Proiectul este un demers performativ punctual, de investigare a socialului, concretizat in cateva productii teatrale preocupate de momente si subiecte pozitionate in planul secund al opiniei publice. Fie din motive de cronologie istorica, indepartarea temporala afectand firesc si inevitabil memoria colectiva. Ori ca efect al unor strategii intentionate, justificate in subsidiar de disconfortul cauzat de adevarul istoric si problematicile actualitatii, mai ales in privinta unor aspecte legate de evenimente petrecute in deceniile apropiate de noi si mai proaspete in amintire. Proiectul a mai insemnat si un turneu prin tara cu productiile respective, pe harta inscriindu-se orasele Targoviste si Iasi.
Ce-am fi dac-am sti si Pentru ca meriti, cele doua rezultate scenice ale Platformei de Teatru Politic 2015, au in comun matricea modului de producere. Sunt rezultatul unor practici colaborative, in care echipa este implicata in egala masura in toate etapele conceperii, de la alegerea temei, a episoadelor revelatoare, la documentarea lor, „scrierea“ textului de spectacol si imaginarea „regiei“ inteleasa ca parcurs a tot ceea ce se afla si se intampla in scena. Complet diferit de teatrul canonic, deci, fisele posturilor artistice se blureaza, se intrepatrund, toata lumea trebuie sa stie si sa faca de toate, intr-un brainstorming creativ, cu evidente beneficii. Nici in teatrul clasic distinctia dintre contributia regizorului si a tovarasilor sai (scenograful, compozitorul, coregraful, actorii) nu e transanta, insa in teatrul documentar, curent in care se integreaza proiectele Platformei, echipa este dinamul mecanismului de creatie intr-un regim egalitar.
Ce-am fi dac-am sti a asezat sub lupa performativa cateva episoade din lunga lista a revoltelor muncitoresti din perioada 1918-2000, surprinse in diverse etape, din unghiuri si perspective variate. Grupul de creatie i-a inclus pe Madalina Branduse, Paul Dunca, Adela Iacoban, Mihaela Michailov, Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Catalin Rulea, David Schwartz, Ionut Sociu, Andrei Serban, Marius Bogdan Tudor. Toti si-au facut ucenicia artistica in teatrul independent, practicand forme de teatru politic, de arta implicata in dezbaterea scenica a tematicilor fierbinti ale zilei. Pozitia de responsabil al angrenajului a fost asumata de David Schwartz, care subliniaza de fiecare data in presa si in discutiile postspectacol dimensiunea cooperativa a realizarii. Scenariul include povesti prefatate, postfatate si colate de intermezzo-uri din Arimania sau Tara Buneintelegeri, de Iuliu Neagu-Negulescu, lucrare scrisa in detentie, in 1923, despre o lume ideala in care binele social a instaurat egalitatea si dreptatea absolute. Scurte fragmente din aceasta utopie putin cunoscuta plombeaza intr-un registru apropiat de SF tablouri reale desprinse din trecut cu revolta tipografilor din 1918, greva minerilor din 1929, povestile lui Haia Lifsit, Vasile Paraschiv etc. Cel mai apropiat de noi e cazul lui Virgil Sahleanu, liderul sindicalistilor de la Tepro Iasi, asasinat pentru ca lupta impotriva unei privatizari dovedite ca oneroasa. Pe acest fond factual sunt chestionate estetic etape importante din devenirea Romaniei – Mica Unire, momentul interbelic, comunismul, prima decada de libertate. Si demitizate, prezentate nu prin ochii istoriografiei oficiale, ci prin biografii strivite de marea roata a istoriei care se invarte continuu si adesea nu are rabdare cu indivizi si vieti singulare, unele exemplare, consemnate, totusi, dar uitate prin arhive. Textul de spectacol e si documentar si fictional, leaga informatii, statistici, fragmente din dosare de tribunal, din presa, declaratii ale celor implicati, ale rudelor, marturii de istorie orala. Notiunea de personaj exista, dar e pulverizata in cei sase interpreti care recompun caleidoscopic naratiuni petrecute odinioara. Interpretii (trei actori, trei actrite), costumati identic, evolueaza intr-un perimetru organizat hexagonal, in care publicul e dispus pe sase laturi, oarecum radial. Am regasit influente din zorii teatrului documentar, aceasta „inventie“ pur britanica, diseminata in intreaga lume, din theatre-in-the-round-ul lui Peter Cheeseman si tribunal plays-urile lui Nicholas Kent. Redarea echidistanta, cate un strop de comic picurat cu chibzuinta, austeritatea voita, simplitatea, abandonarea zorzoanelor specifice teatrului traditional garanteaza abordarea clinica si viziunea obiectiva. Atata cat se poate in arte.
Pentru ca meriti, cel de-al doilea volet scenic al Platformei de Teatru Politic 2015, e un „proiect observational de arta activa“ gestionat de Bogdan Georgescu. Autor de teatru, caci fara exceptie, scrie si monteaza, Bogdan Georgescu a coordonat o echipa ce i-a mai inclus pe Sever Andrei, Irina Gadiuta, Vlad Georgescu, Andrei Ionita, Sanziana Nicola, Mihaela Sarbu. Cum am consacrat spectacolului o analiza tot sub acest chapeau de rubrica (in septembrie anul trecut), nu revin cu detalii asupra lui. Subiectul abordat vizeaza libertatea femeii din Romania de a fi propria stapana si din punct de vedere al corporalitatii, libertate exprimata si prin hotararea de a pastra o sarcina sau de a renunta la ea.
Platforma de teatru politic 2015 are meritul de a fi o grupare care si-a urmarit tenace manifestul teoretic in practicile teatrale si in semnele scenice ale acestora: Ce-am fi dac-am sti si Pentru ca meriti. Arta gruparii dozeaza in amestecuri optime factualitate si fictiune, generand forme estetice puternic implicate civic, crezand in puterile transformatoare ale teatrului. Intr-un timp istoric cand societatea romaneasca are mare nevoie de schimbare, iar teatrul, cu fortele lui, poate contribui la ea.