Meet George Webb. Detectiv particular si metafizic, satul
de certitudini (desi in slujba lor), pus pe dileme vechi. Romanul autorului
englez Graham Swift (laureatul unui Booker Prize in 1996) ar fi putut la fel de
bine sa fie un film, dar e literatura. In orice caz, din alte doua carti ale
sale, Pamintul apelor si Ultima comanda, au rezultat ecranizari reusite, ultima
dintre ele cu Oscar-nominalizata Hellen Mirren in rolul principal.
Cind m-am apucat de citit Lumina
zilei (Editura Polirom, 2006, traducere din limba engleza de Luana Schidu),
am pornit cu prejudecata ca probabil o sa am de-a face cu o banala istorioara
politista, in care tensiunea maxima va fi direct legata si provocata de
elucidarea crimei. Numai ca – si aici intervine partea frumoasa – crima e doar
pretextul unei cazuistici a introspectiei. De fapt, intreaga poveste (totusi
bine legata) e parca inventata pentru a servi drept… element introductiv. Cu
alte cuvinte, interesant trebuie sa fie nu „subiectul” in sine al romanului, cit
ceea ce face obiectul lui: transformarile naturii umane, prinse intre moralitate
si imoralitate, esec si succes, iubire si inselaciune. Iar bucatile puzzle-ului
sint adunate – cu suficienta maiestrie stilistica – rind pe rind si asamblate
intr-un peisaj cu nuanta dramatica.
Detectivul nostru rasuceste pe toate partile esecurile proprii, iubirile
intempestive si conditia ilicita de a vina vietile altor oameni. Dramatismul
adulterului altora ne e impartasit, prin vocea lui, cinic, cu o luciditate
care-ti da fiori. Pe de o parte, n-am vrea sa asistam la sfisierea cuplurilor,
pe de alta, exista intotdeauna argumente descoperite pe parcurs, atit de
echilibrate si de partea amantilor.
Cum se sufoca iubirea dintre doi oameni? Cind e momentul in care stim daca
vrem sa renuntam sau preferam sa ducem o viata dubla? Ori, vorba femeii
inselate, Sarah Nash (care isi omoara sotul in deplina cunostinta de cauza si de
care se va indragosti George): Ce faci cind iubesti intr-adevar? Iti asumi si
varianta ca, la un moment dat, celalalt s-ar putea sa nu te mai iubeasca…
Cu alte cuvinte, iti insusesti adevarul incertitudinii. Zic: luati-va cartea,
e bine de problematizat.
„S-a intors si a disparut. Cu sfichiuirea parului ei stralucitor cu tot. S-a
transformat in sunetul pasilor ei pe coridor, sunetul unei usi trintite (poate
doar o inchisese, poate mi se paruse doar ca o trintise). Am simtit zgomotul
masinii. Apoi am simtit ca ma prabusesc. De doua ori judecat – pentru un dublu
esec. Ma prabuseam, desi stateam la masa din bucatarie, cu piinea prajita in
git, stateam acolo fara sa ma misc, dar cazind intruna.” – Graham Swift, Lumina
zilei