Primind premiul, Rosi a spus ca se teme de barierele mentale pe care europenii le ridica, chiar daca zidurile (cum e cel al Berlinului) au cazut demult. Mi s-a parut ca Meryl Streep, presedinta juriului international, a fost emotionata cand a anuntat premiul. Palmaresul juriului pe care l-a pastorit ii reflecta, cred, optiunile: multe dintre filmele premiate au importanta politica, dar au fost si premii care cred ca au avut un scop feminist, vezi premierea frantuzoaicei Mia Hansen-Løve la regie, pentru L’avenir, sau premierea polonezului Tomasz Wasilewski, pentru scenariul lui United States of Love, un film despre destinele a patru femei in Polonia anului 1990. Death in Sarajevo/ Smrt u Sarajevu, de Danis Tanovi?, nu era printre favorite, premierea lui a fost o surpriza cel putin pentru criticii de la „Variety“ sau „Screen International“, care l-au considerat corect, dar lipsit de stralucire. In schimb, juriul Federatiei Internationale a Criticilor de Film i-a dat Premiul FIPRESCI. Bazat pe piesa-monolog Hotel Europe a lui Bernard-Henri Lévy (care a si venit sa sustina filmul la Berlin), Death in Sarajevo urmareste agitatia zilei de 28 iunie 2014 din Hotelul Europa din Zagreb (s-a filmat, de fapt, la Holiday Inn), cand toata lumea se pregateste de aniversarea a 100 de ani de la asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand – o echipa de filmare care transmite o dezbatere de pe terasa, un celebru actor francez (Jacques Weber, care a jucat in piesa de baza) venit sa dea o reprezentatie la Sarajevo, nu si angajatii hotelului care intra in greva sau managerul disperat ca pierde controlul. Asemanat cu constructiile etajate si vii ale lui Robert Altman (mai ales din Gosford Park), acest portret al Bosniei de azi imaginate ca un hotel ar fi putut sa-i aduca lui Tanovi? un premiu de regie pentru siguranta cu care conduce corabia, dar al doilea premiu al festivalului e putin cam mult.
A Lullaby to the Sorrowful Mystery, de Lav Diaz, filmul alb-negru, de peste opt ore, despre trecutul si prezentul statului Filipine, care a pus la incercare spectatorii, a fost distins cu Premiul Alfred Bauer pentru contributie artistica. Sunt curioasa daca juriul chiar l-a vazut pana la sfarsit. Eu nu mai eram atunci in Berlin, dar inclin sa dau crezare revistei „Variety“, care il considera „pompos“ si „lipsit de forma“, si sa vad in premierea lui un alt statement si o validare a flerului riscant al selectionerului Dieter Kosslick.
E un palmares care pare sa fi evitat cu buna stiinta filmele americane, parca sugerand ca un Alex Gibney cu al sau documentar despre terorismul cibernetic Zero Days ori Jeff Nichols pentru superbul lui SF Midnight Special nu au nevoie sa fie promovati, dupa cum n-aveau nevoie (pe drept cuvant) nici productiile mainstream cu vedete Genius (cu Colin Firth si Jude Law) sau Alone in Berlin (cu Emma Thompson si Brendan Gleeson). Juriul a omis si coloratul thriller metatextual iranian A Dragon Arrives!, de Mani Haghighi, sau apreciatul Quand on a 17 ans, de André Téchiné (despre un amor adolescentin gay). In schimb, juriul a apreciat felul in care Tomasz Wasilewski construieste povestile celor patru femei poloneze, care in 1990 decid sa-si schimbe viata odata cu schimbarile din tara lor. Regizorul spune ca pentru el femeile au fost mai importante decat istoria acelor vremuri, pentru ca prin ochii lor a vazut transformarea Poloniei. Filmul il are ca director de imagine pe Oleg Mutu, pe care il recunosti nu doar in tonurile albastrii ale cadrelor, ci si intr-o scena care aminteste clar de cina din 4 luni, 3 saptamani si 2 zile.
Noul film al danezului Thomas Vinterberg, The Commune/ Kollektivet (care a fost achizitionat de Independenta Film), a fost premiat pentru interpretare feminina – Trine Dyrholm. Socotit un fel de varianta lejera a lui Festen (filmul de debut al lui Vinterberg), The Commune e povestea unui cuplu de profesori universitari din anii ’70, care decide sa puna bazele unei comune, impreuna cu niste prieteni, adica sa se mute sub acelasi acoperis si sa imparta totul. Vinterberg a trait alaturi de parintii sai intr-o astfel de comuna, dar detaliilor pe care le aminteste cu fiecare ocazie (organe genitale plutindu-i prin fata ochilor) le adauga o intriga psihologica nuantata, concentrata pe dezagregarea acestui cuplu odata ce sotia realizeaza ca libertatea sexuala ii anuleaza unicitatea. Hedi/ Inhebbek Hedi, debutul cineastului tunisian Mohamed Ben Attia, film coprodus de fratii Dardenne, a fost premiat pentru interpretarea luminoasa a protagonistului, Majd Mastoura, dar premiul (ca si in celelalte cazuri) e tot al filmului. Plasat in Tunisia de azi, la cinci ani dupa Primavara Araba, filmul e un love story intre un tanar si o alta femeie decat cea cu care trebuie sa se casatoreasca. Apreciat de critica prin texte de intampinare mai mult decat favorabile, Hedi a luat si Premiul de Debut, oferit de alt juriu. In fine, Mark Lee Ping Bing a luat Premiul pentru realizare artistica deosebita pentru imaginea lui Crosscurent, de Yang Chao. Filmul, o docu-fictiune despre fluviul Yangtze, n-a rupt gura criticilor, acestia remarcandu-i insa frumusetea plastica.
Premiile romanesti
Si romanii au fost premiati la Berlin. Ilegitim, de Adrian Sitaru, un lungmetraj independent realizat cu eforturi financiare proprii si care a fost prezentat in sectiunea Forum, a primit Premiul C.I.C.A.E. (Confédération Internationale des Cinémas d’Art et d’Essai), premiu foarte util pentru distributia lui. O noapte la Kokoriki, film de examen pentru masterul UNATC al Roxanei Stroe, a fost distins cu Premiul Special Generation 14plus (el fiind prezentat in sectiunea cu filme pentru tineret a festivalului). Fara dialog, dar cu ajutorul expresivilor interpreti Cristian Priboi, Cristian Bota si Iulia Ciochina, al muzicii si al unui umor discret, filmul infatiseaza o petrecere de majorat de la o discoteca rurala cu un triunghi amoros scandalos pentru anii ’90, cand e plasata actiunea.
Palmaresul Juriului International
Ursul de Aur pentru Cel mai bun film: Fuocoammare/ Fire at Sea, de Gianfranco Rosi;
Ursul de Argint si Jury Grand Prix: Death in Sarajevo/ Smrt u Sarajevu, de Danis Tanovi?;
Ursul de Argint si Premiul Alfred Bauer (pentru un film care deschide noi perspective): A Lullaby to the Sorrowful Mystery (Filipine/Singapore), de Lav Diaz;
Ursul de Argint si Premiul pentru Cel mai bun regizor: Mia Hansen-Løve, pentru L’avenir/ Things to Come (Franta/Germania);
Ursul de Argint si Premiul pentru Cea mai buna actrita: Trine Dyrholm, pentru The Commune/ Kollektivet (Danemarca), de Thomas Vinterberg;
Ursul de Argint si Premiul pentru Cel mai bun actor: Majd Mastoura, pentru Hedi (Tunisia, Belgia, Franta);
Ursul de Argint si Premiul pentru Cel mai bun scenariu: United States of Love, de Tomasz Wasilewski (Polonia);
Ursul de Argint si Premiul pentru realizare artistica deosebita in categoriile imagine, montaj, coloana sonora, costume ori scenografie: Mark Lee Ping Bing, director de imagine la Crosscurent, de Yang Chao.
FOTO: www.berlinale.de
Galerie foto
