Dupa ce Iasul s-a impleticit in drumul spre obtinerea titlului de Capitala Europeana a Culturii, un titlu care ar fi generat o finantare substantiala (pe proiecte sau investitii directe), capitala Moldovei cauta sa isi regaseasca echilibrul. Iar in ceea ce priveste investitiile viitoare, in infrastructura in principal, desi cu un buget infinit mai subtire, reprezentantii mediului cultural iesean spun ca acestea trebuie gandite in functie de nevoi si nu de preferinte. Iar unul dintre cele mai mari minusuri in dezvoltarea unui oras atractiv din punct de vedere cultural este lipsa unei sali mari de spectacole, in care sa incapa intre o mie si trei mii de oameni. O sala in care sa se poata organiza manifestari pe atat de grandioase pe cat le vad organizatorii lor si pe atat de atractive pentru publicul din toata tara precum le doresc finantatorii. O sala care sa fie casa Filarmonicii – una dintre cele mai active institutii culturale iesene si una dintre cele mai vitregite –, dar si o sala in care sa poata intra, ca la ele acasa, Teatrul, Opera sau marii artisti ai lumii, care ocolesc momentan Iasul, fiindca orice concert organizat risca „sa pice“ daca vremea se dovedeste capricioasa.

Ideea infiintarii acestei sali de spectacole, la nivelul orasului, a fost inaintata de catre managerul Filarmonicii de Stat „Moldova“ din Iasi, Bujor Prelipcean. Intr-o serie de interventii publice, cat si in interviul acordat luna trecuta pentru „Suplimentul de cultura“, violonistul a precizat ca a avut de mai multe ori intentia de a aduce un mare artist, care ar fi strans zeci de mii de oameni, ca ar fi pus in scena „spectacole grandioase“, dar ca in Iasi nu exista o sala suficient de mare care sa le adaposteasca. Sala Teatrului National „Vasile Alecsandri“ din Iasi are o capacitate de 750 de locuri, una indeajuns pentru orice fel de reprezentantie teatrala sau chiar de opera, insa insuficienta pentru un spectacol de amploare care sa merite sa fie apreciat si vizionat de cel putin 1.000 de persoane.

Municipalitatea are la dispozitie doua sali cu capacitate ridicata, dar Casa Sindicatelor este in prezent inchisa si a devenit improprie actului artistic, conform declaratiilor primarului interimar Mihai Chirica, in timp ce Casa de Cultura a Studentilor are o sala mare, incapatoare, dar, de asemenea, nepotrivita pentru marile spectacole. „Cu siguranta ar fi nevoie de un astfel de spatiu, fiindca, fara discutii, Iasul are putine locuri care sunt generoase pentru arta. S-ar putea face un centru cultural pur si simplu al Iasului, care sa fie un complex de sali culturale cu diverse functii, dar sa fie si sali de spectacole. Noi, la Universitatea de Arte, ne-am gestionat situatiile si asiguram ceea ce este nevoie pentru un eveniment care ne priveste pe noi sau publicul imediat, dar pentru ceva deschis publicului larg nu avem un astfel de spatiu“, a declarat prof.dr. Atena-Elena Simionescu, rectorul Universitatii de Arte „George Enescu“ din Iasi.

S-ar umple, la unele evenimente, si o sala de 3.000 de locuri

Problema absentei unei astfel de sali este cunoscuta cel mai bine in randul organizatorilor de mari evenimente, chiar si concerte. Dupa cum au declarat pentru „Suplimentul de cultura“ mai multe voci avizate din domeniu, in momentul in care o trupa renumita decide sa vina in Iasi, i se propun o serie de destinatii la care ar putea sa ajunga cu usurinta – accesul cu avionul, al camioanelor cu suportul tehnic etc. –, iar Iasul este evitat tocmai din motivul ca nu exista o solutie de avarie pentru a putea gazdui un eveniment de mare amploare indoor. „Cu siguranta ca, da, cred ca e o intrebare mai mult retorica. Iasul trebuie sa aiba un spatiu de cel putin 1.000 de locuri, daca nu chiar mai mult, ma gandesc la o sala de 2.000, poate chiar 3.000 de locuri“, a declarat Florin Mindirigiu, CEO al firmei Abplus Events, care a adus pe piata din Iasi, printre altele, si conceptul Festivalului International al Educatiei (FIE), preluat apoi de catre Primaria Municipiului Iasi. Acesta a mai specificat si faptul ca o astfel de sala nu trebuie sa fie construita dupa un format fix sau rigid, spatiile putand fi modulate si transformate intr-o serie de mici zone culturale. „Avem experienta Poloniei, care a inteles foarte rapid acest lucru si a dezvoltat in marile orase sali mari de concerte. De fapt, sunt multifunctionale, in ele se pot face si evenimente si concerte, pentru ca nu ai putea trai doar din concerte. Si atunci vii cu spatii multifunctionale, care servesc si ca spatiu de conferinte, de concerte, dar si de alte activitati“, a precizat Florin Mindirigiu.

Acesta a dat ca exemplu concret prima editie a FIE, cand din cauza vremii concertul „Clasic 300“ a trebuit sa fie mutat in Sala Polivalenta, un spatiu „care nu este deloc adecvat“. Iar organizarea in aer liber a unor astfel de manifestari artistice mai vine la pachet cu un risc, atunci cand sunt implicate nume importante – daca vremea nu este buna, concertul se anuleaza, dar onorariul ramane platit. „Atunci a fost un moment in care eu, personal, am simtit ce inseamna sa nu ai o sala in care sa poti muta un concert. Sunt zeci de concerte pe care nu poti sa le aduci in Iasi decat daca le faci in aer liber. Si daca le faci asa, ai doar doua sau trei luni de vara cu risc major, iar artistii au o clauza foarte clara – daca vremea nu e buna, spectacolul nu se tine, dar ei onorariul oricum ti-l percep. Pentru organizatori e foarte greu sa faca asta, trebuie sa iti asumi raspunderea“, a adaugat acesta.

„Ce alternative sunt pentru un concert de jazz?“

Dragos Basca, managing partner la compania organizatoare de evenimente Twin Arts, care a activat pentru o perioada si in Iasi si care inca mai aduce concerte catre capitala Moldovei, sustine o idee similara – existenta unei astfel de sali este prioritara si tine de conectarea la realitatea culturala internationala. „Este o utopie sa aspiri la dezvoltarea pietei culturale si la conectarea ei la realitatea internationala fara sa investesti in infrastructura de eveniment. O sala de concerte cu acustica buna, sistem de sunet performant si un pian de top nu ar trebui sa lipseasca din nici un oras mare din tara. Ce alternative are in acest moment un organizator de evenimente pentru un concert de jazz sau muzica clasica, de exemplu? Cum poate el asigura cerintele artistilor?“, a declarat Dragos Basca. El a mai spus ca un astfel de proiect trebuie sa fie cap de agenda in plan cultural in orice oras, inclusiv in Iasi, si ca acesta trebuie dezvoltat, sa nu ramana doar ideea construirii unei sali mari de concerte.

Dragos Basca a sugerat conceperea unui proiect de hub cultural unde, pe langa acest spatiu in care sa fie organizate concertele, sa existe si un centru multimedia, sali modulare pentru evenimente mai mici, o cafenea, spatii de repetitii pentru artisti sau spatii de lucru pentru freelanceri. „Toate aceste activitati pot genera venituri suplimentare, care sa faca intregul proiect sustenabil. Daca exista interes real si nu doar electoral, conducatorii temporari ai orasului ar trebui sa invite toti antreprenorii culturali la o discutie pe aceasta tema, sa le solicite expertiza si sa se apuce de lucru“, a adaugat Dragos Basca.

O sala noua, mai ieftina decat alte renovari

Chiar si oamenii de teatru sustin ca Iasul are nevoie de o sala in care sa se organizeze spectacole de mare amploare, nu doar de teatru, din acest punct de vedere Teatrul National dispunand de un spatiu proaspat restaurat cu cele aproximativ 750 de locuri. „Ce ii lipseste realmente Iasului acum este o sala moderna, noua, de concerte, un spatiu spectaculos si arhitectural, si ca utilitate culturala. O cladire multifunctionala, cu mai multe perimetre, unele de concerte – filarmonice sau de alt gen –, altele de dans contemporan, spatii modulare, apte sa gazduiasca si repetitii si spectacole variate, fie ale creatorilor ieseni, fie ale unor invitati. Un spatiu cu dotari de scenotehnica la nivelul zilei, care sa atraga prin infatisarea lui si prin ceea ce se petrece acolo, sa stimuleze inovatia si formele actuale de expresie artistica“, a spus Oltita Cintec, critic de teatru.

Aceasta argumenteaza ca un astfel de proiect ar putea costa chiar mai putin decat renovarea cladirii Filarmonicii, care are acum multe spectacole la Teatrul „Luceafarul“, pe o scena care este, dupa cum a spus si Bujor Prelipcean in interviul acordat „Suplimentului de cultura“, prea mica pentru orchestra, in special cand este acompaniata de cor, mai ales ca aceasta nu are acustica potrivita unor astfel de concerte. „Edificiul acesta nou de care zic si in necesitatea caruia cred s-ar putea ridica in timp mai scurt decat dureaza in Romania orice restaurare. Si l-as vedea imaginat exclusiv in urma unui concurs international de proiecte de arhitectura“, a adaugat Oltita Cintec.

Si artistii plastici au nevoie de un spatiu expozitional mare

Construirea unei sali care sa poata fi modificata in functie de necesitati ar ajuta inclusiv artistii plastici din Iasi. Felix Aftene, presedintele Uniunii Arististilor Plastici din Iasi, a explicat ca o astfel de sala nu este doar o dorinta, ci o necesitate prioritara spre care ar trebui sa se investeasca. El a dat ca exemplu orasul Cluj-Napoca, unde in fosta Fabrica de Pensule din oras, ONG-uri cu activitate culturala au format un mall cultural, in care convietuiesc mai multe categorii de arte si de artisti in acelasi timp, iar in Iasi s-ar putea face acelasi lucru. „Ideal ar fi ca toate aceste lucruri sa poata fi la un loc. Sa poti avea un spatiu cultural in care sa vii pentru dans, dar sa vezi chiar expozitii, teatru contemporan, asa cum se intampla in marile malluri culturale din afara sau chiar de la noi, din Cluj-Napoca. Evident ca mi-as dori sa fie un astfel de spatiu la Iasi“, a declarat Aftene. Acesta insa a mai evidentiat o necesitate – ca astfel de spatii sa nu fie construite la periferia Iasului, in zone restrictive pentru publicul de larg consum, carora le sunt menite, ci intr-o zona centrala. „Sper sa nu fie asa cum se aude acum, de Zona Industriala, de spatiul postindustrial romanesc, mi se pare o foarte mare prostie. Iasul este un oras care a avut in centru Academia de Arta, care acum a ajuns pe Sarariei, unde nu este un loc foarte rau, dar cred ca aceste spatii culturale trebuie sa fie in centrul unui oras. Mai ales ca Iasul, oricat ne laudam, ramane totusi un oras destul de saracut, dar care are un motor foarte puternic – universitatile ce aduc elevi si studenti catre aceasta zona culturala“, a declarat artistul iesean.

Insa cel mai important lucru, crede acesta, nu este finantarea construirii exclusive a spatiului respectiv si atat. El considera ca trebuie finantate si programe de reactie, spatii de rezidente, trebuie deschise portile internationale si forjate o serie de legaturi cu marii curatori si artisti ai lumii pentru ca, prin astfel de conexiuni, sa poata pleca in strainatate, sa expuna, si artisti ieseni. „Trebuie sa fie un spatiu viu“, a mai spus Felix Aftene, argumentand ca, in prezent, nu exista un loc in Iasi in care un artist mare sa poata veni sa expuna. „Avem doar Galeriile UAP, care sunt mici, pentru expozitii personale, de autor. Nu avem un spatiu ca sala Victoriei de pe vremuri. Acum speram sa se deschida Palatul Culturii, in aprilie, si sa aiba si un segment de arta contemporana, pentru ca ei isi expun momentan doar piese din patrimoniu“, a conchis acesta.

In hartiile primariei, ar merge construite doua sali

Proiectul unei astfel de sali exista de mai multi ani, la nivel declarativ, in intentiile municipalitatii locale. Primarul interimar Mihai Chirica sustine chiar ca au existat recent discutii pe marginea ridicarii unei sali de spectacol care sa fie polivalenta, dar nu din punct de vedere sportiv, ci una care sa poata adaposti mai multe categorii de evenimente. In mod concret, exista insa initiata doar o documentatie tehnica pentru organizarea unui concurs de solutii in vederea ridicarii unei astfel de sali de spectacole, iar una dintre variantele luate in calcul este Hotel Europa. „Construirea acesteia este mai mult decat importanta pentru ca nici unul dintre spectacole, cu exceptia celor de opera si teatru, nu sunt desfasurate in conditii cat de cat normale. Exista sala de la Casa Studentilor si cea de la Teatrul «Luceafarul», dar daca isi pune cineva mintea sa vada care este calitatea acelor sali, probabil ca ar ajunge la fel cum este acum sala de la Casa Sindicatelor, cu 1.200 de locuri, care sta inchisa. Nu mai corespund nici elementelor de confort si nici rigorilor impuse de lege privind aglomerarile de multime. Multe lucruri sunt deficitare si trebuie sa ne gandim ca s-ar putea sa ajungem in situatia in care sa nu mai putem sustine spectacole importante, fiindca nu mai avem unde“, a declarat Mihai Chirica.

Printre proiectele despre care primarul interimar sustine ca se afla in planurile municipalitatii se numara si aceasta sala de spectacole, despre care spune ca ar trebui sa se afle intr-o zona centrala. Mai mult, acesta argumenteaza ca, la modul ideal, ar trebui gandite cel putin doua astfel de sali – una in care sa se desfasoare concertele care sunt impinse, din lipsa de solutii, catre Sala Polivalenta, dar si o sala care sa poata adaposti Filarmonica si Opera. Daca pentru Filarmonica solutia s-ar regasi in adaptarea Cinematografului Victoria, pentru Opera ar trebui construita o cladire noua.

„In momentul de fata, parerea mea personala este ca nu exista divergente de opinie intre Opera si Teatru. Daca va duceti in parcare, veti vedea ca stau acolo recuzitele amandurora, pe holuri la fel, nu au un spatiu vital in care sa isi poata desfasura activitatea“, a mai spus Mihai Chirica.

Nu este insa nici sigur si nici evident de unde ar putea proveni fondurile necesare ridicarii acestor cladiri si edificii, nici un orizont de timp in care ele ar putea fi oferite publicului iesean. Insa actorii culturali ieseni sustin ca vremea discutiilor este de mult timp apusa si ca, in acest momente, daca se doreste cu adevarat sustinerea Iasului in drumul sau de a-si certifica pozitia de capitala a culturii romanesti, primul pas trebuie facut prin investitii semnificative in infrastructura. Investitii a caror durata de implementare sa se intinda pe zece ani, cum a fost cazul renovarii cladirii Teatrului, si care sa fie puse in aplicare dincolo de orice rafuiala politica sau orgoliu managerial.