In urma cu doi ani, o aripa a Palatului in renovare, o sala de la etajul I, era deschisa pentru ca artistul plastic Felix Aftene sa isi poata expune lucrarile. Intr-un cadru festiv, intr-o sala care mima practic o zona de razboi, cel ce urma sa fie ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord in Romania, Paul Brummell, isi lua ramas-bun de la Iasul in care petrecuse ultimele luni invatand limba si cultura romana, pentru a-si prelua postul. Atmosfera de serata discreta nu era intretinuta de sala cu peretii scorojiti sau candelabrele ce pareau a cadea la o suflare de vant. In acel moment, unul dintre politicienii „de trista amintire“ ai Iasului, cum sunt descrisi de tabloide cei care se lupta prin tribunale cu DNA-ul, le spunea apropiatilor, printre care si ambasadorului, ca nu-si explica de ce dupa atatia ani de zile nu a fost nimeni in stare sa finalizeze lucrarile la cea care se dorea a fi una dintre cele mai impunatoare cladiri ale capitalei Moldovei.
Siruri infinite de promisiuni
Explicatiile insa se regasesc urmarind sirul de declaratii, promisiuni facute in gol si finantari care nu s-au mai concretizat. De contextul si lucrarile de la Palat se leaga toate numele foste si actuale din politica ieseana – de la primarul in arest la domiciliu, Gheorghe Nichita, la actualul interimar, Mihai Chirica, la fosti presedinti, vicepresedinti de Consiliu Local, dar si prefecti, printre care ii amintim pe Dragomir Tomaseschi, Victor Chirila, Nicusor Paduraru, Radu Prisacaru si Cristian Adomnitei. Pe plan local. Insa pe plan national, aproape ca nu a existat ministru care sa nu se fi laudat ca el va fi cel care va finaliza lucrarile la vesnicul santier al Iasului, asa cum a fost numit in presa nationala.
Este greu de identificat un moment concret in care oficialii ieseni au inceput sa marseze in spatiul public cu ideea renovarii Palatului. Cert este ca unul dintre inceputurile in acest sens il putem lega de implicarea Casei Regale si organizarea pe 28 octombrie 2005 a unui bal caritabil cu scopul de a incepe strangerea fondurilor necesare realizarii lucrarilor si a renovarii palatului. Un eveniment la care erau asteptate famiile regale din intreaga Europa, dar spre care invitatiile au pornit prea tarziu, la care isi anuntasera prezenta Regele Mihai si Regina Ana, dar care au fost supliniti de principesa Margareta si de principele Radu, a culminat cu artificii, un tort de 50 de kilograme, un concurs culinar si promisiuni de prezenta neonorate din partea unor nume grele din politica nationala. Printre acestia ii amintim si pe Calin Popescu Tariceanu, pe atunci prim-ministru, George Copos, vicepremier, Dinu Patriciu si Mona Musca. Singurii care s-au prezentat au fost politcienii locali, ministrul Bogdan Olteanu, ambasadorul Frantei, reprezentantii Casei Regale, dar si printii Sturdza. Nu se pornea cu mari asteptari de la bal, estimandu-se un necesar de 280 de miliarde de lei vechi pentru refacerea intregului edificiu si strangandu-se suma de 2,2 miliarde de lei.
Biblioteca, dusa cu zaharelul
Sub patronajul Casei Regale, lupta purtata in presa pentru salvarea Palatului incepuse. Principele Radu declara la fiecare iesire publica faptul ca monumentul din inima Iasului trebuie salvat, iar seismologii ieseni preconizau ca un cutremur de peste 6 grade pe scara Richter ar fi transformat Palatul Domnesc in beci. Talmes-balmesul era insa deja inceput, cu doar cateva miliarde de lei vechi stranse, se discuta deja despre ridicarea schelelor, dar si despre un subiect mult mai important – renovezi Palatul, dar ce te faci cu Muzeul Stiintei, cu Biblioteca Judeteana „Gheorghe Asachi“, cu patrimoniul? Dupa ce a fost depus in cutii, mutat la cazarme militare, la alte muzee din Moldova sau pornit intr-un turneu prin tara, declaratiile diferitelor oficialitati au impanzit din 2005 in 2007 presa, fara ca vreo lucrare propriu-zisa sa inceapa. „Studiez posibilitatea de a muta obiectele de arta din cele patru muzee si din Biblioteca Asachi in alt judet. Primaria si Consiliul Judetean sustin ca nu au spatii disponibile“, spunea, in august 2006, prefectul Radu Prisacaru.
Aceleasi declaratii s-au rostogolit timp de trei ani de zile prin presa, pana in 2008, in martie, cand s-a anuntat ca Palatul s-a inchis in intregime si ca din iunie va intra in renovare. Desi era in plan conservarea in acelasi spatiu a bunurilor mai multor edificii, printre care si al Bibliotecii Judetene, sau transportarea lor pentru cateva luni in alte locuri, institutia culturala ce poarta numele lui „Gheorghe Asachi“ umbla si astazi, dupa mutarea inceputa in mare in 2010, cu bunurile impartite in tot Iasul, in spatii mici, multe dintre ele improprii. In 2012, intre presedintele CJ, Constantin Simirad, si directorul Bibliotecii, Catalin Bordeianu, se purtau lupte cu privire la finantarea inchirierii unor spatii, directorul sustinand ca exista „un tren cu zece vagoane de manuscrise rare“ care inca mai trebuia mutat si nu exista unde.
Renovare cu Touareg-ul
Drumul banilor este iar unul complicat. Celebru in istoria renovarii Palatului va ramane momentul „Touareg“. Se intampla in 2006, cand conducerea Complexului Muzeal National Moldova a primit 30 de miliarde de lei vechi pentru proiectarea lucrarilor de reparatie din anul 2007. Argumentand insa ca nu au timp sa organizeze licitatiile corespunzatoare, invocand si legislatia stufoasa, reprezentantii complexului au decis sa plateasca utilitati de 10 miliarde de lei vechi, cu 4 miliarde sa faca achizitii muzeale si cu 16, dotari cu aparatura. Prin urmare, in contextul in care Palatul statea sa se transforme in beci la un cutremur mai serios, in loc sa se gaseasca parghiile legale pentru a se organiza licitatii de proiectari, s-au cumparat 20 de computere foarte performante, de aproximativ 4.000 de lei bucata, 10 laptopuri la 8.000 de lei bucata – un pret extrem de mare pentru anul 2016, daramite 2006 – 6 imprimante color la 6.600 lei bucata, 6 videoproiectoare cu ecran la 6.000 de lei bucata, un aparat foto de 12.000 de lei, un scanner de 26.000 de lei si 10 manechine la 20.000 de lei bucata, din plexiglas.
„Un laptop este estimat la 70-80 de milioane de lei bucata. Era nevoie de un aparat cu memorie foarte mare si foarte performant pentru a realiza proiectul muzeului virtual. Avem in vedere faptul ca Palatul Culturii va fi inchis pentru cativa ani, iar exponatele vor fi prezentate in format electronic“, a declarat, in 2007, Val Condurache, directorul complexului. Cum nu s-a facut un muzeu virtual, iar presa vremii a declarat ca aparatura a ramas in cutii, cireasa de pe tort a constat in Touareg-ul de aproape 40.000 de euro „necesar“ pentru munca de teren in toata Moldova. Initial a spus ca voia sa cumpere o dubita, iar pana sa vina Corpul de Control al Ministerului Culturii care l-a sanctionat cu 10% reducere a salariului pe trei luni pe Val Condurache, el inca sustinea utilitatea masinii. „Noi nu am cerut un Touareg, ci o masina care sa indeplineasca mai multe conditii. Bursa de Marfuri a organizat licitatia si a tinut cont de doua cerinte. In primul cand, cea referitoare la un sistem de climatizare, pentru a nu afecta obiectele de arta care vor trebui transportate cu ea, si, in al doilea rand, sa fie 4×4, sa faca fata la teren accidentat, pentru a putea ajunge in sate si a prezenta proiectele noastre. Si, evident, trebuia sa aiba un pret mic, sub 40.000 de euro, ca sa nu trebuiasca sa facem licitatie pentru ca timpul ne presa si pierdeam banii“, a spus acesta.
De la Iorgulescu la Ponta
Intr-un final, in acelasi an 2006, in urma unui imprumut de la BERD, au fost promise initial 7,8 milioane de euro. Fondul a fost suplimentat pana la 10 milioane de catre ministerul de resort anul urmator, iar munca parea a se pune in miscare. Lucrarile efective se poate considera ca au inceput in 2008, cand ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, a semnat un contract de executie a lucrarilor de consolidare, restaurare si amenajare a Palatului, castigat de firma Iasicon. Lucrarile au mers intr-un ritm anevoios, existand reclamatii din partea angajatilor ca, data fiind natura de restaurare si nu de renovare, multe dintre lucrarile interioare de stil arhitectural urmau a fi distruse. Dupa ce lucrarile s-au sistat prin terminarea finantarii, au inceput promisiunile. Primul a fost Kelemen Hunor, care a venit ca ministru al Culturii impreuna cu Mihai Razvan Ungureanu, in 2012, la Iasi, si care promitea ca anul viitor „acest Palat extraordinar“ va fi gata. Nu a fost, desi primul termen inaintat pentru finalizare fusese martie 2012. In octombrie, acelasi an, s-a suplimentat finantarea cu 15,8 milioane de euro de la Bucuresti, pentru finalizarea unor lucrari care nu au fost prinse in proiectul original si pentru continuarea altor lucrari marcate de descoperirea unor situri arheologice.
Pana in octombrie 2012, santierul Palatului inghitise 11 milioane de euro, fara TVA. In 2013, actualul director al Complexului Moldova, Lacramioara Stratulat, estima ca lucrarile vor fi finalizate la un an si jumatate de la demararea licitatiilor, dupa suplimentarea finantarii cu cele 15,8 milioane de euro. „Mai avem de facut turnul central si zona imediata adiacenta, inclusiv partea de consolidare, elemente de arhitectura interioara, exterioara si acoperis. Probabil cele mai grele in actuala etapa o sa fie lucrarile care tin de arhitectura artistica, necesare pentru Sala Voievozilor sau pentru sala Henri Coanda“, estima, in 2013, aceasta. Din imaginile disponibile presei pana acum, cele doua sali arata, intr-adevar, printre cele mai bine si atent lucrate. Santierul s-a redeschis in primavara anului 2014, cu sperantele ca Palatul va fi redat vizitatorilor la mijlocul anului 2015. Licitatia si atribuirea contractului, tot cu Iasicon, s-au finalizat in iunie 2014, insa abia in septembrie muncitorii au inceput sa ridice noi schele in jurul turnului cu ceas, fiind nevoie de o declaratie electorala a lui Ponta, facuta in ianuarie 2015, la Iasi, ca banii sa vina si santierul sa se deblocheze complet.
Deschiderea ar fi totusi fortata
Astazi, lucrarile sunt finalizate si in mare parte receptate. Lacramioara Stratulat a declarat, in mai multe randuri, ca, in ciuda greutatilor, este un proiect considerat a fi cea mai complexa lucrare de restaurare din Romania de dupa anii 1990. Palatul nu va fi deschis integral de la inceput. Pe 27 aprilie intrarea va fi libera. Cu timpul, vor fi activitati pentru copii, tineri de toate varstele, iar cele patru muzee (Muzeul de Arta, de Istorie, de Stiinte si Tehnica si de Etnografie) isi vor imbogati treptat patrimoniul.
Nici deschiderea de acum nu a fost lipsita de anumite zvonuri si acuzatii. Surse din interiorul Complexului Muzeal National Moldova au precizat pentru „Suplimentul de cultura“ ca actuala conducere a fost impinsa de reprezentantii Ministerului Culturii si de catre cei de la Consiliul Judetean sa inaugureze lucrarile fara a avea scheletul intreg al unei echipe care sa le intretina. Dupa zece ani de inactivitate ar fi fost nevoie ca intreg complexul sa isi completeze fisa de personal, astfel incat sa poata avea suficienti oameni care sa asigure curatenia si conservarea diferitelor exponate care incep sa fie scoase de la naftalina si transportate inapoi spre diferitele aranjamente muzeale. Sursele noastre ne-au precizat insa ca, pentru a conta ca lovitura de imagine a actualei conduceri de la minister, se forteaza inaugurarea complexului in aprilie. Dupa zece ani, Iasul inca mai paseste timid catre normalitatea culturala, detinand un edificiu impunator, cum au majoritatea oraselor incluse in circuitele turistice la nivel mondial.
FOTO 1: Andrei Cucu
FOTO 2 si 3: Dan Luca
Galerie foto
