Cum nu am mai accesat de mult site-ul Europeana, m-am intrebat zilele acestea cum sunt reprezentate muzica si muzicienii romani in acest „principal proiect cultural UE“… In mod firesc, m-am dus inainte de toate la colectia speciala – Europeana Music. Introducand numele lui Enescu ajungi sa constati cu o surpriza (nu tocmai agreabila) ca nu exista decat doua pagini, cu 22 de intrari, celebrele fotografii facute de Boris Lipnitzki in anii ’30, o serie de afise de concerte, postate de Muzeul de Istorie al orasului Leipzig, una bucata articol din Studia Universitatis Babes-Bolyai – Musica, postata de Biblioteca online a Universitatii Central Est-Europene de la Budapesta, si imagini facsimilate ale partiturii lui Oedipe, de la… Biblioteca Centrala din Roma. Absolut nimic in aceasta ramura a colectiilor EUROPEANA incarcat de vreun muzeu sau de o institutie culturala din Romania… Despre Dinu Lipatti, Clara Haskil, Constantin Silvestri, inutil sa cauti in aceasta colectie. Mihail Jora este pomenit pe un afis incarcat, din nou, de Muzeul amintit din Leipzig si… atat.
Situatia este putin diferita daca faci cercetarea in ansamblul colectiei EUROPEANA, unde gasesti, este adevarat, 226 de intrari – Biblioteca are in total peste 48 de milioane! – cu numele lui Enescu. Dar, in ordinea afisarilor, ele provin de la… Biblioteca Centrala din Roma, Fundatia (spaniola) Albeniz, Biblioteca Nationala a Frantei, Universitatea din Budapesta, IRCAM-Paris si, abia in josul paginii a treia, esti anuntat despre trei fotografii provenite de la CIMEC. Numai ca toate trei se dovedesc a fi… inexistente, aflate anterior pe o pagina stearsa din Wikipedia din motive, se spune, de violare a copyright-ului de catre cel care le-a incarcat. Cum CIMEC a fost ca si desfiintat (in mod discutabil, daca nu direct arbitrar), numarul informaticienilor sai redus drastic si „varsat“ in Institutul National al Patrimoniului, o serie din vechile fise – cu fotografii de calitate modesta, daca nu chiar mizerabila – apar re-postate in EUROPEANA sub aceasta ultima sursa de provenienta. Dar nu toate… fiindca o statuie a lui Enescu, de exemplu, fisa din 2013, are in locul fotografiei, mentiunea in limba lui Eminescu… „de adaugat“. Bravos, natiune! Dar si bravos, Uniune! – imi explica intr-un interviu Dan Matei, deoarece, sub aspect tehnic, Biblioteca digitala este departe de a fi perfecta, administratorii ei nepermitand celor de la Bucuresti sa intervina direct online.
Altfel, cert, nu poti decat sa te bucuri atunci cand vezi ca o fotografie a Palatului Cantacuzino/Muzeul Enescu de la Bucuresti apare incarcata de… olandezi, dar nu poti sa nu te intrebi de ce muzeografii care stau in cladire nu trimit ei insisi Bibliotecii digitale EUROPEANA imaginile lor, atat din exterior, cat si din interior. Abia pe pagina a sasea iti apare o prima fotografie romaneasca a lui Enescu, din 1943. Sa nu existe alte fotografii romanesti cu Enescu? Intrebare, recunosc, retorica si, desigur, pentru romani, lipsita de sens. Si totusi, fondurile muzicale ale Bibliotecii Academiei Romane, ale Bibliotecii Nationale, acolo unde exista mijloace de digitalizare care functioneaza si oameni capabili ce se ocupa de cataloagele de carti, de ce nu or furniza nici o imagine acestei mari si importante vitrine internationale care este EUROPEANA? De ce case mici de discuri (elvetiene), cum sunt Gallo, Claves sau Arcodiva, isi pot expune in Biblioteca digitala copertile discurilor cu muzica lui Enescu, in timp ce Electrecord si Casa Radio sunt inexistente? De ce muzica lui Enescu se poate asculta pe EUROPEANA via Biblioteca Nationala a Italiei, de la Roma, si nu si din Romania?
Intrebarile sunt numeroase si, bineinteles, nu se refera numai la prezenta lui George Enescu in Biblioteca digitala europeana. Lucrurile nu sunt de vazut numai in alb si negru si este un fapt pozitiv ca pe site-ul amintit exista relativ numeroase extrase video incarcate din Arhiva TVR. O demonstratie ca se poate, ca si Arhiva Radioului ar putea intra „in joc“, cu putina straduinta. Si, in ultima instanta, pentru a-l cita pe prietenul meu Dan Matei, ca, „in mult invocata «societate informationala», proiectul de digitalizare culturala, aflat intr-un stadiu incipient, mult intarziat fata de angajamentele asumate, ar trebui sa devina si una dintre prioritatile Ministerului Culturii“.
FOTO: Bibliotheque Nationale de France