Dorotheea Petre interpreteaza rolul principal, o femeie cunoscuta in satul ei ca femeie-vraci, vindecand prin puterea namolului. Cand ramane insarcinata si le povesteste apropiatilor ca sarcina se datoreaza namolului si nu unui barbat, satenii o acuza de vrajitorie si o alunga. Ajungand intr-o clinica din zona lacului Techirghiol, Mara o intalneste pe Lili (Elina Löwensohn), o femeie bogata care incearca sa gaseasca o solutie pentru propria infertilitate. Treptat, trecutul si natura femeii misterioase ies la iveala, iar Mara si copilul ei incep sa fie amenintati.
Din distributia filmului mai fac parte Bogdan Dumitrache, Elina Löwensohn, George Pistereanu, Mirela Oprisor, Nicodim Ungureanu, Mara Nicolescu, Liviu Pintileasa si Constantin Tache Florescu. Imaginea este semnata de Hélène Louvart, care a mai lucrat cu Agnès Varda, Wim Wenders, Claire Denis sau Leos Carax, iar monteur este Nelly Quettier, cunoscuta pentru colaborarea cu Leos Carax si Claire Denis.
Mai jos, un interviu cu Dorotheea Petre despre Miracolul din Tekir, miracole in general si scoala ei de actorie.
Vorbeste-ne putin despre personajul tau: cine e, ce ti-a placut la el, cum l-ai construit?
Personajul meu, Mara, este mai mult o metafora, este, daca vrei, hartia de turnesol care dezvaluie pH-ul emotional al celorlalte personaje. Mi-au placut puritatea personajului, faptul ca transforma vietile celorlalti, hotararea lui, taria de caracter.
Ai rezonat usor cu el?
A fost un rol care mi-a produs o mare bucurie in a-l interpreta, prin complexitatea lui si contrapunctul dintre partea umana a Marei si rolul ei de metafora, de catalizator al transfomarii interioare a celorlalte personaje.
A fost important faptul ca esti mama pentru felul in care l-ai inteles si construit?
Noi, actorii, lucram cu imaginatia mai mult decat cu experienta personala, dar bineinteles ca atunci cand poti substitui situatii din viata reala cu situatii de joc, lucrurile sunt mai usoare. La scena nasterii, care, din pacate, a cazut la montaj, mi-a folosit experienta personala. A fost o scena foarte grea si, intr-adevar, faptul ca in viata reala am trecut prin experienta nasterii m-a ajutat.
De ce a fost o scena grea? A fost cea mai grea scena pe care ai avut-o?
Nu a fost neaparat cea mai grea, dar a fost filmata in prim-plan, intr-o barca plutind pe mare si desigur ca nu este usor sa poti reproduce emotiile si senzatiile prin care trece o femeie in momentul nasterii. Este un moment puternic, si jocul actoricesc trebuie sa fie pe masura intensitatii momentului, dar, in acelasi timp, orice exagerare poate duce o astfel de scena in ridicol.
La fel ca Ryna, si Miracolul din Tekir a fost filmat aproape de mare – de unde esti si tu. Te simti impregnata de zona aceea?
Nu pot spune ca ma simt impregnata de zona asta, mie personal imi place mai mult muntele decat marea, dar asa s-a intamplat.
Ce scena iti place cel mai mult din film?
Nu cred ca am o scena preferata, toate imi plac din motive diferite.
Crezi in miracole?
Cred. Cred in acele coincidente incredibile pe care le-am trait cu totii la un moment dat. Cred ca suntem fiinte cuantice si miracolele sunt exact ceea ce noi nu putem explica inca. Sper ca intr-o zi vom intelege mult mai multe despre miracole.
Ce miracol poti impartasi cu cititorii?
Atunci cand aveam 4 ani, bunicul meu imi spunea ca isi doreste sa traiasca sa ma vada artista. Simplul fapt ca acum sunt actrita, drumul pe care l-am parcurs pentru a fi actrita, este un miracol cap-coada.
Miracolele li se intampla numai celor care cred in ele?
Cred ca miracolele se intampla tot timpul, dar uneori nu le recunoastem sau le recunoastem prea tarziu. Si mai cred in energia pe care o trimiti undeva in univers si care se intoarce inapoi ca un bumerang.
De ce iti place sa lucrezi cu Ruxandra Zenide? Crezi ca esti un alter ego pentru ea?
Imi place sa lucrez cu Ruxandra in masura in care imi place sa lucrez cu regizori care au povesti interesante de spus. Nu stiu daca sunt sau nu un alter ego pentru ea, cred mai degraba ca a vazut in mine lucruri care sa o inspire.
Ce reactii ati primit la Festivalul de la Zürich?
La Zürich, reactiile au fost foarte bune. Filmul a fost foarte apreciat pentru sensibilitatea si abordarea curajoasa a regizorului.
Ce ai mai facut de la Mer Nero incoace? Ce satisfactii iti aduce scoala de actorie?
Se fac, intr-adevar, cinci ani de cand am deschis scoala de actorie „Fii actor“, din dorinta de a impartasi cu oameni pasionati de actorie beneficiile pe care aceasta le aduce pe plan personal si profesional. Este un proiect care imi aduce foarte multe satisfactii personale. Este minunat sa descopar talente naturale si sa vad cum actoria face oamenii increzatori si fericiti.
In ultima vreme, au aparut mai multe scoli de actorie. Ma gandesc ca, din moment ce exista oferta, exista si cerere. Ce anume cauta oamenii in ele?
Intr-adevar, interesul pentru teatru a crescut enorm in ultimul timp, iar motivele pentru care oamenii vin la astfel de cursuri sunt diverse – de la curiozitate si fascinatie, pana la dorinta neimplinita de a fi actor.
Cum lucrezi cu elevii? Pe ce te concentrezi?
Scoala „Fii actor“ este dedicata neprofesionistilor care vor sa-si imbunatateasca aptitudinile si sa invete sa se puna in valoare prin tehnici actoricesti. Pentru ca actoria este cea mai eficienta forma de dezvoltare personala, fiind o arta foarte complexa, care necesita mobilizarea si educarea multor deprinderi, oamenii invata sa se puna in valoare, constienti fiind ca actoria e o solutie la multe dintre problemele cu care se confrunta, fie ca este vorba despre autocontrolul emotiilor sau despre o mai buna intelegere a propriei persoane si a celorlalti.
De asemenea, este si o arta fascinanta, foarte distractiva si relaxanta. Ma concentrez pe obiectivele fiecarui cursant, pe motivele pentru care el vine la acest curs si calibrez de multe ori metoda si structura cursului in functie de obiectivele si nevoile elevilor.
Te-ai gandit sa faci un film cu ei, asa cum Alina Grigore a facut cu scoala ei, InLight, sau cum Actoriedefilm.ro face de mai demult?
Desi majoritatea cursantilor mei sunt oameni din corporatii care doresc sa-si imbunatateasca aptitudinile de softs kills (n.red.: deprinderi care tin de inteligenta emotionala) si nu neaparat sa iasa „la scena deschisa“, intentionez sa facem un spectacol cu noua grupa, undeva la inceputul verii.
Cand o sa te mai vedem pe ecran?
Cat de curand, sper. Sunt in discutii pentru un film care se va filma in Italia. In rest, ca actor, nu stii niciodata ce-ti rezerva telefonul sau castingul de maine.
Scandalul Oscarurilor a determinat Academia Americana de Film sa modifice regulamentul si sa decida sa mareasca si numarul membrilor femei. Putem vorbi de o discriminare in randul femeilor in cinematografia romaneasca? Ma gandesc, poate, la mai putine roluri pentru ele…
Eu nu am perceput asta. Daca ea exista, nu stiu ce sa zic… Statistic, da, sunt mai putine roluri feminine in cinematografia romaneasca, dar eu nu o vad ca pe o discriminare. Uneori lucrurile au o explicatie mult mai simpla decat teoria conspiratiei.
Ce planuri ai pentru viitorul apropiat, in afara de a te muta?
Am multe proiecte in desfasurare, dar prefer sa vorbesc despre ele cand sunt terminate. Intr-adevar, mutatul intr-o casa noua e pe lista de prioritati.