Aceste trei nume se adauga in ultima clipa pe o lunga lista de peste 100 de personalitati ale lumii artistice care ne-au parasit in 2015. Iata cateva dintre acestea:
– scriitorul german Günter Grass, laureat al premiului Nobel;
– Demis Roussos, cantaretul grec care a vandut peste 60 de milioane de discuri in intreaga lume;
– fosta Miss Suedia Anita Ekberg, vedeta filmului lui Fellini, La Dolce Vita;
– Scott Weiland, fostul vocalist al formatiilor Stone Temple Pilots si Velvet Revolver;
– scenarista Melissa Mathison, autoarea scenariului lui E.T. the Extra Terrestrial;
– actrita Maureen O’Hara, partenera in mai multe filme ale lui John Wayne;
– actorul Omar Sharif, vedeta din filme clasice precum Doctor Jivago sau Lawrence of Arabia;
– basistul Chris Squire, cofondatorul gigantilor rockului progresiv Yes;
– compozitorul James Horner, autorul mai multor coloane sonore de succes ale unor filme hollywoodiene, printre care Titanic.
B.B. King: mai mult decat „Regele blues-ului“
Dupa o cariera indelungata si uluitoare, B.B. King a incetat din viata la varsta de 89 de ani, lasand in urma cohorte de admiratori indurerati de disparitia celui numit „The King of Blues“.
„De la gospel la duetul cu U2, B.B. King a cunoscut un parcurs artistic foarte indepartat de cliseele genului. Nu a fost «artistul blues» prin excelenta. A fost mai mult decat atat“, sustine „Slate“, care incearca sa dovedeasca in cinci puncte aceasta afirmatie.
In fine, conchide „Slate“, moartea lui King ne aminteste cat de dificil si deseori ilogic este sa clasifici muzica si sa reduci un gen la un anume artist. Cliseele imaginii blues sunt tenace si pot fi aplicate intr-o oarecare masura si lui B.B. King, dar a reduce tot blues-ul numai la acest artist este o eroare. „Sigur este doar faptul ca B.B. King a fost bluesmanul cel mai popular, mai ales pentru publicul alb, dar asta nu are legatura cu blues-ul. Parcursul si opera lui King, deseori foarte indepartata de clisee, stau dovada“, scrie „Slate“.
Plecarea regilor fantasticului
Lumea SF si fantasy a pierdut patru legende vii in 2015.
„Terry a luat Moartea si a urmat-o dincolo de usi“
Acesta a fost mesajul postat pe contul oficial de Twitter al lui sir Terry Pratchett, autor al iubitei serii Lumea Discului, dupa ce acesta a incetat din viata la varsta de 66 de ani, dupa o lunga lupta publica si curajoasa cu sindromul Alzheimer.
Britanicul Pratchett este considerat unul dintre cei mai nostimi, inteligenti si umani scriitori din lume. A scris in special fantasy, dar talentul si comentariile sale patrunzatoare l-au clasat si printre cei mai apreciati actori satirici. A fost unul dintre cei mai cititi (si vanduti) autori britanici in ultimele doua decenii, iar cartile sale au aparut in peste 85 de milioane de exemplare in intreaga lume.
Leonard Nimoy: „To boldly go“
Dl. Spock a murit prima oara salvand nava Enterprise in filmul Star Trek: The Wrath of Khan, in 1982. Aceasta moarte eroica a fost motivul pentru care actorul Leonard Nimoy a acceptat sa joace in film, decis sa termine o data pentru totdeauna cu personajul caruia ii datora celebritatea.
Acest episod ilustreaza relatia tumultoasa pe care actorul a avut-o cu personajul sau. Spock l-a scos din obscuritate si i-a asigurat o glorie planetara. Nimoy l-a detestat o vreme, fiind de parere ca urechile ascutite ale logicului extraterestru pun in umbra si celelalte aspecte ale carierei sale: regizor (cateva dintre filmele Star Trek sunt regizate de el), poet, compozitor, fotograf si, nu in cele din urma, actor.
Spock a ramas cu Nimoy pana la sfarsit. Dovada este felul in care actorul isi semna fiecare mesaj postat pe retelele de socializare, cu celebra urare vulcaniana.
Christopher Lee: la moartea unei legende
Cand, in 1977, si-a scris autobiografia, i-a pus titlul Tall, Dark and Gruesome. Un joc de cuvinte, „handsome“ fiind inlocuit cu echivalentul lui sinistru. O descriere pe masura imaginii sale, dar nedreapta oarecum cu personajul real.
La fel ca alte mari staruri ale cinemaului fantastic si horror, Christopher Lee era in viata reala un tip teribil de bland, sensibil si prietenos. Cu toate acestea, intreaga planeta il stia numai din puzderia de roluri negative in care jucase – in special ca Dracula si, mai nou, ca Saruman – un numar demn de Cartea Recordurilor. Culmea, spre deosebire de Erich Von Stroeheim, cel pe care „iubesti sa-l urasti“, Lee a fost un tip foarte indragit de milioanele de fani.
„Ce e important pentru mine, ca batran, este sa fiu cunoscut de generatia mea si de cea urmatoare“, spunea Lee, intr-un interviu. „Ca sa fii o legenda, trebuie sa fii ori mort, ori excesiv de batran.“
Ramas-bun Regelui Cosmarurilor!
Odata cu disparitia sa, in ultima duminica a lui august, Wes Craven lasa in urma sa amintirea si opera unui creator care a reusit de trei ori sa revitalizeze genul horror, salvandu-l de el insusi, si a unui cineast care, alaturi de putini altii, a scos horror-ul din ghetto si l-a facut mainstream. Craven crea genul slasher cu povestea de viol/violenta/razbunare Ultima casa pe stanga, realizata in 1972, il revitaliza in 1984 cu primul episod din saga Cosmar pe Elm Street, in care il inventa pe cel mai popular si mai eficace monstru al anilor ’80, Freddy Krueger, si, apoi, in anii ’90, ii mai facea o injectie cu elixir de tinerete cu saga Scream. „Wes Craven a murit si, fara el, peisajul filmelor horror ne sperie“, comenteaza „The Guardian“.
Galerie foto
