O retrospectiva cu garantii mai mari de hasurare a campului literar intr-un an editorial ar trebui deci facuta undeva pe la inceputul lui martie 2016, dar cine ar mai avea interes pentru asa ceva? Publicul cititor vrea sa stie acum daca a meritat sa citeasca titlurile pe care le-a cumparat in 2015 si daca i-a scapat ceva relevant. De asemenea, instanta colectiva are pretentia legitima ca instanta profesionala sa-i structureze receptarea si sa-i evalueze titlurile recente. Pentru asta sunt buni criticii literari – si noua ne place mult acest oficiu. A spune despre o carte ca e exceptionala, cu un aer de Moise al tablelor literare, sau despre alta ca e lamentabila, ca un Iehova crud si pedepsitor al bietului autor, e pe placul nostru.
Cu precautiile de ridicol al unei asemenea atitudini, sa spun din capul locului ca, din tot ce am citit in 2015, cartile anului, subimpartite pe genuri, sunt patru. La poezie e Mariana Codrut, cu hiatus (Paralela 45), la proza e Cristian Teodorescu, cu Soseaua Virtutii. Cartea Ciinelui (Cartea Romaneasca), la eseu e Horia-Roman Patapievici, cu Partea nevazuta decide totul (Humanitas), iar la istorie literara, Mircea Anghelescu, cu Lina de aur (Cartea Romaneasca). Despre primele trei am scris cronici in „Romania literara“ si „Revista 22“, iar despre a patra voi scrie curand, pentru „Romania literara“. Imi cer iertare pentru antepronuntare.
2015 a fost, dupa mine, un an fast pentru poezie, aceasta vazandu-se si in aria titlurilor noi, si in cea a reeditarilor. In prima categorie intra carti semnate de Ion Pop, Vasile Dan, Traian Stef, Liviu Ioan Stoiciu, Gellu Dorian, Medeea Iancu, in a doua, antologii si editii noi din Emil Brumaru (cu doua titluri), Ileana Malancioiu, neuitatul Cristian Popescu, Gabriel Chifu, Mircea Cartarescu, Cassian Maria Spiridon, Grigore Chiper. Tot cu doua titluri a aparut in 2015 si Dorin Tudoran (ambele de publicistica), in timp ce Razvan Petrescu si Eugen Negrici au publicat, primul, o culegere de recenzii marca proprie, iar al doilea, un mult-asteptat jurnal. Nicolae Manolescu, Virgil Nemoianu si Adriana Bittel completeaza, prin reeditari, lista aceasta care mai poate avea adaugiri, fara a deveni insa un pomelnic plictisitor si mecanic de titluri insirate pentru a multumi pe unul si pe altul – pe toata lumea. Am avut, de pilda, curiozitatea de a ma uita pe „bilantul“ unui „critic“ (cu ghilimelele de rigoare) si am ras cu pofta la-nceput de an. „Criticul“ recomanda un numar atat de mare de volume, incat e de presupus ca l-a intrecut la viteza lecturii pe insusi N. Iorga…
Altfel, cartile tuturor celor interesati de parerea mea (fie ei autori sau editori) pot fi expediate pe adresa „Romaniei literare“, ca si in 2015. Multumesc anticipat, cu speranta unui an editorial la fel de bun precum precedentul.