Desi elogiata, dar si contestata virulent, Beatrice Rancea este unul dintre managerii culturali ieseni care au reusit sa modifice fundamental institutia pe care o conduce. „Suplimentul de cultura“ va propune o analiza a mandatului acesteia, urmarind cele mai importante momente. Astfel, din 2011 incoace, vom remarca acuzele aduse de catre aceasta vechii conduceri, la momentul in care a preluat fraiele Operei Nationale Romane din Iasi, acuzatii duse pana la tentative de sabotare, scandalurile cu Teatrul National „Vasile Alecsandri“, procesele cu propriii angajati, dar si relatia apropiata cu Primaria si explozia de popularitate si vizibilitate ce au transformat astazi Opera din Iasi intr-una dintre cele mai vizibile institutii culturale iesene.
Un inceput de mandat „tumultuos“
In urma vestii unei eventuale plecari a lui Beatrice Rancea de la carma Operei Nationale Romane din Iasi (ONRI), lumea culturala ieseana are pareri impartite. Daca pe de o parte exista voci care sustin ca plecarea managerului ar fi problematica, existand riscul ca opera sa nu mai functioneze la acelasi nivel fara carmuirea acesteia, exista si o alta opinie generalizata conform careia Opera din Iasi, fara a fi negate lucrurile bune facute de Beatrice Rancea, are nevoie de o „gura de aer proaspat“, atat in ceea ce priveste abordarea din multe spectacole, cat si la nivelul colaborarilor externe.
Venita la ONRI in 2010 ca regizor si preluand din 2011 postul de director, in urma sustinerii unui concurs, Beatrice Rancea a avut un mandat in care nu s-a ferit de conflictele cu angajatii care i s-au pus impotriva. De altfel, si inainte, cand a condus Teatrul National din Constanta, Beatrice Rancea a fost anuntata de catre autoritatea locala sub care era subordonata institutia sa nu isi depuna mandatul pentru a ocupa functia de manager intrucat se doreste „o alta directie“ a institutiei. La Iasi, inca din primele luni de mandat, cand Sala Mare a Teatrului National „Vasile Alecsandri“ nu era finalizata, Beatrice Rancea a fost acuzata de faptul ca ii inlatura din structura de conducere a operei pe angajatii care nu erau de acord cu viziunea sa. „Imi pare bine daca unii dintre angajati resimt ca aici e-o mana de fier“, a declarat aceasta intr-un interviu acordat „Opiniei studentesti“ in anul 2012, la un an de zile de la preluarea mandatului.
Insasi venirea la Iasi a managerului s-a petrecut intr-un cadru „furtunos“. Aceasta a declarat in 2011, dupa ce a evaluat situatia de la ONRI, ca nici un regizor important nu ar fi venit sa monteze la Iasi daca nu ar fi cunoscut-o pe ea. „Aici, in Iasi, unde erau atat de multe lucruri nerezolvate, unde nu era nici macar un pas facut inaintea mea, pe care sa-l urmez, unde nu existase nici o incercare de a rezolva niste probleme, cu atat mai mult este nevoie de sederea mea zilnica“, a spus aceasta in interviul din „Opinia studenteasca“. In acelasi material, Rancea a spus ca, la inceput, cand a venit la Iasi, s-a incercat „sa fiu trasa pe sfoara“, aceasta nominalizand in special vechea conducere si contabilitatea. „Atunci cand managerul nu are un contabil-sef pe care sa se poata baza, iar situatia financiar-administrativa nu este foarte bine tinuta sub control, totul devine periculos pentru toata lumea. Iar primul lucru care s-a incercat a fost sa imi aduca sa semnez hartii strecurate printre multe altele, pe care, daca n-as fi fost atenta, as fi putut sa le semnez si as fi comis, fara sa stiu, ilegalitati“, acuza, in toamna lui 2012, Beatrice Rancea, completand cu faptul ca atunci cand va pleca de la Iasi „nu cred ca va trebui sa explic de ce am plecat – inseamna ca, pentru mine, s-a tras linie“.
Cadrul „furtunos“ al venirii managerului s-a pastrat si de-a lungul anilor, cu precadere in prima parte a mandatului, cand a fost acuzata in mai multe randuri de faptul ca a inceput o „epurare“ in institutia culturala ce nu era bazata strict pe calitatea oamenilor de acolo. Mai multe persoane din opera au acuzat-o public pe Beatrice Rancea ca ar fi indepartat acei artisti care nu erau de acord cu viziunea ei manageriala si ca ar fi facut-o sistematic, pe durata a mai multor ani, pana cand a ramas inconjurata doar de persoanele agreate de catre aceasta.
Unul dintre exemplele publice ale acestor procese este cel intentat de catre fostul dirijor al corului Operei, Valeriu Gidei, disponibilizat, pe care Beatrice Rancea l-a acuzat ca dirija corul fara sa aiba studii in domeniu sau vreo diploma care sa ateste acest lucru si ca a ajuns pe acea pozitie fiind fratele fostului director adjunct din perioada respectiva, Dan Gidei. Instanta i-a dat insa castig de cauza lui Valeriu Gidei.
Un alt caz a fost finalizat recent, dupa inceputul lunii mai, cand unul dintre procesele incepute in primii ani de mandat a ajuns-o din urma pe Beatrice Rancea. ONRI a pierdut in instanta, definitiv, procesul intentat de catre baritonul Gabriel Gheorghita, institutia culturala fiind obligata sa ii plateasca acestuia salariile restante pe ultimii patru ani, de cand acesta nu mai face parte din structura ONRI, dar si o serie de daune morale, suma totala fiind de peste 100.000 de lei. Despre aceste procese, dar si despre o serie de plangeri penale pentru care a fost chemata in cateva randuri la DNA Iasi, Beatrice Rancea a vorbit tot in interviul din „Opinia studenteasca“, precizand ca lucrurile depaseau, in viziunea ei, normalitatea. „Procesele se castiga sau se pierd in baza unor legi care sunt foarte usor de interpretat intr-o directie sau in alta. Mereu depinde cine le interpreteaza. (…) Am avut multe procese. Am ajuns si la DNA sa dau cu subsemnatul pe mai mult de opt pagini. La inceput mi s-a parut amuzant, dar dupa aceea m-am gandit: «Oare chiar merita?».“
De trei ori mai multi spectatori
In ciuda relatiilor tensionate cu vechea conducere si cu unii angajati in momentul in care a venit la Iasi, cifrele Operei din ultimii ani vorbesc despre o institutie care a renascut din propria-i cenusa, ajutata si de faptul ca a avut acces din nou la somptuoasa Sala a Teatrului National. Si managerul Beatrice Rancea avea sa remarce acest lucru intr-un interviu acordat, in 2013, ziarului Primariei, „Curierul de Iasi“. „Faptul ca intr-un timp atat de scurt am reusit sa umplu salile si sa readuc la viata opera ieseana, prin prezenta atat de numeroasa a publicului la spectacole, e cea mai mare reusita. (…) Din septembrie jucam cu casa inchisa. Asta este cea mai mare realizare vizibila pentru spectatori. Opera a inceput sa existe din nou in Iasi dupa o perioada in care nu a mai fost in atentia publicului“, a spus aceasta.
Iar cifrele o sustin pe Beatrice Rancea. Majoritatea spectacolelor, de la deschiderea Salii Mari a Teatrului National „Vasile Alecsandri“ din Iasi, s-au jucat cu casa inchisa. De altfel, in raportul publicat pe site-ul Ministerului Culturii in 2015, valabil pe perioada 2011-2014, fiind cele mai noi date disponibile, se observa faptul ca Beatrice Rancea a reclamat, inca de cand a venit, dupa cum a mai relatat „Suplimentul de cultura“, starea foarte proasta de promovare a institutiei. „Incepand chiar de la preluarea functiei de manager, am decis elaborarea unei noi identitati de imagine a Operei Nationale Romane Iasi. Aceasta era strict necesara si urgenta, intrucat modalitatile de promovare vizuala ale institutiei erau practic inexistente la momentul preluarii mandatului. Am constatat ca nu exista o pagina web a institutiei, promovarea facandu-se doar cu cateva afise si caiete-program, intr-o prezentare grafica neatragatoare si modesta, constatand o lipsa totala a unei activitati de marketing“, spune aceasta in raportul de evaluare a activitatii.
Un important factor in observarea acestei evolutii a institutiei culturale este si tipologia publicului care paseste pragul Salii Mari a Teatrului pentru a vedea reprezentatiile artistice. Astfel, in 2011, conform raportului citat anterior, publicul era format majoritar din femei, in proportie de 70%, care aveau venituri mici, aflate la terminarea studiilor sau la pensie, si care veneau lunar sau mai rar decat atat la opera. In 2012, acesta s-a schimbat radical, conform cifrelor raportate de catre institutie. Tinerii au devenit majoritari in randul spectatorilor, cei intre 18 si 35 de ani venind in 2012 in proportie de 66%, iar cei intre 35 si 60 de ani in procent de 22%. Acestia erau in proportie de 44% la facultate, 29% la studii post-universitare, iar 27% dintre ei erau liceeni, declarand ca mergeau la opera ocazional. In 2014, profilul pare a se cristaliza – femeie, 63%, cu varsta cuprinsa intre 18 si 35 de ani, studii universitare finalizate, cu venit cuprins intre 1.000 si 3.000 de lei pe luna, care prefera spectacolele clasice si vine lunar la Opera.
Si bugetul institutiei culturale a crescut exponential din 2011 incoace. In 2011 acesta era de aproximativ 6,8 milioane de lei, in 2012 de aproape 12 milioane, in 2013 de aproximativ 13,7 milioane de lei, iar in 2014 aproape 15 milioane de lei, dublu practic fata de 2011. In 2014, conducerea Operei a cheltuit pentru montarea spectacolelor 2.094.000 de lei, fiind realizat si cel mai scump spectacol din tot mandatul lui Beatrice Rancea – Lucia di Lammermoor – 800.000 de lei. In ceea priveste numarul de bilete vandute, in 2011 Opera comercializa 5.205 de tichete, in 2012 de trei ori mai mult, respectiv 15.110, in 2013 21.445 si 21.719 in 2014.
Apropiere de Primarie, atat de Nichita, cat si de Chirica
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a facut insa Beatrice Rancea la Iasi a fost sa apropie foarte mult institutia culturala pe care o conduce, ONRI, de Primaria Municipiului Iasi. Cu putine carente, remarcate mai ales in raport cu primarul interimar, Mihai Chirica, Beatrice Rancea a devenit o apropiata a Primariei si, implicit, Opera s-a bucurat de mai multe beneficii, pe care celelalte institutii culturale din Iasi nu le-au vazut din partea administratiei locale. Relatiile au inceput inca de cand aceasta a fost numita manager, dupa cum o spune chiar ea, intr-un interviu acordat „Curierului de Iasi“, in 2013. „Opera din Iasi apartine Ministerului Culturii, deci Primaria nu avea nici o obligatie. Cu toate acestea, imediat dupa ce am fost pusa in functia de manager al institutiei de cultura, chiar a doua zi, am fost invitata de Gheorghe Nichita, edilul municipiului Iasi, la o discutie, pentru a ne cunoaste. Impreuna cu Mihai Chirica, viceprimarul Iasului, si cu toata echipa pe care o conduce, domnul primar a tinut sa ne asigure de sprijin pe toate planurile, sprijin care a venit imediat. Primaria ne-a dat bani, ne-a dat pe gratis toate spatiile de afisaj. A contat enorm ajutorul lor“, a declarat aceasta.
Apropierea de Primarie a fost vizibila la toate nivelurile. Beatrice Rancea i-a organizat aproape in intregime nunta fiicei mai mici a primarului suspendat, Gheorghe Nichita, in timp ce acesta, cat si Mihai Chirica erau prezenti la fiecare manifestare organizata de catre Opera, avand mereu cuvinte de lauda cu privire la managementul acesteia. Mai mult, fostul primar, Gheorghe Nichita, a alimentat prin declaratii si actiuni frictiunile care au existat din 2011 intre Opera si Teatru, mai exact intre Beatrice Rancea si Cristian Hadji-Culea. La una dintre editiile Galei Premiilor Operelor Nationale, cea de la Iasi, Andrei Serban a ridicat problema gasirii unei solutii ca atat Teatrul National, cat si Opera din Iasi sa intre sub managementul lui Beatrice Rancea. La aceeasi editie, primarul – acum suspendat – Gheorghe Nichita critica felul in care Teatrul din Iasi isi desfasura activitatea si intreba, retoric, de ce „nu poate sa straluceasca la fel de puternic ca Opera condusa de Beatrice Rancea?“.
Sicanele intre cele doua institutii au luat si drumul presei, declaratii acide venind din ambele parti. Reprezentantii teatrului s-au declarat deranjati de faptul ca statia de tramvai de pe Cuza Voda, care se afla in fata Filarmonicii si in spatele cladirii Teatrului si, teoretic, ar trebui sa deserveasca toate cele trei institutii culturale, a fost amenajata, cu sprijinul Primariei, de catre ONRI cu mesajul „Bun venit la Opera Nationala Romana din Iasi“, avand ca fundal sonor diferite arii cunoscute. La randul ei, Beatrice Rancea a acuzat faptul ca reprezentantii Teatrului ar fi avut o atitudine care i-a facut pe cei de la Opera sa se simta ostracizati si intrusi in cladirea in care acestia convietuiesc. „Hadji-Culea considera ca noi suntem niste chiriasi, un colectiv care incomodeaza, si mi-a spus clar ca trebuie sa parasim cat mai repede teatrul, sa ne gasim un alt sediu, pentru ca incomodam foarte tare. E greu de realizat un parteneriat, suntem tratati ca niste intrusi in aceasta cladire. (…) Pana sa vin eu, opera a fost un partener comod pentru teatru pentru ca nu s-a impus, dar cand am avut nevoie de spatii, fiindca am montat productii importante, au aparut problemele. Asta in conditiile in care ei sunt 110 angajati si noi aproape 300 si avem spatii mai putine decat ei“, spunea Beatrice Rancea.
Indiferent de vocile care sustin pro sau contra plecarea managerului de la Iasi, concluzia finalului de mandat, daca va fi cazul, este ca anii petrecuti la Iasi au fost marcati atat de performanta, cat si de disensiuni, atat in sanul Operei, cat si cu alte institutii culturale ale Iasului.
„A crescut in Opera Romana de la Bucuresti“
Conform unui material publicat saptamana trecuta de Agentia de presa News.ro, noul ministru al Culturii, Corina Suteu, a spus ca analizeaza situatia de la Opera din Bucuresti si ca intentioneaza sa o propuna, dupa data de 20 mai, pe Beatrice Rancea ca manager interimar. „As dori ca noului manager interimar sa ii prezint o situatie clara. Managerul interimar pe care intentionez sa il propun este Beatrice Rancea, propunerea domnului Dancu“, a declarat Corina Suteu. Reamintim si faptul ca in momentul in care vicepremierul Vasile Dancu a rostit pentru prima oara numele lui Beatrice Rancea ca fiind o varianta pentru institutia culturala din Bucuresti, propusa de Andrei Serban, de care o leaga o lunga prietenie si apropiata colaborare, au fost mai multe voci din industrie care au sesizat faptul ca Vasile Dancu ar fi „dat din casa“ si s-ar fi „antepronuntat“.
El a iesit public cu o serie de declaratii in urma unei conversatii cu Beatrice Rancea, fara a exista o propunere oficiala si fara a exista un cadru legal prin care aceasta sa poata duce la indeplinire functia de manager al Operei din Bucuresti, ca sa isi poata pastra si functia de la Iasi. Acest lucru s-ar fi rezolvat, confirma sursele noastre, in urma sustinerii acestui concurs de pe 17 mai si a confirmarii lui Beatrice Rancea pe postul din Iasi pentru anii urmatori, confort ce i-ar permite sa incerce conducerea institutiei din capitala, unde, daca ar esua, s-ar putea intoarce fara probleme la Iasi. „Cand Beatrice Rancea a ajuns la Iasi, taximetristii nu stiau unde este Opera, iar acum toata lumea stie de Opera. Ea a crescut in Opera Romana de la Bucuresti, este cunoscuta acolo, a lucrat cu oamenii de acolo si chiar daca ei nu au puterea de a-si propune seful, au spus lucruri bune despre ea“, a declarat Vasile Dancu dupa interventia sa in scandalul de la institutia culturala din Bucuresti.
Galerie foto
