Iar coloana asta sonora nu e lipita de amintire neaparat pentru ca atunci, in trecut, cind ni s-a intimplat ceva, am auzit-o si pe ea. Asocierea tine probabil mai mult de stari similare, decit de coincidente temporale. Uf! Mai intelegeti ceva?
Mai bine sa incercam asa: „Comme nos voix ba da ba da da ba da ba da/ Chantent tout bas ba da ba da ba da da ba da/ Nos coeurs y voient ba da ba da da ba da ba da/ Comme une chance comme un espoir”, plaja de la Deauville, ei doi se-arunca unul in bratele celuilalt si se-nvirt, si camera se roteste in jurul lor, de te-apuca pe data vertijul amoros… (evident, scena asta nu e din filmul meu, e din al lui Lelouch, Un homme et une femme – Palme d’or-izat in 1966). Ar mai fi apoi (aici o sa fie mai greu): „ti na na na na ta na na ni ta ti ta ti na na na na”. Sigur am gresit o nota, dar n-are-a face – Love Story se recunoaste totusi de la o posta. Ambele coloane sonore ii apartin lui Francis Lai si erau initial destinate sa acompanieze povestile de dragoste ale unor personaje de film. Cu timpul insa, au ajuns sa fie muzica pe care s-au intimplat, in amintire, atitea alte povesti de dragoste, de data asta reale.
Nu stiu cum fac, ca uneori termin Enticlopedia cu intrebari de la rubrica: „nu foloseste la nimic daca afli raspunsul, si totusi, nici nu strica”. Dac-ar fi sa alegeti melodiile de pe coloana sonora a vietii pe care ati trait-o pina acum, care-ar fi acelea? Atentie, conditia principala e ca ele sa se potriveasca de minune cu starile traite si sa se poata numi, in consecinta: Ochii Beatricei, Fred si cafeaua de dimineata sau Simbata ploioasa. Sau 2200 de semne – de-ajuns!.