Bun, nu doar o numim astfel – chiar este extremista. Dar, cu riscul de a zdruncina frumoasa imagine pe care o avem despre noi, civilizatii europeni, nu s-ar putea ca aceasta reactie sa fie, intr-o oarecare masura, fireasca? Nu indreptatita, dupa standardele morale ale fiintei umane, dar intru totul fireasca pentru comunitatile umane, dornice sa-si asigure stabilitatea, confortul si siguranta membrilor ei. Hai sa zicem ca s-ar putea. Iar daca ignora sau reprima aceasta contrareactie posibila si fireasca, asa cum au facut pana acum, s-ar putea ca liderii politici europeni sa accelereze ei insisi sfarsitul Europei civilizate, asa cum o stiam pana acum, nimicindu-si in acelasi timp si propria cariera – nu ca ne-ar pasa noua foarte mult de ea.
Totusi de unde ideea ca o reactie xenofoba, de respingere a imigrantilor musulmani (sau a imigrantilor in general) ar fi ceva firesc? Doar am invatat cu totii, ni s-a spus de mii de ori ca societatile mai prospere trebuie sa ii ajute pe cei napastuiti. Mai mult, constiinta culpei colective, inculcata in multe dintre societatile europene – majoritar albe, sa nu ne mai prefacem ca n-o stim –, ii infraneaza pe europeni sa-si manifeste sau macar sa-si declare xenofobia. Ceea ce nu inseamna ca ea nu exista: exista, se acumuleaza si, cu cat e mai refulata, cu atat mai puternic va izbucni atunci cand barierele impuse comportamentului colectiv natural se vor rupe. Iar cand acestea sunt suprasolicitate, pana la urma tot se rup.
Fiindca tendinta fireasca, naturala, a unui grup compact de indivizi este sa-i priveasca pe cei din afara grupului, pe straini, cu suspiciune si teama. Ne temem de straini si ii privim ca pe niste potentiale pericole la adresa stabilitatii si sigurantei noastre. E o reactie naturala, contracarata pe cale culturala, prin educatia in spiritul tolerantei, al acceptarii celuilalt, al intrajutorarii, al umanitatii ca valoare suprema. Aici crestinismul, in forma lui autentica, nesectara, facea o treaba buna. Doar ca Europa moderna e in general laica, iar acolo unde crestinismul mai are vigoare si relevanta, e de obicei asociat cu identitatea nationala, ba chiar cu nationalismul.
Si-atunci ce ne facem cand, in ciuda educatiei intru toleranta, ne simtim amenintati de straini? In general, autoritatile si diversele organizatii neguvernamentale au incercat sa scoata in prim-plan caracterul benign si pe cel util al imigratiei recente. S-a spus si ras-spus ca lipsa fortei de munca din tarile depopulate ale Europei Occidentale ar fi compensata tocmai prin venirea barbatilor tineri si puternici veniti din Orientul Mijlociu si din nordul Africii, care astfel ar salva economiile prospere si ar continua sa asigure un trai confortabil tuturor francezilor, germanilor, englezilor etc. S-a vorbit de pericolul mortal care ii ameninta pe acesti oameni la ei acasa si despre salvarea pe care le-o ofera generosii occidentali. Ziarele si televiziunile s-au umplut de imagini induiosatoare cu copii ce priveau inspre aparatul de fotografiat ori de filmat, eventual muscand dintr-o bucata de paine (nu dai gres niciodata cu o fotografie cu copii).
Bineinteles ca lucrurile nu stau tocmai asa. Adevarul oficial e unul partial – ceea ce n-ar fi o problema, fiindca cine poate sti tot adevarul? Problema e ca acest adevar a fost contrazis sistematic de realitati ce alterau imaginea „bunului strain“. Insa despre ele si despre consecintele lor, pe care le cunoastem deja multi dintre noi, o sa scriu mai multe saptamana viitoare.