Fireste ca discutia din tabloidul englez pornea de la celebrul The Catcher in the Rye al lui J.D. Salinger. Din pacate, in epoca postbelica, desi s-a scris o vasta literatura de profil, noi nu am avut un asemenea roman de anvergura. Tentative notorii s-au remarcat in literatura tinerei generatii in jurul anilor 2000, iar de atunci am asistat la o supraproductie de naratori salingerieni. Explicatia pare simpla: autorii tineri afirmati la sfarsitul anilor nouazeci si in primii ani ai noului mileniu au avut copilariile insemnate tocmai de lecturile de gen din timpul comunismului, carti din care nu lipseau educatia oficioasa si infuzia de propaganda a viitorilor cutezatori. Cine mai citeste azi literatura produsa de autori precum Mircea Santimbreanu ori Gica Iutes? Dar ingeniosul Unde fugim de-acasa?, de Marin Sorescu, aparut prima data acum 50 de ani? Fireste ca, spre deosebire de literatura pentru copii, limitata, cea narata de ei are un pariu extins. Complexitatea faulkneriana, de pilda cea din Zgomotul si furia, si, in genere, strategiile romanului modern au mutat miza de la simplul proces de identificare al cititorului la revelatia unei poetici complexe.
Nu intamplator, aminteam cu ani in urma, in literatura noastra din postcomunism s-a fixat definitiv paradigma unui Holden Caulfield, totodata marca intregii proze romanesti cu ecuson egocentrist. Si nu numai. Mircea Cartarescu insusi exprima in cartile lui tocmai segmentul unei nostalgii abisale, radiografiata in toate reprezentarile ei indelibile. Autori precum Cezar Paul-Badescu, Ana-Maria Sandu, T.O. Bobe, Stefan Bastovoi, Gabriel Chifu, Mircea Diaconu, Adrian Chivu, fratii Florian si multi altii au scris romane de respiratie salingeriana, cautand fuziuni artistice din care sa nu lipseasca ingredientul central: autenticitatea.
Asa cum pomenea si criticul englez, dificultatea sta in pastrarea naturaletii din vocea narativa a copilului. Liliana Corobca sondeaza aceasta specificitate in Kinderland. Povestea Cristinei Dumitrache despre supravietuirea fara parinti alaturi de fratii ei are toate datele unei confesiuni autentice. Cand ai 12 ani si parintii sunt plecati la munca in strainatate, cu greu se gaseste un antidot impotriva singuratatii ce risca sa se multiplice in numeroase traume. Degeaba incearca nubila sa imite maturitatea absenta. Nici fratii mai mici – Dan (5 ani) si Marcel (3 ani) – nu pot imagina in sora lor prezenta parintilor; mai mult, pentru mezin, insasi definitia familiei se abstractizeaza. In Kinderland, Liliana Corobca creeaza, printr-un scenariu al provizoratului inocentei, o inchisoare insidioasa: cea a nefericirii premature, mai terifianta decat toate cele prezente in libertate.
Ce face din Kinderland, de la bun inceput, un roman memorabil este limbajul unei fiinte tragice; caci in ea se infrunta speranta cu variabilele unei varste din care lipseste chiar virusul miraculos al copilariei.
Deficitul de sentiment al gratuitului – propriu copilariei – face din protagonisti emblemele tragice ale unui timp in criza. Ca peste tot in proza Lilianei Corobca, supratema se dezvolta in jurul suferintei asteptarii. Modalitatile, imaginarul, optiunile difera. Fireste ca, in toate cazurile, solutiile au de-a face cu explorarea fragmentelor de speranta ramase, precum si asumarea unei ispasiri, indiferent de varsta.
Irigarile de respiratie rusa ca acestea strabat romanul prin subterane deseori poetice, mai ales prin confesiunile si dialogul cu mama absenta. Efectul pe care mizeaza Liliana Corobca tine de o psihologie a martorului (cu care se identifica cititorul) ce asista la tensiunea cronicizata si imagineaza drame nesfarsite. Mama, muncitoare in Italia, spera ca despartirea de sot (plecat in Rusia) si de copii sa scada odata ce ar gasi barbatului de munca langa ea, in peninsula. Astfel incat plata datoriilor, pentru care se sacrifica vreme de doi ani, sa fie depasita impreuna. In tot acest timp pagubos spiritual, nimfeta lasata in Moldova cu cei mici pandeste tot mai intens lumea largita din jur, nu doar pe cea domestica. Inregistrarea prefacerilor copilei fata cu lumea celor mari, ce devine brusc si lumea ei, marcheaza punctul de supans al romanului. Iar Liliana Corobca insista pe fragilitatea redimensionata. Nimic din afara nu tulbura atasamentul copilei pentru patria ei ermetica: „Ca-n tara noastra cea saraca si nacajita se aduce tot rasul, toate chimicalele, stricaciunile, pulpe rozalii care nu se strica nici daca stau la soare o saptamana, smantana cu care poti sa vopsesti gardul si peste o luna sa-l lingi, are acelasi gust, sucuri care curata rugina din chiuveta. Mamele fac copiilor supa din gaini din curtea lor, nu din gaini cumparate, fara nici un gust“. Curiozitatilor de acest fel imprumutate din discutiile celor mari le urmeaza sentinte si anecdotici despre Europa-infern de dincolo de paradis: „Mama, e adevarat ca, la tine, acolo, copiii sunt scosi afara ca niste catei in lesa, legati cu franghiute sau cureluse?“.
Ca in basme, acasa totul e bine, mai ales pentru ca se vad de aproape imprumuturile nocive, iar dincolo de lumea familiara se intind hadesul lucrurilor intoarse pe dos, nefirescul si tristetea. Liliana Corobca urmareste in permanenta tripla trauma a adolescentei: avortarea copilariei, ignorarea feminitatii si obligativitatea unei responsabilitati economice. Occidentul si Rusia raman taramuri purgatoriale ce transforma copiii in niste orfani in asteptare, iar spatiul securizant al casei si tarii resimte agresiunile exterioare prin modificarea brutala a comunitatii. Unica speranta concreta, oferita de iluzia ludica este „joaca de-a kinderlandul, adica cei mici se joaca de-a cei mari“. In acest exercitiu fundamental al copilariei, cei trei copii amana psihotraume suplimentare prin imitarea maturilor, iar spectacolul in sine al travestiurilor indica epicentrul simbolic al cartii. „Copiii naturii“, cum ii numeste Alisa pe cei abandonati, sunt nevoiti sa imbratiseze asteptarea – „boala mocnita“ –, dar, mai presus de toate, ei trebuie sa se familiarizeze cu vascozitatea unui limbaj nou, al maturilor. In efervescenta acestei duplicitati stau deopotriva calitatile si defectele cartii.
Liliana Corobca, Kinderland, Editura Polirom, 2015