Autorul reconstituirii istoriei este Walter Moskalew (Moskaliov), unul dintre verii mult mai tineri ai pianistului, care traieste in Statele Unite si a devenit, dupa moartea mamei si a matusii Meri, detinatorul intregii arhive a familiei. Fiindca in exilul lor, cele doua surori au luat cu ele tot ceea ce amintea despre copilaria si adolescenta lui Richter, de la manuscrisul unei piese de teatru scrisa la noua ani, la primele programe si afise de concert, si pana la o intreaga arhiva pretioasa de fotografii si de lucrari de arta (schite, desene, tablouri etc.). Ar fi suficiente si numai cele circa 400 de fotografii infatisandu-l pe Svetik Richter in familie si la pian in anii 1920-1930 si apoi dupa 1960, pentru a te bucura de acest volum revelator in multe privinte.
Memoriul de familie este alcatuit din trei parti, o ampla reconstituire biografica realizata, de-a lungul a mai bine de un deceniu, de Walter Moskalew (intitulata Trei surori – O istorie de familie), amintirile dictate inainte de a se stinge din viata de mama pianistului: Viata mea – Memoriile Anei Moskalewa-Richter si cele ale matusii sale, Tamara Moskalewa/Dagmar von Reincke, Sviatoslav Richter copil. Din punct de vedere biografic, amintirile matusii Tamara, sub forma unor schite-portret, sunt cele mai interesante, data fiind relatia afectiva particulara dintre ea si Svetik, cladita in vremea de restriste a razboiului civil din Rusia, cand copilul Richter, separat de parintii sai ramasi la Odesa, a fost ingrijit de ea in casa familiei, la Jitomir. Relatia lor avea sa fie reluata si retraita intens – se pastreaza cateva sute de scrisori si fotografii – odata cu revederea lor la New York, in 1960, anul primului mare turneu in Occident ce i s-a permis pianistului.
In acelasi an, Svetik isi revedea mama, dupa 20 de ani de separare, dar intre ei raporturile aveau sa ramana cumva voalate de „pacatul“ Niutei, relatia ca amanta si apoi casatoria cu muzicianul Serghei Kondratiev, care prelua, dupa evacuarea si stabilirea lor in Germania, si numele tatalui sau ucis, Richter.
Reconstituirea anilor adolescentei lui Richter, traita in conacul de la Jitomir, este interesanta in mod special pentru sursele dezvoltarii sale intelectuale si artistice, alimentata de familie si matusa Meri, artista plastica, in particular. Meri aduna si publica intr-un volum in limba germana, cu sprijinul consulului Germaniei de la Odesa, povestile in care il leganase pe Svetik, care devenea personajul central al cartii ilustrate de ea, Hanspeter Waldtraum (Visul padurii lui Hanspeter).
In timpul unei vacante la conac, in 1936, intreaga familie (din nou in lipsa parintilor lui Svetik) imagina si punea in scena in padure un soi de bacanala, asemanatoare celei a suitei lui Musorgski, O noapte pe muntele plesuv. Varul sau Fritz il juca pe Pan, unchiul Kolia se deghiza intr-un spirit al padurii, mama lui Walter Moskalew intr-o nimfa, rolurile principale revenindu-le lui Meri si Svetik, ultimul pe rand, pe post de nimfa, seducator Mefistofele, zeu al pastorilor, Pan.
Gustul pentru asemenea inscenari teatrale avea sa-i ramana pana la anii maturitatii, cand le organiza cu prieteni invitati in apartamentul sau la Moscova, despre una dintre ele, un act dintr-o piesa de Molière, povestind in prefata volumului pianistul Vladimir Ashkenazy, apropiat o vreme al lui Richter. Dupa o prima repetitie cu succes, Ashkenazy profita de o ocazie pentru a ramane impreuna cu sotia sa in Occident. Cei doi aveau sa se revada amical un sfert de veac mai tarziu, la Washington, unde Richter il intampina spunandu-i: „Nu ai venit, in final, sa joci in piesa mea de Molière!…“.
Pretioase sunt si cateva dintre amintirile lui Walter Moskalew despre discutiile pe teme muzicale purtate cu Svetik in anii ’60, cei ai turneelor din Statele Unite. Moskalew evoca spusele lui Richter despre Variatiunile Diabelli de Beethoven sau cea de-a saptea Sonata pentru pian de Prokofiev, pentru a afirma ca, in opinia lui, „felul sau de a canta era intotdeauna afectat profund de imaginile pe care i le evoca muzica si, poate, aceasta capacitate a lui de vizualizare a sunetului i-a permis atat sa captureze perfect spiritul unei piese, cat si sa ii reveleze arhitectura muzicala“. Mstislav Rostropovici evoca peste ani, intr-un interviu, o repetitie cu Richter a Sonatei pentru violoncel si pian in mi minor de Brahms, in cursul careia Svetik se oprise brusc pentru a-l intreba ganditor: „Ce crezi, cum o fi fost vremea cand Brahms a compus Sonata?“…
*Walter Moskalew, Anna Moskalewa-Richter, Dagmar von Reincke, Svetik. A Family Memoir of Sviatoslav Richter. Translated and edited by Anthony Phillips. Forward by Vladimir Ashkenazy. Introduction by Bruno Monsaingeon. London: Toccata Press, 2015. 462 pp. + ill.
FOTO: Toccata Press
FOTO 2: New York, 1970, de Walter Moskalew
FOTO 3: Impreuna cu parintii sai (1937)
FOTO 4: Exersindu-si puterile la o orga portativa