Pe 28 ianuarie, compania americana Mattel a anuntat o linie noua de papusi Barbie, trei tipuri noi de corp: inalta, mignona si „cu rotunjimi“. Exista acum variante de Barbie cu solduri mari, cu brate mai rotunde, cu pulpe mai proeminente. Papusile pot fi cumparate in mai multe variante, cu sapte tonuri diferite de piele, 24 de coafuri si 22 de culori ale ochilor.
Barbie are o relatie complicata cu frumusetea. Decenii la rand, fetitele americane au crescut visand ca genele lor sa fie la fel de lungi, coapsele la fel de inguste, pieptul la fel de proeminent. In viata reala, ea ar fi fost o anorexica de 1m80 si 49 kg. Acesta era idealul pe care nu reuseau sa il vada niciodata in oglinda, nici la varsta copilariei, nici mai tarziu. Chiar daca ajungeau la o varsta la care jucariile erau deja pline de praf, in pod, traiau intr-o societate in care femeile de la televizor, din reclame, din filme erau tot o varianta de Barbie, doar cu alta nuanta de par.
Mult timp, compania Mattel a respins orice acuzatie privind faptul ca le-ar crea fetitelor complexe legate de aspectul fizic. Ei au sustinut ca, de cele mai multe ori, imaginea negativa de sine este cauzata de influenta mamelor sau a anturajului de prieteni. Argumentul este de bun-simt, dar incomplet. Activistii anti-Barbie au subliniat ca o astfel de papusa-fenomen defineste ceea ce este „normal“, mai ales pentru acei copii care au familii destabilizitate. Atunci cand un copil se uita pe rafturi si nu isi regaseste aspectul fizic nicaieri, ajunge foarte repede sa se considere anormal. Un studiu din 2006 demonstra ca fetitele care se jucau cu papusi Barbie se simteau mult mai complexate fizic decat cele care se jucau cu papusi normale.
Pe langa argumentele morale, cel mai convingator argument pentru schimbare au fost, inca o data, banii. Mamele care cumpara papusi Barbie au crescut intr-un mediu mai tolerant, mai divers, mai bine educat in legatura cu valoarea de sine si mai rezistent la ideea ca aspectul fizic defineste o persoana. Cumparatorii incepusera sa se indrepte spre alte firme de papusi, cu aspect mai realist si mai variate din punct de vedere etnic. Profiturile Mattel au scazut cativa ani la rand.
In contrasens, o intreaga miscare dedicata acceptarii corpului a cuprins, val dupa val, industria modei si a divertismentului. Apar vedete cu mult in afara canonului 90-60-90. Adele, Amy Schumer, Melissa McCarthy, Beyoncé si zeci de alte figuri incearca sa le ajute pe tinere sa se accepte asa cum sunt. La defilarile de lenjerie incep sa apara „modele plus“. Liniile de imbracaminte dedicate marimilor mari au avut un succes comercial atat de mare, incat lanturi mari de magazine si-au dat seama ca este profitabil sa introduca si haine care nu se opresc la marimea 44. Firme care pana acum isi faceau reclama indemnadu-le pe femei sa fie la dieta – cele de cereale, de exemplu – au descoperit ca au reactii mult mai bune atunci cand mesajul devine unul al acceptarii.
Schimbarea Barbie profita si ea de acest trend. Poate ca este un simplu calcul economic, dar mesajul transmis este unul foarte puternic: spectrul frumusetii se largeste; normalitatea nu mai este definita de un ideal de neatins pentru 95% dintre femei. Intuiesc totusi ca noile papusi nu vor fi cumparate doar de copii, ci si de catre adulti. Eu voi fi unul dintre ei. O asteptam de mult pe aceasta Barbie.