In Aula Magna, lumea rade si se uita lung dupa Matei Visniec, cand pe ecranul mare din dreptul picturii lui Sabin Balasa, cand in fata salii, la baza podiumului, unde cel mai jucat dramaturg roman vorbeste entuziasmat despre ceea ce numeste una dintre cele mai interesante experiente ale sale. Intr-un ritm haotic, in care a mers zeci de kilometri pe strazile Parisului, pe aleile strabatute de Visniec, documentarul arata bucatile din viata dramaturgului roman pe care acesta nu le-a mai infatisat niciodata publicului. „Va voi invita intr-o calatorie. Parisul este inscris in codul genetic al culturii romane. Cine ajunge la Paris se recunoaste sau are impresia ca ajunge intr-un loc familiar. Este ceea ce mi s-a intamplat si mie in 1987 cand am ajuns in Franta. Eram, desigur, in exil, dar cand am ajuns acolo m-am simtit ca acasa, eram fericit, aveam atatea lucruri in comun cu Parisul“, le-a spus Matei Visniec celor prezenti in sala.
Sub privirile hipnotizate ale acestora, dramaturgul le-a povestit ca Parisul nu este doar capitala Frantei, ci si o capitala mondiala, a tuturor. „Fiecare realizator, dintr-o alta tara, daca ar incerca sa creeze un decupaj la Paris, ar gasi traseele poloneze, albaneze, romanesti, sarbesti si asa mai departe. Uneori, nici nu iti vine sa crezi ca traiesti la Paris, cand de fapt esti chiar acolo. Ma intreb si eu uneori, daca sunt chiar aici sau visez, iar atunci cand ma trezesc voi fi in casa mea din Radauti.“
Masculinitatea croissantului
Pe strazile Parisului se strageau primele frunze ale toamnei, in timp ce Matei, intr-o camasa deschisa la culoare si cu o tasca mereu la subrat, ajunge la o cafenea din apropierea casei sale. Cea mai mare descoperire pe care a facut-o, spune el, a fost felul in care se mananca micul dejun. In spatele folosirii croissantului in combinatie cu cafeaua sau cu ciocolata dulce este o intreaga filosofie, pe care Matei a descoperit-o dupa ce a identificat intai natura salbatica a croissantului, care, daca nu stii sa-l imblanzesti, „explodeaza atunci cand il bagi in gura“. „De aceea spun ca exista o masculinitate a croissantului ce abia asteapta sa fie inmuiat in ciocolata dulce“, povesteste, cu dichis, in film, dramaturgul.
In cimitirul Montparnasse, acesta poarta un lung monolog-dialog cu amintirile lui Ionesco, Brancusi, Tristan Tzara sau Emil Cioran si, spre finalul documentarului, acesta se retrage in apartamentul in care a trait cei 28 de ani la Paris, alaturi de familia sa, unde lucra, in vara, la un proiect despre momai. „Avantajul unui scriitor este acela de a-si domestici instrumentele in 16 metri patrati, fara sa se simta ingramadit“, spune el, uitandu-se la rafturile de carti si manuscrise care se ridica pana in tavan, ca-ntr-o biblioteca sacra. Pe drum, Matei a amintit ca pentru fiecare artist care reuseste in Orasul luminilor exista o armata de altii care-si pierd tineretea acolo. „Pasim peste valuri intregi de cadavre de artisti care au venit sa se afirme la Paris si nu au reusit.“
Drumul lui Matei trece Prutul
La evenimentul din Aula Magna au vorbit la superlativ despre autor membrii TVR, rectorul UAIC, prof. univ. dr. Vasile Isan, inclusiv regizorul Octavian Lazar, regizorul spectacolului Cabaretul cuvintelor, dupa un roman omonim scris de Matei Visniec, care a fost pus in scena la Teatrul National „Vasile Alecsandri“, chiar lunea trecuta, tot in prezenta dramaturgului. Carmen Olaru, director al TVR Iasi, a spus ca evenimentul este primul dintr-o serie de 25 de materiale care marcheaza implinirea a 25 de ani de la infiintarea TVR Iasi. Documentarul a fost unul dintr-o serie de trei materiale facute de echipa TVR vara trecuta, in Paris. „Aceste trei filme documentare despre Paris, despre Avignon si depres RFI Romania le-am realizat intr-un timp destul de scurt pentru ca trebuia sa le prezentam la Institutul Cultural Roman din Paris, astfel incat simt ca am fost privilegiata, fiindca timp de cateva luni, cat am filmat si pana am realizat montajul, am vazut numai Matei Visniec, am ascultat Matei Visniec, am visat Matei Visniec, ceea ce este extraordinar, pentru ca si in discutiile aparent banale el este plin de umor“, a spus Andreea Stiliuc, realizator al documentarului.
Si pentru ca drumul lui Matei nu este niciodata unul scurt, acesta urmeaza sa treaca si Prutul cu filmul sau, in luna martie, sa le arate si romanilor de acolo fata nevazuta a Parisului, ascunsa in cotloane mici, dar mai frumoase, adesea, decat bulevardele mari pe care-si plimba mii de turisti in fiecare zi pasii. Si, fara a vrea sa se ascunda, Matei Visniec isi gaseste pe acestea linistea creatoare care l-a impins sa scrie piesele devenite cunoscute in toata lumea. La randul sau, privind documentarul, dramaturgul a spus ca a vazut in el detalii pe care, trecand zilnic pe aceleasi strazi, nu le-a observat niciodata.