Oameni din institutie, analisti de media, politicieni au incercat sa desluseasca ce se poate face pentru ca TVR sa aiba un viitor pe piata media din Romania. Sau cel putin un viitor, de oricare fel ar fi el. Dincolo de pierderea masiva de audienta, TVR se confrunta in ultimul timp cu uriase probleme financiare, dar si editoriale. Spre lauda presedintelui director general interimar, Irina Radu, ne aflam intr-o faza in care s-a incercat dinspre televiziune lansarea unei dezbateri care sa nu mai puna batista pe tambal – nici in fata Parlamentului si nici in fata opiniei publice.
In primul rand, se observa ca, in orice situatie te-ai afla, fie ca esti Maria Sharapova sau televiziunea publica, comunicarea onesta iti aduce beneficii imediate: incepi sa fii ascultat. Macar de cei care au disponibilitatea sa o faca. TVR a ramas de multe luni fara Consiliu de Administratie – de cand a picat in Parlament raportul de activitate al institutiei, fapt care a condus, conform legii, automat, si la demiterea fostului PDG, Stelian Tanase. De atunci, numita interimar PDG, Irina Radu a transmis nenumarate scrisori parlamentarilor, care controleaza direct radioul si televiziunea publice.
Mesajul a fost simplu: daca nu se gasesc solutii pe termen scurt, data fiind situatia financiara grava, TVR va trage obloanele curand. Cat despre opinia publica – s-o recunoastem –, interesul pentru necazurile canalelor publice a fost unul extrem de redus.
Lucrul cel mai complicat de inteles, care explica si scaderea audientelor si a relevantei, este ca desi cheltuie o gramada de bani, TVR nu are bani de programe – emisiuni, transmisii sportive si tot asa. Cum sa cheltui niste zeci de milioane de euro anual din veniturile din taxa si publicitate, dar, in acelasi timp, banii acestia sa nu se vada aproape deloc in ceea ce apare pe sticla? Ei, uite ca se poate taman in situatia data. TVR plateste datorii reesalonate la fisc, foarte multe salarii ale unor oameni care au si nu prea au legatura cu ce se vede pe post, despagubiri castigate de actuali si fosti salariati in instante prin decizii definitive, rate la contracte de difuzare a unor filme care nici n-au ajuns vreodata sa fie transmise pe vreun post (de „bune“ ce-s), rate la transmisii sportive de mult petrecute (dar care nu au fost platite la timp), rate la eurovizioane mai noi sau mai vechi si tot asa. Cu ce sa mai produci stiri, emisiuni de divertisment, sa platesti vedete sau productii independente?
In tot acest balamuc, niste parlamentari de la PSD s-au gandit ca treaba s-ar rezolva daca s-ar uni Societatea Romana de Radiodifuziune cu Societatea Romana de Televiziune (ai un picior bolnav, il imbolnavesti si pe celalalt?) sau daca ar fi separate functia de Presedinte al CA de cea de Director General. Genial! Pana la urma, s-a ajuns la concluzia ca insolventa ar putea redresa TVR. Adica oprim pe moment plata datoriilor si facem un plan de atac. Cu ocazia aceasta, chiar se vor separa functiile de conducere – un administrator special va fi cu ochii pe conturile televiziunii, in vreme ce o echipa distincta va incerca sa asigure fluxul editorial. Stim doar cat de „performante“ sunt societatile romanesti aflate in insolventa.
Teoretic, nimeni nu vrea sa se desfiinteze TVR-ul. In practica, Ciolos se spala pe maini zicand ca e treaba Parlamentului, iar despre Parlament stim deja ca e superperformant si aduna mintile stralucite ale politicii de la noi, mai ceva ca economistii la BNR. Din interiorul TVR, greu de crezut c-o sa vina vreo solutie miraculoasa (in dezbaterile de saptamana trecuta se facea apel la sindicate ca angajatii care au obtinut despagubiri in instanta sa ierte, macar pentru moment, institutia de datorie – complet realist, coane Fanica!). De la public nici atat – pentru ca de prea multa vreme se uita in alta parte (si la propriu, si la figurat). Tragic este ca, desi pacientul a inceput in sfarsit sa recunoasca faptul ca are o problema de sanatate, n-are doctor la care sa se duca si sa aiba incredere c-o sa-l faca bine. Sincer? In situatia data, nu cred ca avem nevoie atat de un alt TVR, cat mai degraba de un alt Parlament, cu toti boii acasa.