Youth/ Tinerete descrie intalnirea intr-un spa elvetian dintre un compozitor (Michael Caine), un producator (Harvey Keitel), un tanar actor (Paul Dano), miss Univers (Madalinea Ghenea), Maradona (Roly Serrano) si altii, Sorrentino construind o meditatie tragi-comica despre viata si arta. Filmul e distribuit in Romania de Independenta Film din 22 ianuarie 2016.
Intotdeauna m-am intrebat cum lucrati. Chiar si cand jucati persoane reale, senzatia ca le creati dinauntru spre in afara e atat de puternica incat la un moment dat ajungeti sa semanati cu ele. E uluitor ce ati facut cu Brian Wilson in Love & Mercy, si nu e vorba de machiaj.
Sincer, depinde. Totul incepe cu scenariul. Daca e bun, iti spune ceva in momentul in care il citesti. Alteori, preiei chestii din viata, din propria ta imaginatie, din propriul tau sine. Uneori speri ca personajul sa-ti spuna singur de unde sa incepi. Daca ajuta sa te gandesti imediat la cum arata vezi mult mai tarziu. Uneori, personajul ti se reveleaza pur si simplu de la sine. Ce e sigur e ca de la prima impresie pe care o ai citind scenariul si pana la realizarea ei poate sa treaca mult, timp in care faci documentarea si ce mai faci tu ca sa revii in acel punct al instinctului initial.
Michael Caine a spus ca ar fi jucat si fara bani. Ati avut aceeasi reactie cand ati citit scenariul?
Da. L-am cunoscut pe Paolo la un eveniment in Los Angeles. Ii stiam filmele si imi placeau, iar dupa acea intalnire am tot sperat sa ma sune si sa-mi propuna o colaborare. Intr-adevar, o luna mai tarziu am primit un scenariu. Wow, mi-am spus, ce intamplare sa-l cunosc chiar acum! Scenariul mi s-a parut foarte frumos. Avea un stil unic ce te ajuta sa intelegi punctul de vedere al lui Paolo asupra filmului. Nu a fost doar faptul ca stiam ce mai facuse, dar Michael si Harvey deja semnasera, asa ca mi-a fost usor sa accept.
Deci acea intalnire a fost un fel de sedinta de casting?
Nu, a fost ceva pur intamplator. Am discutat atunci putin si despre filme, dar si despre alte lucruri.
Si mai incolo cum a fost?
Dupa cum am spus, scenariul era foarte frumos, te ajuta sa-ti faci o impresie despre cum urma sa fie filmul si avea si niste notatii legate de muzica, astfel incat sa-ti dai seama cum ar fi putut sa se auda. Stiind filmele mai vechi ale lui Paolo, aveam o oarecare idee despre limbajul in care lucreaza. Cu toate astea, am avut multe surprize la premiera si asta a facut si mai extraordinar totul. Daca stii exact ce faci, nu e atat de amuzant decat sa-ti spui: „Sper sa iasa“. Nu imi vin exemple acum, e vorba de lucruri mici care nu si-au aratat magia pe loc si pe care nu le anticipam. Dumnezeu e in detalii. De exemplu, scena dirijarii vacilor pe camp, atat de magica si de cinematografica pe ecran, exista in scenariu, dar n-o puteai auzi, deci nu-ti puteai da seama cum urma sa fie.
Ce semnifica pentru dumneavoastra titlul, Youth, dincolo de filmul in sine?
Cred ca are legatura cu ideea unei varste spirituale. Pentru mine (nici nu stiu daca filmul o spune), acest film tine de pasiune, de cum ne infierbanta un anume lucru, de cum ne inspira. Exista tinerete in senzatia asta? Cand esti pasionat de ceva, te simti ca un copil. Iubirea poate fi asa. De fapt, iubirea are multa tinerete in ea. Asa ca nu stiu. E un titlu interesant, cu multe in el, dar nu cred ca poate avea o singura semnificatie.
„Madalina s-a descurcat foarte bine“
Va identificati, intr-o oarecare masura, cu actorul pe care il jucati? Jimmy Tree se pregateste sa-l joace pe Hitler, dar toata lumea il tine minte dintr-un rol de robot.
Aici am discutat un pic mai mult cu Paolo si am improvizat putin. De ce l-ar juca Jimmy Tree pe Hitler? Mi s-a parut foarte ciudata senzatia pe care am avut-o cand m-am costumat in Hitler, dar rezultatul la acea intrebare este ca nu merge – nici chestia cu robotul, nici cea cu Hitler, si atunci Jimmy Tree trebuie sa se gandeasca la altceva. Personal, nu cred ca trebuie sa ofer lumii o versiune a lui Hitler. Sigur nu.
Ce parere aveti despre Madalina Ghenea? Vi s-a parut talentata?
Madalina? (n.red.: Pronuntia romaneasca e impecabila.) Cred ca s-a descurcat foarte bine.
Era grea scena pe care ati avut-o impreuna?
Deloc. Am facut o repetitie pe platou, la fel ca la celelalte, iar Madalina mi s-a parut cu totul in personaj: o miss Univers care te atrage si, in acelasi timp, iti da peste nas. Mi-a placut momentul, care si pentru Jimmy Tree e important, pentru ca arata clar ca daca avem impresia uneori ca unele lucruri ne intra pe sub piele, e pentru ca vin din noi. Mi s-a parut ca acela e momentul cand personajul Madalinei demonstreaza ca stie perfect cine e. Personajul meu, in schimb, se autoflageleaza.
E adevarat ca v-ati imprietenit cu Michael Caine?
E foarte mucalit si foarte dragut. El si sotia lui ma tot invitau la cina si ascultam zeci de istorioare la un pahar de vin. E super-usor sa lucrezi cu el pentru ca e un profesionist desavarsit. Trebuie doar sa fii in cadru. Si are 82 de ani!
Cum ati ajuns la actoria de film?
In timpul liceului, faceam teatru la New York, iar la un moment dat am fost ales sa joc intr-un film independent, L.I.E. (n.red.: 2001, regia Michael Cuesta). Cand l-am vazut la premiera, s-a produs un declic pentru ca era alt film fata de ceea ce credeam. Aveam 16 ani si, intr-un fel, mi-a schimbat viata. M-a luat valul. Am inceput sa vad tot ce mi-a cazut in mana, m-am indragostit incet-incet si acum, da, cinemaul reprezinta o parte importanta a vietii mele. Nu doar ca actor. Imi place in continuare sa vad filme. Am inceput prin a dori sa fac teatru, dar, de fapt, inainte de asta am vrut sa joc in NBA. 
Mai aveti proiecte in teatru?
N-am mai jucat de cativa ani, sper sa revin in curand pe scena. Dar merg in continuare la teatru. Sa vezi o piesa buna e o experienta extraordinara. O piesa e buna si cand o citesti. Mai greu e cand nu vezi piese bune. (n.red.: Rade.)
Asteptati de la actorii maturi cu care lucrati mesaje fara legatura cu cinemaul?
Da. Unul dintre cele mai bune lucruri in meseria asta e ca tot timpul inveti, dar si ca poti invata o gramada de chestii despre viata. Sigur, sa fiu in preajma lui Michael si a lui Harvey a fost pentru mine un lucru emotionant, care mi-a dat multa inspiratie. Cand stai destul de mult timp alaturi de Michael si de sotia lui, iti dai seama ca sunt niste oameni care iubesc viata. Sa traiesc si eu pana la 82 de ani si sa iubesc viata e tot ce mi-as putea dori.
Sunt 50 de ani intre voi…
Sunt chiar curios sa vad cum e sa ai 30 de ani (n.red.: A implinit 31 pe 18 iunie). Mi se pare ca am in sfarsit senzatia ca inteleg mai bine filmele pe care le vad, ca inteleg mai multe despre sperantele si temerile cuiva despre viitor. Ma intreb si eu cum o sa ma simt mai incolo daca o sa continui cu actoria. N-am nici cea mai vaga idee despre cum va continua cariera mea. Nu pot decat sa sper ca, daca voi trai mult, voi trai ca un om fericit.
Va ganditi des la moarte?
Ca toata lumea.
„Hirokazu Kore-Eda sau Hou Hsiao-hsien“
Exista si alti regizori straini cu care ati vrea sa lucrati?
Da, dar poate fi dificil pentru ca nu vorbim aceeasi limba. De asta imi place Cannes-ul, pentru ca pot vedea filme care nu ajung sa fie distribuite in SUA. De exemplu, Hirokazu Kore-Eda sau Hou Hsiao-hsien n-au mari lansari in SUA. Mi- ar placea sa lucrez cu ei, dar nu stiu daca sunt in cartile lor.
Aveti vreun plan asupra rolurilor pe care vreti sa le interpretati, adica v-ati propus sa abordati roluri tot mai serioase?
Nu… De fapt, imi place sa variez lucrurile. Mi-am facut un obicei din a nu scrie cand joc si invers. Aleg rolurile in functie de text si de cine regizeaza. Recunosc ca mi-ar placea sa fac si ceva foarte stupid, dar, de fapt, cel mai bine ma distrez cand lucrez cu oameni care imi plac. Asta face munca mai usoara. Cum spunea si Michael, toti am vrut sa lucram la Youth si tuturor ne-a pasat, de la echipa pana la actori.
Vedeti multe diferente intre filmele europene si cele de peste Ocean?
Depinde. Filmul e instrumentul regizorului. Nu pot spune ca lucrurile au stat diferit pentru ca am lucrat cu o echipa italiana sau din pricina lui Paolo, care lucreaza diferit de americanul Paul Thomas Anderson sau de Steve McQueen, care e englez si locuieste la Amsterdam. Habar n-am cat se datoreaza culturii, sau persoanei, sau atmosferei de pe platou. Ca exista diferente asta e clar. Orele de lucru sunt diferite, sunt mai multi fumatori la productiile europene (eu nu fumez), dar cred ca lucrurile care raman aceleasi tin de faptul ca lucrezi cu oameni care iubesc filmul. Uneori, in cazul unui film cu buget foarte mare, atmosfera e diferita, dar eu imi fac treaba la fel.
„Nu stiu daca actoria ma defineste“
Actoria e o vocatie sau o pasiune care, in mod accidental, se poate implini?
Nu stiu. Iubesc artele si filmul, cred in ele, dar nu stiu daca actoria ma defineste pana la a spune: „La asta sunt bun!“.
Dar cum e cand Daniel-Day Lewis spune: „Imi place atat de mult de el ca om – lucru care ajuta intotdeauna –, dar si ca actor e, fara indoiala, unul dintre cei mai promitatori tineri actori de azi“?
Normal ca ma simt bine, dar nu stiu ce sa zic… O iau ca pe o incurajare sa incerc in continuare, asa cum am facut si cu Paolo.
Personajul jucat de Jane Fonda spune in Youth ca televiziunea e viitorul. Subscrieti?
Lucrurile se schimba. Televiziunea ofera in momentul de fata ceva ce nu oferise pana acum, dar e vorba despre alt mediu. Uneori, o poveste are nevoie de mai mult timp decat un film, ceea ce presupune un angajament si din partea spectatorului. Daca Hou Hsiao-hsien ar face un serial de 20 de ore, ar mai avea stil? Nu stiu, tot ce stiu e ca unii fac lucruri misto. Dar nu cred ca e posibil ca televiziunea sa confiste ce are filmul de oferit. De pilda, ai nevoie de un sunet foarte bun acasa s.a.m.d. Pe de alta parte, ce senzatie e sa vezi un film cu alti oameni in sala si sa le simti emotia!…
Va intereseaza Oscarurile?
Am jucat in cateva filme care au fost nominalizate la Oscar. Un Oscar ajuta foarte mult un film, ajuta mai ales filmelor greu de facut. Pot intelege importanta impactului pe care il are un Oscar pentru cei ca noi. Dar nu e, cu siguranta, ceva la care sa ma gandesc prea mult. Nu pot controla nimic, nu sunt nici regizor, nici distribuitor.
Se intampla des ca un personaj sa ramana cu dumneavoastra mult dupa terminarea filmului?
Daca petreci mult timp facand un anume lucru sau visand la un anume lucru, e greu sa-l tai pur si simplu. E ca un fel de mahmureala si aproape ca mi-e teama sa spun asta pentru ca suna mai ciudat decat e. De fapt, e ceva natural. E ca si cum ai pierde un prieten si ti s-ar face dor de el.
Care a fost cea mai rea mahmureala de acest gen?
Brian Wilson din Love & Mercy. A fost un personaj special, un spirit frumos intr-un om frumos. Inainte de film as fi fost in stare sa ascult Beach Boys zilnic, acum am prea multe amintiri. Inca mi-e dor de acest personaj.
Nascut la New York in 1984. Filmografie selectiva: L.I.E. (2001, Premiul Independent Spirit pentru Debut s.a.), Little Miss Sunshine/ Fiecare se crede normal (2006), There Will Be Blood/ Va curge sange (2007, nominalizare Premiul BAFTA pentru rol secundar masculin), Meek’s Cutoff (2010), Cowboys si extraterestri/ Cowboys and Aliens (2011), Being Flynn (2012), Twelve Years a Slave/ 12 ani de sclavie (2013), Love & Mercy (2015, nominalizare Globul de Aur rol secundar), Youth (2015).
Galerie foto
