— 
Si ce?
— Am vrut doar sa iti spun ca esti foarte draguta. Atata tot. Dar cred ca tu stiai deja asta.
— Multumesc, dar nu te cunosc.
— Scuze, asa este. Iti trimit acum o cerere de prietenie.
— Si daca nu vreau sa o accept?
— …Daca nu vrei… nu vrei. Dar sa stii ca tot draguta ramai. Nu credeam ca exista fotomodele cu ochii atat de mari.
— Hai, hai, nu ma mai complimenta atat, ca rosesc.
— Foarte bine, esti mai frumoasa cand rosesti. Hiii, ia uite cine mi-a dat accept…
— Pai na, daca stai pe capul meu. Ia sa vedem noi cine ma stresa aici.
— Eh, sunt poze mai vechi.
— Hm, mergi la sala mataluta?
— Doar asa, pentru sanatate. Nu e ca si cum as vrea sa ajung ca Arnold. Nu prea tin la aspectul fizic.
— Da, de asta postezi fotografii sexoase. Lasa, ca la inaltimea ta se vad bine patratelele.
— Nuuuu, sa stii ca, de fapt, ma avantaja lumina.
— Adevarul e ca si eu incerc sa profit la maximum de lumina buna. Poate ca in realitate sunt un pic mai plinuta.
— Profitoare mica ce esti.
— Da.
— Tu nu ai nevoie de lumina, cu ochii astia. Si cu corpul tau de sirena… hmm.
— Auzi, dar tu nu ai la ce altceva sa te uiti?
— Gata, promit ca ma uit doar la ochi. Sper sa nu ma hipnotizeze.
— Si tu ai ochi frumosi.
— Nuuuu, ai mei sunt incrucisati.
— Nu mai vorbi prostii, ca ma faci sa rad si ma vede seful.
— Ups, dar tu imi scrii de la birou?
— Mda. Oricum, azi e lejer de tot.
— Hi, hi, eu tot de la birou iti scriu. Sper sa nu ma dea astia afara.
— Ai grija!
— Pai daca ma prind, ii pun sa se uite in ochii tai si se hipnotizeaza.
— Da, da, ii punem sa faca precum gainile.
— Sa se oua!
— Vai, tu nu esti normal la cap. De mult nu am mai ras asa.
— Ai grija, daca fata rade, baiatul e pe drumul cel bun.
— Dar ce sigur pe noi suntem azi, mai! Sa stii ca nici de Mr. Bean nu m-am indragostit. Si el e mai amuzant decat tine.
— Da, mereu pierd in fata lui Mos Fasola asta.
— .
— Hai, sa nu spui ca iar am facut o gluma buna.
— Bine, nu spun.
— Auzi, stii ce ma gandeam? Daca tot se apropie pauza de pranz…
— Asa…
— Nu ai vrea sa mancam ceva impreuna?
— Pfff, nu stiu ce sa zic. Bine, hai, chiar sunt curioasa cate glume mai scoti.
— Ne vedem la unu, la statuia de langa Posta?
— Ok.
La ora unu statuia era singura. Si asa a si ramas. Ca un amanunt nesemnificativ, pe banca de langa ea statea un cuplu. Ea era destul de plinuta, el era pe jumatate chel, cu burtica si o usoara urma de strabism. Nu stiu ce s-a intamplat cu cei doi frumosi care conversau onlain, dar tipa de pe banca radea cu gura pana la urechi.