Juriul Competitiei e prezidat in acest an de Meryl Streep si compus din: actorul german Lars Eidinger, criticul britanic de film Nick James, fotograful francez Brigitte Lacombe, actorul englez Clive Owen, actrita italiana Alba Rohrwacher si regizoarea poloneza Ma?gorzata Szumowska.
Deja imi rod unghiile de ciuda ca, ajungand la Berlin in dupa-amiaza lui 11 februarie, pierd filmul de deschidere a festivalului, Hail, Caesar!, de Joel si Ethan Coen, care, dupa trailer, se anunta o (noua) comedie deliranta despre Hollywood-ul de altadata. Din fericire, filmul intra in cinematografele din Romania in 19 februarie, asa ca ii voi vedea acasa pe Josh Brolin, George Clooney, Alden Ehrenreich, Ralph Fiennes, Jonah Hill, Scarlett Johansson, Frances McDormand, Tilda Swinton si Channing Tatum.
Competitia pare destul de amestecata, fara prea multe nume mari, inlocuite in acest an de cineasti europeni sau din tari emergente. Din cele 23 de filme selectionate, 18 se bat pentru premii. Aceste 23 de filme vin din: Belgia, Bosnia si Herzegovina, Canada, Danemarca, Franta, Germania, Iran, Italia, Mexic, Olanda, Noua Zeelanda, China, Filipine, Polonia, Portugalia, Singapore, Suedia, Tunisia, Marea Britanie si SUA.
Printre acestea se numara Chi-Raq, de Spike Lee, satira a Chicago-ului de azi, cu Nick Cannon, Wesley Snipes, Teyonah Parris, Jennifer Hudson, Angela Bassett, John Cusack si Samuel L. Jackson (care va fi prezentat in afara competitiei), documentarul Fire at Sea/ Fuocoammare, de Gianfranco Rosi (cineastul premiat in 2013 cu Leul de Aur la Venetia pentru Sacro GRA se opreste acum la insula Lampedusa, destinatia multor refugiati), sau The Commune/ Kollektivet, de Thomas Vinterberg, anuntat inca din 2012. Actiunea din The Commune se petrece in anii ’70, intr-o comunitate eliberata de prejudecati pe care cineastul a cunoscut-o in copilarie si are in rolurile principale vedetele daneze Trine Dyrholm si Ulrich Thomsen. Filmul a fost deja achizitionat de Independenta Film. In Things to Come/ L’avenir , de Mia Hansen-Løve, Isabelle Huppert e o profesoara de filosofie care o ia de la zero cand sotul si copiii o parasesc. Veteranul André Téchiné revine la Berlin cu Being 17/ Quand on a 17 ans, in care se ocupa de relatia dintre doi adolescenti.
Death in Sarajevo/ Smrt u Sarajevu, cu care bosniacul Danis Tanovi? revine si el la Berlin, pleaca de la piesa de teatru Hotel Europe a filosofului francez Bernard-Henri Levy si trateaza despre fricile existentiale, respectiv dilemele morale ale societatii europene de azi. Un alt cineast iubit de Berlin, iranianul Rafi Pitts, revine in competitie cu Soy Nero, film al carui scenariu l-a scris impreuna cu Razvan Radulescu. Nero, eroul filmului (interpretat de Rory Cochrane), e un mexican deportat din SUA inapoi acasa si care se reintoarce ilegal, decis sa lupte pentru cetatenia americana. Asteptate sunt si love story-ul United States of Love/ Zjednoczone Stany Mi?osci, de polonezul Tomasz Wasilewski, care a facut senzatie anul trecut la Karlovy Vary cu Floating Skyscrapers, dar si The Patriarch/ Mahana, al cunoscutului cineast neozeelandez Lee Tamahori, care va fi prezentat in afara competitiei.
In cursa pentru Ursul de Aur a intrat, in schimb, Boris without Béatrice/ Boris sans Béatrice al unui alt prieten al festivalului, canadianul Denis Côté (Vic+Flo Saw a Bear). Filmul e drama unui barbat care se angajeaza intr-o relatie adultera in timp ce isi ingrijeste sotia bolnava. Prezentat in competitie, Genius, debutul lui Michael Grandage, e biografia cunoscutului editor literar Max Perkins si beneficiaza de o distributie de prestigiu: Colin Firth, Jude Law, Nicole Kidman, Laura Linney, Guy Pearce si Dominic West. Un alt grup de actori cunoscuti (Brendan Gleeson, Emma Thompson, Daniel Brühl, Mikael Persbrandt) va fi adus de un alt film de epoca din competitie, Alone in Berlin, regizat de actorul Vincent Perez. Coproductia germano-franco-britanica adapteaza un roman celebru despre rezistenta germana impotriva lui Hitler, Every Man Dies Alone, de Hans Fallada, in care doi parinti berlinezi al caror fiu e ucis pe front incep sa trimita oamenilor carti postale, implorandu-i sa se ridice impotriva lui Hitler.
Asteptat e si noul documentar al lui Michael Moore, Where to Invade Next, care va fi prezentat in Berlinale Special. Filmul e rodul unor calatorii intreprinse de cineast in mai multe tari europene – Franta, Finlanda, Slovenia sau Portugalia.
In acest an, Ursul de Aur onorific pentru intreaga cariera va fi acordat directorului de imagine Michael Ballhaus, caruia festivalul ii prezinta cateva titluri importante, printre care Culoarea banilor si Bandele din New York, de Martin Scorsese. Premii Berlinale Camera vor primi producatorul, operatorul si distribuitorul american Ben Barenholtz; actorul, regizorul, scenaristul si producatorul american Tim Robbins, precum si operatorul german Marlies Kirchner. Festivalul omagiaza memoria lui David Bowie (prezentand The Man Who Fell to Earth, de Nicolas Roeg), Alan Rickman (Ratiune si simtire, de Ang Lee) si Ettore Scola (aratand filmul acestuia, Balul).
…si romanii
Un singur lungmetraj romanesc de fictiune in acest an la Berlin, Ilegitim de Adrian Sitaru, despre care aflati mai multe pe pagina alaturata. Interesant se anunta si documentarul Hotel Dallas, de Livia Ungur si Sherng-Lee Huang (coproductie romano-americana). Livia Ungur pretinde in Hotel Dallas ca este fiica unui anume Ilie, de la numele lui Ilie Alexandru, primul miliardar de carton al Romaniei, care a ridicat ranch-ul de la Slobozia (si un Turn Eiffel) inainte de a intra in inchisoare si muri in 2010. Dar filmul e un amestec de real si fictiune. Livia Ungur nu e fiica lui Ilie Alexandru, ci o tanara care a emigrat in 2004 in SUA, unde a absolvit Yale School of Art. In filmul pe care l-a realizat si produs impreuna cu sotul ei, Sherng-Lee Huang, ea l-a convins pe Patrick Duffy, neuitatul Bobby din serialul Dallas, sa participe.
Alta prezenta romaneasca la a 66-a editie a Berlinalei e Cosmina Stratan, unul dintre protagonistii dramei Shelley, selectionata in Panorama. Debutul danezului Ali Abbasi e o drama despre un cuplu fara copii, care o roaga pe menajera romanca sa devina mama-surogat. Scurtmetrajul A Quiet Place, de Ronny Dörfler (coproductie Romania-Germania), va fi prezentat in sectiunea Perspektive Deutsches Kino. Filmul are in distributie numai romani (Serban Pavlu, Madalina Craiu, Maria Obretin, Oana Rusu si Andrei Ciopec) si infatiseaza calatoria acasa, in satul din Romania, a unei tinere stabilite in Occident. Regizorul si scenaristul Ruxandra Ghitescu, precum si actrita Iulia Ciochina participa in sectiunea Berlinale Talent Campus, destinata tinerilor cineasti.
Berlinala ia sfarsit in 21 februarie 2016, dar mai vorbim pana atunci.
Despre Ilegitim, cu principalii suspecti
Al patrulea lungmetraj al lui Adrian Sitaru, dupa Pescuit sportiv, Din dragoste, cu cele mai bune intentii si Domestic, duce mai departe preocuparea cineastului pentru explorarea unor zone noi din punct de vedere tematic ori stilistic. De aceasta data e vorba despre relatia incestuoasa dintre o sora si un frate. Ilegitim are o geneza interesanta, despre care veti afla mai jos. E o productie independenta a companiei Domestic Film, in coproductie cu Film Produkcja Polonia si Damned Films Franta, cu sprijinul Altex si HBO Romania. Echipa si actorii au participat fara a fi remunerati, adica filmul e facut in regim de gherila, din pura pasiune. Distributia ii numara pe Adrian Titieni, Bogdan Albulescu, Cristina Olteanu, Miruna Dumitrescu, Liviu Vizitiu, Mihaela Perianu – actori profesionisti, dar si cursanti ai scolii de actorie InLight, fondata de Alina Grigore.Ilegitim va avea in 13 februarie premiera mondiala la Berlin, unde a fost selectionat in sectiunea Forum, urmand ca in 18 martie 2016 sa ajunga si in Romania.
Adrian Sitaru: „E un film provocator prin subiect“
Stiu ca o sa ai grija sa nu scapi vreun spoiler pana la premiera romaneasca sau macar pana la cea mondiala, dar as vrea sa ne spui prin ce e provocator filmul – prin subiect sau prin abordare?
Este provocator prin subiect. Sigur ca si abordarea poate fi numita asa, insa este mai invizibila si, pana la urma, nu atat de importanta.
Care e geneza filmului?
Alina Grigore a venit la mine, in 2013 cred, cu ideea de a face un film in care sa includem si actori ai scolii ei de actorie, InLight. Avea un fel de scenariu, mai degraba o piesa de teatru scrisa de ea. Ce a ramas din text sunt personajele care erau deja bine construite si cunoscute de catre actorii care, mai tarziu, aveau sa faca filmul. Au ramas deci din acea propunere personajele, am lucrat impreuna pe ele timp de inca un an, propunandu-mi sa nu avem un scenariu, sa se construiasca povestea pe parcurs, lucrand cu actorii. Asta si pentru ca imi doream sa fac altfel acest film, mai aproape de documentarul observational, insa cu personaje fictionale, un mix intre fictiune si documentar.
Care a fost cel mai dificil lucru in acest proces?
Cel mai dificil a fost ca nu am avut un buget normal, proiectul fiind respins la concursul CNC din acel an. Astfel ca a fost extrem de dificil de gasit banii, si doar pasiunea si dorinta actorilor au facut ca lucrurile sa mearga inainte, sa aiba un final. Trebuie spus ca singurii care au sprijinit financiar proiectul la ora aceea au fost Altex si HBO Romania.
Ce asteptari ai de la Festivalul de la Berlin?
Pe de o parte, ca publicului sa-i placa filmul, sa rezoneze cu el, si asta vom vedea la sesiunile de intrebari si raspunsuri de dupa proiectii, iar pe de alta parte ca reactia criticii de specialitate sa fie una buna.
Alina Grigore: „Statutul de coscenarista m-a luat prin surprindere“
Cum ai perceput postura de coscenarista si cum a interferat ea cu interpretarea? Ti-ai scris niste replici dragute?
Aveam un text dramatic si-mi doream ca Adrian Sitaru sa faca niste exercitii cu elevii mei. Am pastrat personajele. Adi ne-a propus, mie si lui Bogdan (n.red.: Bogdan Albulescu), sa incercam cateva exercitii, lucrurile au evoluat natural si am ramas in film. Scenariul final a fost munca si decizia lui Adi. Eram sase personaje principale, nu doua. Filmul s-a conturat in jurul incestului la editare, pentru ca, dintre cele trei povesti, acesta probabil a parut un subiect mai puternic. Textul a fost improvizat in timpul unicei duble care s-a tras in functie de situatia propusa de regizor. Nu mi-am scris replici si cred ca as fi trisat daca as fi facut-o. E adevarat ca in primele luni de lucru am propus si eu scene si am avut nenumarate discutii cu Adi despre scenariu, dar statutul de coscenarista m-a luat prin surprindere si cred ca el exista doar datorita felului foarte liber in care Adi a propus sa lucram.
Te-ai intors de tot din America? Cand ai filmat Din dragoste, cu cele mai bune intentii, venisesi pentru scurt timp din SUA.
Da, definitiv, si sunt mandra de asta. Acum stiu sigur ca a fost alegerea buna.
Cum ti-ai caracteriza personajul?
Toti am lucrat la personaje un an de zile, timp in care scriam zeci de pagini de jurnal. S-a conturat o fata normala, educata si inteligenta, cu care poate empatiza orice tanara a societatii romanesti, dar care, in urma unei educatii dure, se refugiaza in fratele ei.
Are aceleasi macinari ca oricare dintre noi – apropo de incest –, dar trece printr-o maturizare rapida si fortata din aceasta cauza si isi face procese de constiinta mai degraba din cauza pozitionarii societatii decat din cauza a ceea ce simte.
Robi Urs: „Mi-as schimba numele si in Robi Palme d’Or, Robi Leopard sau Robi Sundance…“
Crezi ca prin numele tau de familie ai atras selectionarea la Berlin? ?
E o intrebare foarte buna. In urma selectionarii la Festivalul International de Film de la Berlin, toata lumea a glumit pe seama mea vizavi de numele de familie si de faptul ca noi vom aduce Ursul de la Berlin si nu invers. Daca as sti ca numele meu a avut vreo legatura cu selectia de la Berlin, cred ca, de acum inainte, in preajma festivalurilor, mi-as schimba numele in Robi Palme d’Or, Robi Leopard sau Robi Sundance, si lista poate continua. ?
Cum ai ajuns la actorie? Ce faceai inainte?
De actorie m-am apucat acum trei ani, cand am inceput sa frecventez cursurile scolii de actorie InLight. Metodologia diferita, programa si toti oamenii de aici m-au facut sa inteleg si sa devin dependent de actorie. Inainte am avut mai multe joburi in marketing si publicitate. Sunt licentiat al Facultatii de Management-Marketing. Am mai cochetat cu actoria la un nivel destul de mic, in sensul ca ma mai duceam la castinguri de reclame.
Cum ti-a explicat Sitaru rolul si ce ti-a placut la el?
Adrian Sitaru este tipul de regizor care te face foarte mult sa gandesti cand vine vorba de un rol sau de o situatie in scena. Ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca a lasat o libertate foarte mare actorilor, nu a impus replici sau gesturi, si nici macar actiuni. Dar prin explicatiile pe care le dadea, te dirija inconstient, lasand totodata la latitudinea ta sa iei decizia in scena. Rolul Romeo Anghelescu m-a solicitat din mai multe puncte de vedere. In primul rand, a trebuit sa inteleg importanta motivatiei personajului in povestea data. Un alt aspect a fost munca alaturi de actori profesionisti de la care am invatat foarte multe despre rigoare si perseverenta.