In perioada in care Guzmán, evadat, se ascundea de autoritati, Penn s-a intalnit cu el impreuna cu actrita de telenovele Kate del Castillo pentru a vorbi despre un film biografic inspirat de acest baron al drogurilor.
Intreaga poveste a fost spusa imediat dupa arestarea lui Guzmán intr-un articol consistent publicat de revista „Rolling Stone“. Vineri insa, procurorul general al Mexicului, Arely Gómez, a declarat ca tocmai mesajele schimbate intre producatori, actori si El Chapo au permis capturarea acestuia din urma. Autoritatile n-au precizat daca Sean Penn ar fi colaborat sau daca a fost urmarit fara sa stie de catre politisti.
Toata aceasta poveste nu face decat sa sublinieze o anume fascinatie reciproca intre gangsteri si actori: unii se intereseaza indeaproape de viata periculoasa si incitanta a mafiotilor, ceilalti se intereseaza indeaproape de filme.
Un articol din „Slate“ aminteste ca fascinatia Hollywood-ului pentru gangsteri este veche si se intinde de la filme precum Scarface, din Era Prohibitiei, pana in zilele noastre, trecand prin Nasul (1973) sau Incoruptibilii (1987). Hollywood-ul tinde sa vada in mafioti oameni care au pornit de la nimic pentru a construi un imperiu, personaje tipice pentru o schema clasica (ascensiune si prabusire), prezentate de cele mai multe ori foarte glamour.
„Cinemaul a ajuns sa creada in acest mit pe care el insusi l-a creat, prezentand gangsterii drept personaje glamour in loc sa arate ca sunt doar niste escroci si niste ticalosi“, scrie Tim Adler in cartea Hollywood and the Mob.
Pe de alta parte, multi actori au fost si sunt tentati sa frecventeze aceste persoane dubioase, poate fascinati de acest stil de viata ce pare periculos si macho. „Slate“ aminteste ca Alain Delon, de exemplu, care pentru o vreme a fost curtat sa joace in Nasul, a declarat recent ca a visat intotdeauna sa fie un gangster. Fara a-l uita pe Frank Sinatra ale carui legaturi cu Cosa Nostra si Lucky Luciano sunt notorii.
De partea cealalta, mafiotii sunt foarte incantati de imaginea pe care le-o creeaza cinematograful. De exemplu, „El Chapo“ pare a fi un fan al telenovelei La Reina Del Sur in care joaca Kate Del Castillio, a carei actiune se petrece in lumea cartelurilor. In 1932, Capone si-a trimis oamenii sa se asigure ca filmul Scarface n-o sa-l prezinte ca pe „un gangster de mucava“.
„Credem ca cinemaul observa mafia, dar de fapt lucrurile stau pe dos: mafia urmareste filmele“, scrie, in „The Guardian“, jurnalistul Roberto Saviano, autorul lui Gomorra.
„Sefii si complicii lor au nevoie de filme care sa le arate eroismul, victoriile lor asupra autoritatii. Organizatiile criminale din Mexic si pana in Italia s-au preocupat de cinema, atat pentru a-si vedea spuse povestile, cat si pentru a se inspira.“
Adler explica in cartea sa faptul ca gangsterii italo-americani abia dupa aparitia Nasului au inceput sa foloseasca intre ei termenul de „nas“, inventat de scriitorul Mario Puzo, si sa scoata din debara obiceiuri arhaice, cum ar fi cel de a saruta inelul Don-ului. Un Don sicilian, de exemplu, a cerut ca muzica din Nasul sa fie cantata la inmormantarea sa.
„Cinematograful si crima organizata ofera oamenilor ce au nevoie“, scrie Tom Adler. „Unul vinde evadare prin imagini frumoase, ceilalti uitare prin drog, sex si jocuri de noroc.“