Te uiti la scena politica si mereu vezi personaje de tip Vadim. Partidele politice importante se adapteaza greu noilor vremuri si continua discursurile cu greaua mostenire sau cu bau-baul extern. De ce fac asta? Pentru ca le merge si gasesc terenul fertil. Adica electoratul dispus sa inghita asemenea enormitati.
Chiar sa nu stie grevista foamei Cristiana Anghel ce inseamna MCV? Cu siguranta ca stie, dar profita de naivitatea existenta in societatea romaneasca.
Cand un primar fura, ba chiar e condamnat la puscarie pentru tunuri grele, dar e primul in sondaje in comunitatea respectiva, te intrebi in ce tara traim si daca nu cumva insusi electoratul e duplicitar.
Cerem partidelor sa se curete, sa renunte la baroni, dar cand formatiunile vor sa desemneze candidatii, tot aia corupti, demodati si pusi pe rele sunt in frunte. Iar daca partidul sub flamura caruia a candidat nu-l mai vrea, politicianul cu bube gaseste alt culcus politic si este iarasi ales. E o ciudatenie pe care cu greu o putem explica.
Sa luam doar exemplul Iasului, unde Gheorghe Nichita ar fi castigat fara probleme al patrulea mandat la Primarie, daca n-ar fi aparut dosarele DNA si povestea cu Beciul Domnesc. Insa daca acelasi Nichita ar fi lasat de Justitie sa candideze, iar PSD Iasi l-ar fi sustinut din nou in iunie, nimic nu l-ar fi impiedicat sa mai castige o tura.
Si atunci revenim la intrebarea: Politicienii sunt smecheri, corupti si mincinosi, dar noi, cei care mergem la vot, cum suntem? Exista o masa critica in masura sa rada din politica specimene gen Gheorghe Nichita, Marian Vanghelie sau Nicusor Constantinescu? Raspunsul e clar: nu. Doar Justitia poate opri bataia de joc si furtul din banul public, electoratul mai greu. In cazul asta, cine trebuie reformat mai intai? Electoratul sau clasa politica?
Am asistat, fara indoiala, la o evolutie a societatii, din 1990 incoace, insa pasii sunt lenti, impiedicati si nu intotdeauna exista sentimentul ca ne-am facut definitiv bine. Daca PSD nu si-ar fi dat singur cu stangul in dreptul la prezidentialele din 2014, altfel ar fi stat lucrurile acum, iar Ponta isi arata adevarata fata, dar mai ales forta, din jiltul de la Cotroceni.
Dincolo de electoratul inca buimac si care se lasa usor pacalit, atat PNL, cat si PSD nu se pot adapta la noile realitati. Ne referim doar la partidele mari, insa reteta e valabila, din pacate, pentru toate fortele politice care au condus Romania.
In continuare se minte in politica, se fac promisiuni aiuritoare, se lanseaza zvonuri fara acoperire si se transmit tot felul de mesaje doar pentru a-i pacali din nou pe alegatori.
Nu exista vointa pentru schimbare radicala, cum nu exista nici curajul politic pentru a face lucruri bune, indiferent de consecintele politice. Ne amintim doar de preluarea guvernarii de catre tehnocratul Ciolos si de cererile strazii cu alegerile in doua tururi la primari. Nu conta ca asta vrea buna parte din electorat, guvernul Ciolos n-a vrut sa declanseze un scandal politic. Cu toate acestea, ce s-ar fi intamplat daca legea electorala era schimbata in ianuarie? Aveau cei de la PSD curajul sa dea jos guvernul doar pe acest motiv, la doar cateva saptamani distanta de momentul Colectiv? Nici vorba.
Romania e intr-un blocaj, iar lehamitea pare a se reinstala, culmea, intr-un moment in care societatea ar fi trebuit sa continue sa fie vigilenta.
A existat o perioada buna pentru partidele si miscarile politice noi, insa si aceasta s-a stins, pentru ca fie nu stiu ce sa transmita electoratului, fie au alta agenda si le e dificil sa ajunga la public.
In orice caz, vom vedea in acest an in ce punct ne aflam. E posibil insa sa ne fi entuziasmat mult prea tare in noiembrie 2015, cu fenomenul post-Colectiv si sa constatam ca forta schimbarii e inca firava si incapabila sa decida „Stop-Joc“.
Vom afla, la finele acestui an, daca nu cumva exista doar un nucleu de tineri frumosi, care poate schimba oricand in strada un guvern, dar care nu va reusi prea repede sa zdruncine sistemul.