„Ingroparea“ subiectului e posibil sa aiba explicatii ceva mai adanci decat evenimentele din capitala administrativa a Uniunii Europene. Imediat dupa groaznicul incendiu din clubul bucurestean, singurele „povesti“ livrate de media erau exclusiv unele de succes, fie ca ii priveau pe salvatori, fie sistemul medical romanesc. Un ziar de sport, „Gazeta“ condusa de Catalin Tolontan, a fost aproape singur in demersul jurnalistic de a afla totusi ce se ascunde exact in spatele lozincii „Coruptia ucide!“. Marturii ale celor care s-au aflat in seara fatidica in zona fostei fabrici „Pionierul“ din Capitala si care reclamau faptul ca celor de la ISU le-a fost greu sa identifice exact locul tragediei anuntate prin 112 sau informatii care aratau ca serviciul de ambulanta a refuzat ajutorul privatilor erau trecute sub tacere, dezbaterile nu se concentrau nici macar in fuga asupra acestor elemente. Sistemul de „sponsorizari“ pus la cale de ISU, treaba de mantuiala facuta de inspectorii primariilor si ai celor de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, clinica de arsi dotata la standarde internationale, dar imposibil de folosit din lipsa de personal, toate au fost lucruri dezvaluite de cativa jurnalisti care nu si-au uitat menirea pe fundalul unui moment incarcat de emotie, unul traumatic pentru o tara intreaga.
Concluziile raportului Corpului de Control arata acum, la luni bune de la incendiu, ca actiunile salvatorilor nu au fost coordonate, ca s-a improvizat mult, ca institutiile au comunicat haotic si ca Planul Rosu a fost activat tarziu. Departamentul pentru Situatii de Urgenta iese sifonat din raport. Este vorba chiar de departamentul condus de cel prezentat drept erou al tuturor tragediilor din istoria recenta a Romaniei: medicul Raed Arafat.
O seama de comentatori s-au avantat deja, in urma publicarii acestui document, sa afirme ca se incearca o lovitura miseleasca asupra „eroului national“, ca se urmareste destabilizarea tarisoarei prin aruncarea cu noroi asupra „singurului produs autentic al democratiei romanesti“. N-ar fi pentru prima data cand nu putem judeca activitatea unei persoane ferindu-ne de clisee. Alura de personaj mitologic a doctorului Arafat l-a asezat in galeria de personaje chiar mai presus de Dan Puric sau de Radu Beligan. Orice comentariu negativ legat de prestatiile manageriale ale domniei sale sunt pentru foarte multi lovite de nulitate, din start, deoarece Arafat este „fondatorul SMURD“. Enunturi de tipul „Daca pleaca Arafat murim cu totii de vii in cazul unei catastrofe“ taie de la radacina orice incercare de a discuta strict pe baza faptelor activitatea sa. Avem acum un document oficial al statului roman care identifica o serie de probleme structurale in activitatea departamentului gestionat de un personaj mitic. Cel putin pana la scrierea acestui articol, acesta a reactionat la atentatele de la Bruxelles, dar asupra documentului Corpului de Control nu a spus o vorba. Din nou, putini isi asuma, in spatiul public, sa „fluiere in biserica“. Avem, de la o vreme, cateva noi mituri fondatoare: perfectiunea medicului Arafat sau activitatea imbatabila a SRI – ca sa ma rezum doar la doua exemple. Personal, nu pot sa cred ca intr-o societate imperfecta exista institutii care functioneaza ireprosabil. Nici macar departamentul condus de domnul Arafat si nici Serviciile secrete. Sa-ti faci idoli in vremurile acestea s-ar putea sa fie o greseala foarte costisitoare pe termen mediu si lung.