Nu a fost inedita numai propunerea de intalnire cu jurnalistii, ci si modalitatea pe care Biroul de Presa al Ministerului Culturii a ales-o pentru a-i chema la acest mic-dejun de lucru: social media. Cu doar doua zile inainte de 8 martie, am primit, via Simona Sora (critic literar, jurnalist, scriitoare, traducatoare, actual consilier pentru literatura al ministrului), pe contul personal de Facebook, invitatia la evenimentul cu pricina. In paralel, pe Facebook-ul ministrului fusese publicata aceeasi invitatie, iar luni, 7 martie, o parte din presa culturala a primit si via e-mail o invitatie oficiala.
Desi timpul de confirmare a fost scurt, iar ora matinala (9.00), jurnalistii culturali au raspuns prompt invitatiei – de unde se poate ghici nevoia de dialog – si au participat in numar destul de mare la intalnirea cu Vlad Alexandrescu. Nu toti cei care au venit marti la TNB au fost din presa. Au fost interesati de o conversatie cu ministrul si arhitecti, angajati ai unor muzee, reprezentanti ai unor ONG-uri, iar Vlad Alexandrescu a fost insotit, la randul sau, de consilierii pe care si i-a ales, precizand, chiar la inceputul intalnirii, ca acestia sunt acolo pentru a raspunde la intrebarile la care el nu ar sti sa raspunda. De altfel, ministrul a continuat, spunand: „Scopul acestei intalniri nu este neaparat sa informam publicul, ci sa va informam pe dumneavoastra. Puteti scrie stiri despre ceea ce discutam, dar nu acesta este scopul principal“.
Asa ca, timp de fix doua ore, s-au expus punctele propuse pe agenda initiala, s-au transmis cateva sugestii si a existat o sesiune de intrebari si raspunsuri. La final, doua recomandari din partea jurnalistilor au fost de remarcat: prima, ca acest tip de intalniri sa devina o obisnuita lunara, iar o data pe an sa se instituie un soi de Zi a Portilor Deschise la Ministerul Culturii.
Codul Patrimoniului va intra in dezbatere publica
Ne intoarcem la discutiile propriu-zise. In primele douazeci de minute, Vlad Alexandrescu a trecut in revista activitatea sa si a Ministerului pe care il conduce, din ultimele trei luni si ceva. A inceput cu starea in care a gasit Ministerul Culturii la venirea sa, „preiau un minister sarac, cu salarii foarte mici si un personal redus“, a reamintit ca mandatul sau este scurt si, prin urmare, doreste sa lase unele proiecte in stadiul in care sa nu poata fi „ingropate“ de cei care preiau functia dupa aceea, a recapitulat subiectele fierbinti, cele discutate intens in ultimele saptamani, si a dialogat cu jurnalistii.
Dintre acestea, reiau, pe scurt, cateva. Problema patrimoniului – domeniul care crede Ministrul ca a fost cel mai mult afectat de coruptie – pare sa fie una dintre preocuparile sale majore. S-a conversat pe marginea unui Pact National al Patrimoniului pe baza caruia sa se poata interveni in situatiile de urgenta in maximum 24 de ore, ca in Italia, dar si despre Codul Patrimoniului, in lucru de o luna, care va fi supus dezbaterii publice pe site-ul Ministerului, in curand.
Apoi, despre sala de concerte pe care o doreste construita si utilizata ca spatiu cultural multifunctional – a dezvaluit, in sfarsit, locul la care se gandise pentru materializarea planului sau: garajele de langa Guvern, cele dintre Piata Victoriei si Piata Aviatorilor, acolo unde sunt cateva mii de metri patrati nefolositi si unde se afla acum o cladire de patrimoniu –, precizand ca proiectul se va intinde, cel mai probabil, pe o durata de 4 ani. Au urmat cinematografia si Legea cinematografiei, momentan in lucru. Ministrul urmareste indeaproape deblocarea fondurilor la Centrul National al Cinematografiei – in luna mai vor fi anuntati castigatorii primului concurs –, in toamna schimband regulamentul sesiunilor de finantare, deoarece nu este multumit de felul in care acestea s-au desfasurat pana acum, ajungand mai mult la anumiti cineasti – regizorii consacrati – si la casele de productie mai mari, ceea ce, spune acesta, este in regula atata timp cat sunt incluse solutii pentru tinerii la inceput de drum, cei care n-au confirmat pana acum. Un alt amanunt important este cel al revitalizarii salilor de cinematograf din toata tara. A ridicat si problema distributiei foarte slabe a filmelor romanesti in strainatate, dar si in tara, puncte in care isi propune sa gaseasca solutii adecvate.
Revistele independente, finantate prin concurs
Deosebit de relevante sunt si modalitatile prin care se vor stimula industriile si comunitatile creative si noile programe de finantare ACCES, CultIn si Carte Blanche. Rezidentele de creatie ies, astfel, in evidenta: vor fi oferite scriitorilor, artistilor romani intr-un loc din Romania, nu neaparat Bucuresti, pe o perioada de 3-6 luni, impreuna cu o suma de bani din care acei artisti sa poata trai decent; acestea sunt deschise si catre tineri; in plan sunt si cateva rezidente pentru artistii consacrati, care sa-si poata incepe proiecte de anvergura cu sprijinul Ministerului Culturii.
Totodata, vitale sunt si revizuirea statutului artistilor din Codul Muncii si rediscutarea Legii Mecenatului, a Sponsorizarii – negocieri cu Guvernul Romaniei pentru gasirea unor puncte comune si a unor beneficii mai mari pentru sponsorii care investesc in cultura.
Revistele culturale nu au fost neglijate la aceasta intalnire. Vlad Alexandrescu a spus ca, in ceea ce priveste finantarea revistelor culturale ale uniunilor de creatori, el nu face decat sa aplice Legea nr. 136/2015, dar s-a intrebat din ce bani functionau aceste reviste inainte de august 2015. Noutatea adusa insa de echipa dumnealui este finantarea, prin concurs, a revistelor independente. Cu aceasta ocazie, a fost adusa in discutie Uniunea Scriitorilor din Romania (USR) si chestiunile recente. Ministrul a raspuns diplomat, afirmand ca „nu poate intra in bucataria USR“, dar „este preocupat de ce se intampla acolo“ si, „daca exista nemultumiri, scriitorii trebuie sa le expuna“.
E dificil sa rezumi doua ore de conversatii neintrerupte si, in final, nu aceasta este tinta acestui material, asa cum spunea si ministrul Culturii. Mai degraba, randurile de fata se vor a fi dovezi ale unor progrese. Am avut parte de un eveniment (aproape) informal, cu momente relaxate (sau putin aprinse) si umor. Un semn de normalitate.