro
Secretul/ Secret in Their Eyes, de Billy Ray. Cu: Nicole Kidman, Julia Roberts, Chiwetel Ejiofor, Alfred Molina
Inapoi acasa/ Louder than Bombs, de Joachim Trier. Cu: Gabriel Byrne, Isabelle Huppert, Jesse Eisenberg, David Straitharn, Amy Ryan