Viata si dramele prin care au trecut primii colonisti evrei din noul Israel reprezinta o obsesie a operei dumneavoastra literare si sunt descrise in cel putin doua dintre romanele pe care le-ati scris, Roman rusescsi Bunica mea rusoaica si aspiratorul ei american. Chiar si aspiratorul e un simbol, apare in ambele carti.
Da, pentru ca aspiratorul a fost sursa de conflict intre bunica mea si colectiv, intre bunica mea si restul satului. Satul era un loc foarte ideologizat, socialist, sionist. Iar bunica mea era o persoana foarte individualista, cu o obsesie pentru pastrarea casei in completa curatenie, era aproape ca o tulburare mentala chestia asta pentru ea. Asa incat aspiratorul, care ii fusese trimis din America, din patria capitalismului, a capatat o valoare ideologica, nu a mai reprezentat doar un aparat electrocasnic.
Ce v-a determinat sa scrieti atat de mult despre acele vremuri?
Fiecare scriitor scrie despre lucruri care l-au impresionat, uneori chiar de cand era copil. Un poet spunea ca fiecare persoana este creata dupa modelul peisajului din copilaria sa. Eu m-am nascut in satul in care locuiau parintii mei alaturi de familia mamei mele. Toti erau fermieri. Am locuit acolo doar cativa ani, apoi mi-am petrecut cea mai mare parte a vietii in Ierusalim. Dar acei primi ani au fost anii formatori, o combinatie intre povestile bunicilor mei, ale matuselor si unchilor mei, care erau toti foarte buni povestitori, si peisaj, apropierea de natura, care m-a impresionat foarte mult. Acum m-am intors si traiesc in aceeasi regiune a copilariei mele. Acum cativa ani am plecat din Ierusalim si locuiesc acolo din nou. Este locul meu.
In ce masura ati fost influentat in alegerea temelor de faptul ca v-ati nascut in acelasi an cu statul Israel si ca ati crescut odata cu Israelul?
Acum chiar glumesc despre asta si spun ca Israelul si cu mine avem 67 de ani, dar eu arat mai bine. Nu a fost niciodata un lucru important in viata mea, dar cand eram copil, cei care se nascusera odata cu Israelul erau priviti cu respect, oamenii observau acest lucru, spuneau „te-ai nascut odata cu tara noastra“. Am asteptat atat de multi ani sa avem propria noastra tara in acelasi loc ca si stramosii nostri, asa ca o asemenea legatura era perceputa ca un lucru important. Copiii nascuti in aceeasi zi cu statul, nu doar in acelasi an, ci chiar in aceeasi zi, erau invitati la casa presedintelui la fiecare sarbatoare a independentei, imi amintesc. Era ceva important. Dar nu a fost ceva deosebit in viata mea.
Am citit ca ati si luptat pentru Israel, ca militar, fiind ranit de un coleg, in timpul razboiului din 1967.
A fost un accident care se poate intampla in orice armata. Eram doua grupuri, noaptea. Un ofiter a facut o greseala de orientare si a ajuns in locul unde opera celalalt grup. Ei se aflau in tufisuri si au crezut ca noi suntem teroristi, asa ca au tras in noi.
Ati devenit un luptator de elita. Cum de ati decis sa va specializati atat de mult ca militar?
M-am inrolat in armata chiar cu aceasta idee. Eu nu sunt o persoana foarte inalta, sunt chiar mic si port ochelari. Cand traiam in sat, toti copiii, tineri fermieri bine dezvoltati, erau mai puternici decat mine. Dar cand aveam cam 14 ani, am inceput sa fac foarte multe drumetii. Ma plimbam foarte mult cu taica-miu sau cu prietenii mei peste tot prin Israel. Am studiat cum sa te orientezi in natura si mi-a placut. Asa ca am mers la acest tip de unitate militara care e specializata pe orientare. Si acum inca sunt bun la asta. Nu pe autostrada, nu in oras, dar daca ma lasi undeva in natura, pe munte, cu un compas, voi putea iesi de acolo. De altfel, mai fac si acum excursii de genul acesta, am o masina 4×4 cu care merg in desert, pentru cateva zile, alaturi de prieteni sau, uneori, chiar singur. Imi place foarte mult, e ca un hobby pentru mine. Cand ai 18 ani, nu te inrolezi la o astfel de unitate pentru a salva tara, mergi acolo pentru ca esti in cautarea actiunii. Nu mergi pentru motive ideologice sau de ordin militar, ci pentru ca esti tanar, esti puternic si vrei sa fii barbat. Eu am facut-o, dar acum a ramas in trecutul meu, nu este identitatea mea.
„Nu m-am gandit niciodata ca o sa devin scriitor“
Dupa ce ati plecat din armata, ati devenit jurnalist si moderator TV. Cum s-a intamplat si asta?
Ei bine, am inceput la televiziune ca asistent de documentarist, cautam oameni pentru talk-show-uri, faceam cercetare pentru filme documentare. Intr-o zi, am participat la realizarea unui astfel de film documentar despre un mare luptator din Israel, care a facut si karate. El avea un spectacol in care spargea caramizi cu mana goala. L-am filmat, dar apoi, cand am editat filmul, am remarcat ca se foloseste de o smecherie. Am urmarit filmarea cadru cu cadru si am vazut ca ridica un pic un capat al caramizii, care se afla pe o nicovala de fier, si cand o izbea cu cealalta mana, caramida se lovea de metal si asa se spargea, de fapt. Exista un mare talk-show atunci, in Israel, si m-au intrebat daca vreau sa vin sa prezint descoperirea. Am acceptat si am venit in platou cu mai multe caramizi si o nicovala, iar eu si moderatorul am inceput sa spargem pietre cu mana goala. Producatorul a decis ca sunt bun pentru a aparea la televizor, asa ca am inceput sa pun in scena mici acte umoristice in acest show. Apoi am primit propriul talk-show. Dar, cand aveam cam 38 de ani, am parasit televiziunea si m-am apucat de scris.
Ati publicat prima carte, Roman rusesc, la 40 de ani. De ce atat de tarziu?
Asa s-a intamplat. Nu m-am gandit niciodata ca o sa devin scriitor. Majoritatea scriitorilor stiu de la sapte ani ca asta vor sa devina. Eu am vrut sa devin zoolog. Si inca vreau sa devin zoolog, este pasiunea mea. Imi place zoologia, am multe cunostinte despre asta, nu ca un specialist, dar mai mult decat o persoana obisnuita. Am o gradina plina de flori salbatice si tot felul de insecte, serpi si alte animale. Am prins un sarpe foarte veninos, o vipera, cu mana, apoi i-am dat drumul in padure. Chiar voi scrie o carte despre florile din gradina mea. Pe de alta parte, dintotdeauna am citit foarte mult si am simtit ca si eu pot pune cuvinte unul langa altul. Cand m-am saturat de televiziune si cand am dorit sa fac ceva semnificativ pentru mine, m-am gandit ca as putea incerca sa scriu. Atunci m-am apucat de Roman rusesc, care a avut mare succes in Israel si in alte tari.
De ce nu ati devenit zoolog, dar v-ati dorit atat de mult?
Deoarece, dupa ce am terminat armata, am mers la universitate, am ales o directie diferita, apoi am fost sofer de ambulanta pentru o vreme, a trebuit sa castig bani pentru a trai, asa ca am devenit documentarist in televiziune, si cumva zoologia a ramas tot timpul un hobby si nu o profesiune. Apoi am avut succes in televiziune, apoi am devenit scriitor.
„Daca Iisus si regele David ar intra acum in aceasta camera, as putea vorbi cu ei“
Scrieti in Roman rusescca nimeni nu s-a nascut in Israel, unii au cazut din cer, altii au iesit din pamant si oriunde arunci o piatra este imposibil sa nu lovesti un loc sfant sau un nebun.
Si cred ca acest lucru este inca valabil. (n.red.: Rade.)
Acesta este motivul pentru care Orientul Mijlociu ramane un loc fierbinte?
E un teritoriu nebunesc. E o nebunie. Si totul din cauza interferentei religiei in politica, in viata. Exista acest amestec de pelerini, de preoti, de rabini si cadii si fiecare crede ca Dumnezeu vorbeste doar cu el. Un oras mic din Orientul Mijlociu, Ierusalim, a dat nastere iudaismului si crestinismului, apoi si Islamul l-a adopat, toata lumea vrea sa il detina. Atena sau Roma, care sunt celelalte doua mari orase ale Mediteranei, sunt orase turistice, lumea vine sa vada relicvele arheologice. Dar in Ierusalim nu exista arheologie, totul este viu, totul arde, sangele iese la iveala.
Exista, in viziunea dumneavoastra, speranta pentru Orientul Mijlociu?
Ma tem ca va dura foarte mult. Crestinismul este acum mult mai relaxat decat a fost in trecut in Ierusalim. Dar Islamul este plin de fanatici. Si unii dintre evrei au adoptat la randul lor acest fanatism. Exista o doza de fanatism in orice religie, pentru ca in religie legea nu este facuta de oameni, ci de Dumnezeu. Asa ca nu poate fi pusa la indoiala.
Sunteti o persoana religioasa?
Nu, deloc. Am un puternic sentiment ca sunt evreu – cultural, istoric, lingvistic. Scrisul meu are mult de-a face cu iudaismul si ebraica. Scriu in aceeasi limba in care a fost scrisa Biblia, cu mici diferente gramatice, dar e la fel. Daca Iisus si regele David ar intra acum in aceasta camera, as putea vorbi cu ei, ei mi-ar putea citi cartile. Sigur, nu ar intelege cuvinte precum masina sau computer, dar ar intelege tot ce are de a face cu iubirea sau cu razbunarea, cu ura. Totusi nu sunt un om religios, religia este impotriva principiilor mele, a spiritului meu si cred ca ar trebui modificata. Nu putem sa ne comportam dupa niste religii care refuza sa se modifice, sa se modernizeze.
„Pe cel mai bun prieten al meu il chema Puiu“
Versiunea in engleza a Romanului rusesc a primit titlul The Blue Mountain/ Muntele albastru. De ce s-a renuntat la cuvantul „rusesc“?
Pentru ca editorul meu american s-a temut ca publicul va crede ca este o carte despre glasnostul din Rusia si pentru ca a spus ca in America asta ar putea duce la un fel de instrainare fata de volum. Editorul american a vrut, intr-adevar, sa evite cuvantul „rusesc“.
Sunteti pentru prima data in Romania. Ce conexiuni aveti cu literatura si cultura romaneasca?
Satul in care locuiesc in prezent a fost fondat de evrei din Romania. Toate cele 50 de familii care au venit acolo prima data au venit din Romania. Pe cel mai bun prieten al meu din sat, care a murit la 87 de ani, toata lumea il striga Puiu. Dar trebuie sa amintesc ca nu s-au tradus prea multe carti romanesti in Israel si de aceea nu pot sa spun ca am citit multe volume de literatura romaneasca.
Ati dorit sa mergeti la Cimitirul Vesel de la Sapanta. De ce ati tinut sa ajungeti acolo?
Iubitei mele ii plac foarte mult cimitirele ciudate. Eu sunt doar soferul ei.
„Nu accept termenul de realism magic“
Realismul dumneavoastra magic a fost comparat cu cel al lui García Márquez. Ce parere aveti despre aceasta alaturare?
E un mare compliment, asa il consider. Totusi, nu accept termenul de realism magic. E doar imaginatie, ce inseamna realism magic? Daca luam mitologia greaca, de exemplu, o numim mitologie greaca, nu realism magic, desi poate fi considerat realism magic: un cal cu aripi, sa faci dragoste cu o lebada sau chestii similare. Dar asta este imaginatia umana, apare in arta in multe feluri, si atat.
Meir Shalev s-a nascut in 1948, in Galileea, Israel, intr-o familie de intelectuali (tatal lui a fost poet). A studiat psihologia la Universitatea Ebraica. In august 1966 s-a inrolat in armata, potrivit Wikipedia, iar in noiembrie 1967, in cursul luptei de la Tel Fahr din timpul Razboiului de uzura, a fost ranit de patru gloante trase din greseala de un alt combatant israelian. A publicat mai mult de douazeci si cinci de carti, romane, eseuri, carti pentru copii, proza autobiografica, volumele sale fiind traduse in peste douazeci de limbi. In 2014 a fost decorat in Franta cu gradul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, dar a mai fost premiat in Israel si Italia. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numara Roman rusesc (1988), Esau (1991), Un porumbel si un baiat (2006), Bunica mea rusoaica si aspiratorul ei american (2009), Doua ursoaice (2013). Roman rusesc face parte din topul celor mai vandute cinci carti in Israel, potrivit Editurii Univers.
Galerie foto
